Hrana ta zilnica!

2 Decembrie
Iuda 14-25

Trebuia să ajungem la penultima carte a Bibliei pentru a înţelege ce a descoperit Dumnezeu cu ocazia potopului. Profeţia lui Enoh II contemplă pe Domnul venind cu sfinţii Săi pentru judecata celor necredincioşi. Toţi păcătoşii vor da atunci socoteală de toate lucrările lor şi de toate cuvintele lor provocatoare, inclusiv de cârtirile lor. „Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi (de soarta lor)..." (v. 16; 1 Corinteni 10.10), dovadă că necredinţa şi satisfacerea poftelor nu aduc fericire!
 In ce ne priveşte, să veghem să nu fim nerecunoscători şi nemulţumiţi cu privire la partea pe care ne-a dat-o Domnul., iar voi, preaiubiţilor...!".
 In mijlocul celor mai grave desfăşurări ale răului, credinciosul are mereu o linie de comportament: zidire reciprocă, rugăciune, aşteptarea Domnului, grijă de fraţi. Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Isus Hristos sunt numiţi împreună, ca o asigurare că, din partea divină, nu ne va lipsi nimic (v. 20,21). Dacă ne poticnim (v. 24), numai noi suntem responsabili, în vreme ce, fiind păstraţi în Isus Hristos" (v. 1; loan 6.39), noi înşine trebuie să ne păstrăm în bucuria dragostei lui Dumnezeu (v. 21). Da, să gustăm de acum acest „belşug de bucurie" şi să-I dăm Dumnezeului nostru Mântuitor închinare şi adorare.

Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE

Iuda 1-13

O trâmbiţă poate suna şi numai pentru plăcerea celor ce o ascultă, dar ea trebuie să răsune pentru a-i stimula pe luptători. Iuda ar fi dorit să-i întreţină pe fraţii săi cu subiecte dintre cele mai edificatoare. Insă, în faţa progresului răului care se strecurase deja „printre credincioşi", slujba lui, un adevărat strigăt de alarmă, s-a mărginit să-i îndemne să lupte cu orice preţ pentru adevăr. Câţi copii ai lui Dumnezeu au nevoie să le fie amintit mereu ABCul adevărului creştin, când Duhul ar dori ca ei să se ocupe cu binecuvântări mai înalte (Evrei 5.12)! ,Aţi cunoscut toate odată pentru totdeauna..." (v. 5). Am făcut noi vreun progres sau, dimpotrivă, am dat înapoi, după întoarcerea la Dumnezeu?

Ca şi a doua epistolă a lui Petru, şi epistola lui Iuda foloseşte exemple solemne din Vechiul Testament pentru a ne zugrăvi apostazia morală din zilele din urmă.
 Aceasta este caracterizată de două trăsături: abandonarea norului, schimbat în desfrănare, şi dispreţul faţă de autorităţi, sub toate formele (2 Petru 2.10,11).
Această ultimă tendinţă se afirmă deja în familii, în şcoli şi în viaţa socială şi profesională. Cum ar putea un copil care nu se supune părinţilor să accepte mai târziu autoritatea Domnului?

Romania! Bunatatea Lui Dumnezeu te indeamna la pocainta!

Uneori este nevoie de o drama ca omul sa se pocaiasca!

Dat fiind ziua de maine 1 Decembrie as putea spune:

Uneori este nevoie de o drama ca natiunea sa se intoarca cu fata spre Dumnezeu!?

De-atatea ori m-am intrebat...

de ce nu poate veni omul la Hristos atunci cand inca este chemat, in bunatate?

Ani la rand putem spune ca fiecaruia dintre noi Dumnezeu ne-a vorbit in diferite moduri. Unii am fost receptivi, altii n-am fost. Cu unii Dumnezeu a fost ingaduitor mai multi ani, cu altii nu. Unii ne-am intors in bunatate, altii ne-am intors dupa o experienta grea, poate un deces, poate o boala sau cine stie ce alt necaz. Unii ne-am intors indragostiti fiind de Hristos, altora ne-au trebuit ani si ani sa vedem cat de mult ne-a iubit Hristos.

Ca natiune, fiind binecuvantati si traind intr-o tara in care este libertate, este pace, este belsug de hrana, avem tot ceea ce trebuie incat sa nu putem sa spunem ca ducem lipsa de nimic...si totusi inca sunt, si sunt intr-un procent foarte mare, oameni care i-au intors spatele lui Dumnezeu.

L-au uitat pentru ca altceva mai drag a luat locul Hristosului care ne iubeste.

Privesc cu ingrijorare spre alte tari si realizez ca indiferent de traiul imbelsugat pe care il ofera tarile occidentatale, totusi...e mai bine in Romania. Cel putin pana acum putem spune....mai bine.

Daca Romania ii intoarce spatele lui Dumnezeu? Daca ii tagaduieste puterea...va fi oare tot asa de bine in tara noastra?

De ce trebuie sa asteptam o drama peste tara ca sa cautam fata lui Dumnezeu?

N-am avut parte nici de cutremure, nici de tunami, nici de prigoana, nici de foamete, nici de razboi. N-am avut pana acum nici inundatii, nici calamitati...Dumnezeu ne-a iubit si inca ne mai iubeste, dar oare nu vedem ca bunatatea Lui ne indeamna la pocainta?

2 Cronici 7:14

Dacă poporul Meu (ROMANIA), peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara

Ma rog Domnului sa ne dea intelepciune la fiecare, ca intreaga natiune sa ne smerim, sa ne rugam, sa cautam fata lui Dumnezeu, sa ne abatem de la rau si-atunci zagazurile cerului vor fi deschise cu cele mai alese binecuvantari.

LA MULTI ANI, ROMANIA!

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE

3 loan 1-14

Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos". Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu loan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).

In această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. loan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numele Său au plecat" (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).

„Nu imita răul, ci binele", recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE

2 loan 1-13

După ce, în prima lui epistolă, a prezentat trăsăturile adevărului, apostolul ne înfăţişează în două scurte scrisori acest adevăr „în umblare". Şi aici el nu alege ca exemplu un părinte în credinţă (1 loan 2.13), ci o doamnă creştină, împreună cu copiii ei, dintre care unii, spre marea lui bucurie, umblau în adevăr. Tineri creştini, să ştiţi că nimic nu-i bucură mai mult pe aceia care vă iubesc decât să vadă că voi nu numai că cunoaşteţi, ci şi că umblaţi în învăţăturile Cuvântului (v. 4; 3 loan 4). Purtarea copiilor este proba care arată dacă o casă creştină este condusă după adevăr. Într-o epocă în care totul este corupt, căminul este ultima celulă în care copilul poate să se dezvolte la adăpost de întinăciune. Dar adevărul trebuie apărat împotriva vrăjmaşilor de afară (v. 10; Fapte 20.30). Adevărata dragoste ne obligă să nu primim nimic de la asemenea persoane.
 Am suporta noi ca un vizitator să ne spună minciuni despre cineva care ne este foarte drag?
Şi cine ne este mai drag decât Domnul Isus? O creştină, un copil întors la Dumnezeu au competenţa nu să discute cu asemenea persoane, ci... să le închidă uşa. Adevărul este comoara noastră cea mai mare.
Să nu facem vânzare cu el! (Proverbe 23.23).

Radiografie

Radiografie

Suntem săraci în facerea de bine,

Respingători spre inimi sfâșiate.

Suntem adepții stimelor de sine

Și bunătății veșnic amânate.

Suntem banali în scrierea de vise

Stângaci în sărutările pe frunte.

Suntem deschiși cu ușile închise

Înduplecați pe vârful unui munte!

Suntem supuși atâtor fapte moarte,

Evlavioși sub sigla unei forme.

Suntem intelectualii fără carte

Incoștienți că sufletul adoarme!

Suntem profeții zilelor de ieri

Neînfricații clipelor de pace.

Suntem reduși la dogme și păreri

Vorbim aprins unde Biblia tace.

Suntem produsul falsei plecăciuni,

Flămânzii din livada neculeasă!

Suntem adepții rugii în furtuni

Prea plictisiți să fim doar o mireasă!

Suntem în maratonul vieții rece

Și alergăm și parcă-i tot mai greu

Ne-am obosit privind cum viața trece!

Suntem așa, uitând de Dumnezeu.

Christian Dume

miercuri, 23 noiembrie 2016

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE

1 loan 5.1-21

Epistola lui loan, ca şi Evanghelia lui, atestă că avem viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (comp. v. 13 cu loan 20.31). Necrezând, după atâtea mărturii, înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos (v. 10). Acum însă copilul lui Dumnezeu se bazează pe certitudini: „Ştim..." nu încetează să repete apostolul (v. 2,13,15,18,19,20). Şi credinţa noastră nu numai că îşi însuşeşte mântuirea, ci triumfa asupra lumii prin aceea că, privind dincolo, se leagă de ceea ce este nepieritor (v. 4). Ce fericire să ştim de asemenea că Dumnezeu ne ascultă şi că ne dă ceea ce cerem după voia Lui (v. 14)! «Creştinul însuşi n-ar dori să-i fie dat vreun lucru contrar voii lui Dumnezeu». Dar cum să cunoaştem această voie? Prin priceperea pe care ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu (v. 20; Luca 24.45). „Şi noi suntem în Cel adevărat”, spre deosebire de lumea întreagă care „zace în cel rău" (v. 19). Cel rău nu are în arsenalul lui niciun obiect cu care să-1 poată seduce pe omul nou care este în noi. In schimb, el ne oferă mulţi idoli buni să ispitească bietele noastre inimi fireşti. Copii ai lui Dumnezeu, să ne păzim sentimentele noastre, încât să fie în totalitate (neîmpărțite) pentru Domnul (v.21;1 Corinteni 10.14).

Hrana ta zilnica!

27 NOIEMBRIE

1 loan 4.11-21

Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este - sau ar trebui să fie - făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (loan 1.18). Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). In această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem..." (cap. 1.6,8,10), „cine zice..." (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva..." (v. 20). Împreună cu apostolul putem spune: „Noi ÎI iubim..." (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!

In aceste versete am întâlnit:

1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită;

2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt;

3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!