Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an. Mai sunt doar cateva zile, cateva ore am putea spune si intram, daca ingaduie Domnul, in 2017. Poate ca nu vom intra toti, poate ca pentru unii ultimele zile din an vor fi si ultimele din viata de pe acest pamant, insa indiferent de ceea ce va hotari Domnul in dreptul nostru, noi nu putem schimba nimic.
Inainte de a trece in noul an, ca de fiecare data este momentul de a ne face fiecare un bilant.
Citeam in Psalmul 105 un verset:
”Aduceti-va aminte, de semnele minunate pe care le-a facut, de minunile si judecatile rostite de gura Lui...”
Este momentul aducerii aminte!
Imi amintesc ca undeva la inceputul lunii ianuarie 2012 am facut o promisiune inaintea lui Dumnezeu si-I multumesc ca m-a ajutat sa o duc la capat. Pe-atunci parea ceva...foarte departe (5 ani), in care sa postez un studiu al Scripturii pe fiecare capitol. Primisem de la o sora din SUA aceste meditatii, si asa cum spunea si sora, in dar le primesti, in dar sa le dai....asa am facut.
Pe-atunci mi se parea mult...5 ani in care sa fiu atenta sa le postez, zi de zi, indiferent daca sunt acasa sau nu, indiferent daca am timp sau nu, indiferent daca sunt bolnava sau nu, cu alte cuvinte indiferent de circumstantele in care ma voi afla...imi doream sa pot face acest lucru pana la capat si Dumnezeu m-a ajutat. Ultima zi de studiu al Scripturii este in 31.12.2016.
Mai mult de-atat imi doream ca tot ceea ce postez sa ne fie de folos fiecaruia.
Nadajduiesc ca au fost...!
De-altfel au fost de cateva ori intarzieri(nu multe ce-i drept) in care mi-a scapat o zi, dar am recuperat-o imediat, si cred ca e momentul sa imi cer iertare.
Momentul aducerii aminte...?
Da, pot spune ca pe parcursul intregului an Dumnezeu m-a purtat pe bratele Lui puternice. Au fost nenumarate momente in care ...daca nu era Domnul, astazi n-as fi putut sa am aceste momente de aducere aminte. A fost un an cu binecuvantari, un an si cu incercari, dar in toate Dumnezeu mi-a dat izbanda. Binecuvantarile au fost insutit mai multe decat incercarile, desi nu meritam.
Nu mai departe, in seara de ajun am avut un incident cu masina, desi nevinovata...asteptam la un ”cedeaza trecerea” eu si inca o masina, iar din partea stanga a venit o alta masina care vira la dreapta pe strada pe care stateam noi si asteptam, dar din cauza vitezei si ”altor motive”, nu a reusit sa se incadreze si a intrat direct in masina de langa mine, si cel de langa mine...a intrat in masina mea.
Am vazut mana lui Dumnezeu protectoare, ambele masini avariate, dar a mea...nimic, desi izbitura a fost puternica si m-am asteptat la ceva groaznic. Nu mica i-a fost mirarea si soferului din masina care a intrat in mine...ca eu nu am nimic, iar a lui este avariata.
Inca o data Dumnezeu mi-a aratat ca atunci cand ceri protectia Lui, indiferent unde mergi, ca mergi o calatorie de 2000 de km sau iesi doar in oras 3 km, este bine si necesar sa apelam la ajutorul lui Dumnezeu. Nimic nu as putea face fara El!
Motive de aducere aminte...sunt multe si cred ca fiecare avem motive doar de multumire si de recunostinta.
”Multumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta totdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui”
2 Corinteni 2:14
