Rugaciuni in miez de noapte!

E miezul noptii ! As fi vrut sa apuc sa scriu azi cateva randuri..nu am reusit. Mi-am spus in sinea mea.... vin acasa ....si cu siguranta voi reusi sa fac ceea ce nu am facut la birou...insa nici acasa nu am reusit.

Nu am reusit pentru ca Duhul lui Dumnezeu mi-a pus pe inima o alta lucrare.

Fiindca traim vremurile din urma si este nevoie de multa biruinta pe cale, e nevoie de multa lupta....e nevoie de strajeri  in noapte care sa stea pe ziduri cu mainile sus si sa cheme indurarea Domnului pentru intreaga natiune, iata ca inca mai sunt biserici care striga si  cheama Numele lui Isus.

Toata saptamana aceasta a fost o saptamana de veghe in rugaciune la o biserica din oras. Astazi, fiind in weekend deja, am hotarat sa merg si eu in partasie acolo.

Experientele de acolo si prezenta Duhului Sfant nu pot fi decrise in cuvinte. Multumesc inca o data Domnului ca a ingaduit acest lucru, si-i multumesc celor care au avut aceasta  viziune de a organiza. Nu pot decat, sa ma rog pentru cei care au ramas acolo si inalta maini catre cer si Dumnezeu sa ia aminte la fiecare glas care s-a inaltat spre EL, iar ca si un raspuns din partea Domnului am sa iau versetul zilei de azi care mi-a atras atentia.

Fiti binecuvantati! 

Hrana ta zilnica!

13 Iulie
2 Impăraţi 5.15-27
Primul lucru pe care îl face Naaman după vindecare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta - fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare" (Luca 17.15). Şi era tot un străin.
Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai clerului trăgând profit personal din religie: cel numit „câştig josnic" (1 Timotei 3.8; Tit 17; 1 Petru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gratuitatea darului lui Dumnezeu. Inima omului lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou convertit", a urmărit în întregime scena. Fapta necinstită este adusă la lumină şi lacomul îşi primeşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, ... haine?" întreabă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. Întrebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui învăţător care a fost „Cel sărac", veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm satisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov5.3 şi Hagai 1.4)

Sa aveti o zi binecuvantata !

DUMNEZEU FARA NOI NU VREA, 

NOI FARA EL... NU PUTEM !

Ioan 6:40

Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Hrana ta zilnica !

12 Iulie
2 Impăraţi 5.1-14
Iată-1 pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, un erou acoperit de glorie şi de distincţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns dintre oameni: frumoasa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În acelaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă omenească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.
In casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesager al veştii bune. O fetiţă luată captivă îşi depune simpla mărturie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.
Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru păcătoşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dumnezeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este aceeaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te" (v. 10; Ioan 9.7). Dumnezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se recunoască murdar, mort în greşelile lui (Efeseni 2.1, 5; Coloseni 2.13). 

Cât despre lucrurile mari, Dumnezeu însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

Calea spre cer, trece si pe la Golgota !

Psalmi 143:8

Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine.

 Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

  Arată-mi calea pe care trebuie să umblu....o dorinta minunata zic eu, dar ma intreb cati dorim cu adevarat sa cunoastem calea si sa ramanem pe ea pana la capat?

Sa ne amintim de Moise si de cererea lui, facuta catre Dumnezeu:

"Acum, daca am capatat trecere inaintea Ta, arata-mi caile Tale...."

A dori sa cunoastem caile Lui, inseamna a-L cunoaste pe Dumnezeu in profunzime.Sa Ii cunoastem caracterul, puterea, intelepciunea Sa fara margini si neprihanirea Sa, dar in acelasi timp sa Ii cunoastem si suferinta.

Imi amintesc ca intr-unul din  anii trecuti mi-am ales o destinatie de concediu unde nu mai fusesem. Una din cunostintele mele a fost cu o luna inainte in acelasi loc. Ca sa cunosc mai bine destinatia, am cerut sa imi spuna fiecare detaliu in parte, traseul, punctele de atractie, ba chiar si o estimare  din punct de vedere al preturilor...cu alte cuvinte i-am spus sa imi faca de cunoscut calea pe care urma sa merg si eu, si cum era logic am  intrebat doar pe cine mai fusese pe acelasi drum...

Cam asa stau si lucrurile in calatoria noastra spirituala.

Doamne arata-mi calea Ta !

Cine oare este in stare sa ne descrie cel mai bine ce vom intampina pe acest drum, daca nu ISUS ?

Toti ar trebui, sa dorim, sa cunoastem calea lui Isus.

 Calea neprihanirii este calea pe care a mers Isus. Ne dorim oare neprihanirea?

Calea lui Isus este dreapta, ne dorim oare si noi sa umblam in dreptate?

Pe calea lui Isus este pace, cautam noi pacea?

Calea lui Isus este adevar!  Viata noastra reflecta oare adevarul ?

Doamne arata-mi calea Ta !

Daca cerem sa ne arate, cred ca exista si dorinta noastra de a merge  pe calea LUI, insa pentru aceasta trebuie sa-I stam la dispozitie indiferent de circumstantele vietii in care ne vom gasi.

Poate vor veni asupra noastra  nori grei de incercare, de lipsuri, de suferinta, dorim sa cunoastem si sa ramanem pe calea Lui?

Sa ne amintim un lucru:

Calea lui Isus a trecut pe la CALVAR !

A fot batjocorit, a fost scuipat, biciuit....calea lui a trecut prin Via Dolorosa, a cunoscut suferinta.

Mai dorim sa cunoastem calea Lui? Mai dorim sa mergem pe acelasi drum?

S-ar putea ca dorind sa cunoastem calea LUI, sa avem parte de incercari si suferinta pe care poate nu le-am fi cunoscut daca nu cunosteam calea LUI. In Fapte 14 vers.22, Pavel  le vorbea ucenilor, dar ceea ce este uimitor, este faptul ca Pavel nu le promitea ca vor avea un drum presarat cu trandafiri, ci el le spunea adevarul,

El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Aceasta este  CALEA LUI HRISTOS !

Un drum cu obstacole, cu lupta mare, cu suferinta .....dar cu o rasplatire imensa.

Rasplata noastra va fi viata vesnica!

Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale.

Psalmii  25: 4

Fiti binecuvantati

Imi doresc ca in aceasta zi fiecare din noi sa ne rugam Domnului pentru a avea o viata de BIRUINTA.

Este o stare extraordinara sa vezi, ca prin Hristos iesi victorios din orice incercare si orice atac pe care l-a pregatit diavolul pentru noi. Personal imi doresc atat de mult acest lucru, si imi doresc ca fiecare zi sa-mi fie incununata de victorie, prin ISUS HRISTOS.

1 Corinteni 15:57

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

O zi binecuvantata si incununata de victorie!

Hrana ta zilnica !

11 Iulie
2 Impăraţi 4.32-44
Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere" (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mormântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! 

In curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă" al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).
Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!
Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).

NU...nu vreau sa te rogi...

Am deschis computerul cu dorinta de a scrie cateva ganduri pe blog, deoarece la servici nu am reusit sa scriu, cu toate ca mi-am dorit. Inainte de a citi ceva din Scriptura, mi-am adus aminte de una din experientele pe care le-am avut ieri. De fapt nu este o experienta a mea, ci mai degraba un moment socant de care am avut parte intr-o  discutie pe care am purtat-o cu o persoana.

Intr-adevar a fost o discutie  care sincer m-a pus pe ganduri.

"In  incinta unde lucrez, suntem mai multe firme cu diferite domenii de activitate. Langa sediul nostru...este si un laborator de tehnica dentara. Lucrand de multa vreme, in fiecare dimineata la un ceai sau cafea mai schimbam cateva cuvinte unii cu altii,  ne intrebam de sanatate si mai discutam...."situatia de criza prin care trecem". In ultima vreme se plangea foarte mult ca laboratorul merge foarte prost si medicii dentisti nu prea mai au de lucru. Bineinteles ca nici la noi situatia nu este "roz" si cred ca nicaieri nu este extraordinar la ora actuala, insa chiar in aceasta saptamana noi am avut foarte mult de lucru.Bineinteles ca ieri ne-a intrebat, ce am facut de avem asa mult de lucru? Si cum  stie ca sunt pocaita, n-a ezitat sa ma intrebe, bineinteles la bascalie,

 "ai facut ceva rugaciuni la biserica?"

Intr-adevar ma rog pentru societatea unde lucrez, ca atare i-am spus ca "DA, M-AM RUGAT"

 Foarte mirat mi-a zis:

"Mona, daca te rogi si pentru firma mea si o sa imi dea Dumnezeu de lucru...uite vin si eu acolo unde mergi la biserica si ma pocaiesc"

M-am ridicat de la birou, si i-am spus:

"uite, am sa trec pe lista mea de rugaciuni in fiecare zi si firma ta, dar sa nu uiti ce ai promis!"

A facut ochii mari, dupa care mi-a zis:

"nu...nu...te rog...nu te ruga.....pentru ca nu vreau sa ma pocaiesc...doar am glumit!"

Mirata i-am zis..."lasa-ma sa incerc si vei vedea ce efect are rugaciunea"

"Nu.......nu vreau", mi-a raspuns. 

Chiar daca iti merge prost activitatea, am intrebat....

Raspunsul m-a socat:

" Chiar daca imi va merge prost...prefer asa, decat sa vin la biserica si sa ma pocaiesc"

Iata ce infricosator a fost raspunsul sau si acesta m-a pus pe ganduri.Oameni sunt speriati  atunci cand trebuie sa vina sa Il cunoasca pe Dumnezeu, dar tocmai pentru ca nu Il cunosc si nu stiu cat este Dumnezeu de bun.

Nu am sa inteleg niciodata de ce Dumnezeu este respins?

El care atat de mult ne-a iubit pe toti incat si-a dat viata pentru noi?

El caruia , fie ca vrem sa-I acceptam sau:

 nu Suveranitatea....doar datorita Lui avem un business, avem un job, avem ce pune pe masa. Chiar daca eu nu ma rog....oare nu Dumnezeu este Cel care il tine pe linia de plutire, ma refer la businss-ul acestui medic...?

Oare chiar asa naivi suntem sa credem ca avem ceva datorita inteligentei noastre ?

Azi de dimineata citeam in Eclesiastul un verset:

Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. 

 Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

Deci, tot ceea ce avem nu este nimic al nostru...TOTUL este al LUI.