Hrana ta zilnica!

22 OCTOMBRIE

Evrei 11.17-31

Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi că- L iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă întrun mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză,... alege,... socoteşte..., pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte,... nu se teme, ... rămâne neclintit, ... pentru că II vede pe Cel care este nevăzut

Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. In acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici - mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul - dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise ne-ar părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările,

Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE

Evrei 11.8-16

Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat...". Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă

 (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9).

Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa îl poate glorifica.

In principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-1 proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui lacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu"!

Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE

Evrei 10.32-39; 11.1-7

Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

In capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. In Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. In Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. In Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37).

 Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine"; noi suntem „cei care-L aşteptăm" (cap. 9.28).

Gina a sfarsit alergarea!

Priveam la priveghiul sorei Gina Buliga...transmis live. As fi dorit sa fiu si eu alaturi cu cei ce plang, dar o raceala ma curteaza de cateva zile si se pare ca azi s-a lipit de mine.

O despartire dureroasa pentru cei ramasi, dar nu lipsita de o nadejde...nadejdea revederii.

Gina a fost un model pentru orice ”femeia crestina”.

Dupa ani de zile in care Gina a suferit in trup de o boala necrutatoare, aseara a sfarsit alergarea la varsta de 44 de ani. Gina era sotia pastorului Petrica Bulica.

Timpul petrecut printre oameni a fost folosit cu maxima eficienta de Gina si asta pana in ultima clipa.

Ferice de mortii care mor in Domnul!

Daca nimic nu este sigur pe acest pamant...moartea este singurul lucru de care vom avea parte fiecare cu certitudine, de-aceea bine este sa ne punem viata in randuiala, sa traim in asa fel ca si dupa ce sfarsim alergarea...marturia noastra sa fie vie.

Pentru cei care doriti sa urmariti reluarea acestei seri de priveghi, puteti accesa acest link http://www.betel.ro/live/, dar si serviciul de maine al inmormantarii va fi transmis tot la acest link incepand cu ora 12

 Grăbeşte timpul ca un nor
De nimeni nu-i oprit
Şi anii tăi se duc în zbor
Se duc în infinit.

 /: Curând va trece viaţa ta
Şi ziua ta s-a scurs,
O, vino azi în prima zi 
La crucea lui Isus. :/ 

 Pe-acest pământ eşti călător
Nimic nu e al tău
De aceea-ţi spun, fii treaz mereu
Fii treaz şi vegheator!

Te-ntreb dar suflete iubit,
Suflet ce rătăceşti
Pe tine cum te va găsi
Mirele nost’ ceresc?

Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE

Evrei 10.19-31

Lucrarea de har este încheiată. Cel care a împlinit-o este înălţat mai presus de ceruri (cap. 7.26). Şi noi suntem invitaţi să intrăm acolo, mergând pe urmele Lui, pe calea cea nouă şi vie, deschisă de atunci pentru adoratori. Sângele lui Isus, perdeaua ruptă, intervenţia unui mare preot în favoarea noastră dau siguranţă deplină credinţei noastre. Să ne apropiem, fraţilor, „cu deplină libertate" (v. 19,22). Nimic să nu ne împiedice să intrăm în locurile sfinte,... nici să ne alăturăm regulat strângerilor copiilor lui Dumnezeu (v. 25). Nu pentru a trăi singuri şi egoişti ne-am întors la Dumnezeu. Să ne încurajăm unii pe alţii la dragoste şi la dăruire. Sfârşitul paragrafului este deosebit de solemn. Păcătuind în mod voit iudeii care-şi ziceau creştini reveneau la lege şi astfel călcau în picioare pe Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, pângărind sângele Lui scump şi batjocorind harul. Dar aceasta se poate aplica şi copiilor cu părinţi creştini, care, respingând învăţătura primită în tinereţe, aleg în mod voit calea lumii.

Tineri prieteni care aveţi privilegii aşa de mari, calea către cer nu vă va fi mereu deschisă.

Apropiaţi-vă acum (loan 6.37).

Domnul Isus Hristos ReVine !

Sa aveti o zi minunata si...sa ne facem timp!

 

sursa: http://poatemisepare.ro/culori-de-toamna-in-timisoara/

 Am un timp mai lejer la birou si mi-am aruncat privirea pe calendar. E aproape de final...si OCTOMBRIE.

Ne apropiem de finalul anului si realizez cu tristete ca din tot ce mi-am propus la inceputul anului 2016...n-am reusit sa realizez, decat o mica parte. 

De ce...?

N-am sa caut un motiv, cu siguranta ...l-as gasi, dar nu stiu daca este real sau imi caut mie insami doar o scuza. Indiferent de motiv...trist este ca nu mi-am facut timp intotdeauna pentru lucrurile cele mai importante. Mi-am facut timp pentru lucruri trecatoare, pentru lucruri importante, dar nu suficient pentru cele mai importante.

Vremurile in care traim  ne fac sa traim viata de parca am setat-o pe pilot automat. N-avem timp sa stam macar 15 min pe zi, noi...si gandurile noastre, sa ne analizam viata, deciziile, sa vedem daca drumul pe care ne gasim este cel mai bun...

N-avem timp sa ne oprim in dreptul unui suflet amarat, care poate are nevoie de o vorba de incurajare, de o imbratisare sau orice alt gest fie el cat de mic.

Nu ne-am facut timp sa fim sinceri cu noi insine...

Bine ar fi daca ne-am face timp...!!!

Solomon spunea:

"Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!"

suntem calatori pe acest pamant

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE

Evrei 10.1-18

Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu-Şi putea găsi plăcerea acolo.

Atunci S-a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna. În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nuşi terminau niciodată slujba, Hristos S-a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s-a încheiat Şi Cel care „S-a aşezat pentru totdeauna" ne-a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna" (v. 12,14).

Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi. Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I-a spus Tatălui, când a venit în lume:

„Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele" (v. 7,9; Psalmul 40.6-8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să-I semene?