Este o zi de mare sărbătoare pentru toți creștinii de pretutindeni, fie ca unii serbează intrarea Domnului Isus in Ierusalim, fie ca serbează biruinta asupra morții, toți avem motive de bucurie.
Da, este bucurie pentru ca și noi facem parte din Mireasa lui Hristos, avem parte de harul și îndurarea Domnului, însă nu cred ca toți conștientizam favorul lui Dumnezeu. De ce spun asta?
Pentru ca și noi astazi suntem in aceeași situație ca și poporul Israel, “ ne-am depărtat și n-am păzit legile și poruncile Domnului”. Sărbătorim, însă sărbătoarea multora este doar o tradiție, un moment prielnic pentru încă un “bairam”.
Dorim trezirea națiunii romane și mare parte a creștinilor postesc și se roagă pentru aceasta trezire, însă ca aceasta trezire sa vina este nevoie de o mărturisire și o pocăință.
Iată ce spune Daniel in cap. 9:
„Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de rușine, da, nouă, împăraţilor noștri, căpeteniilor noastre și părinţilor noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ţi-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi: noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinţilor noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!””
Daniel 9:7-11, 15-19
