De necrezut!

Multe ne-au fost date sa vedem, dar se pare ca si mai multe o sa vedem de-acum incolo.

De necrezut! 

Norvegia și alte cinci tări din lume permit minorilor de peste 6 ani să-și facă operație de schimbare de sex daca au acordul părinților.

Conform acestei legi, nu e nevoie de acordul medicului sau acea perioadă în care pacientul este consultat de un specialist pentru a constata dacă este pregătit de acest pas.

Țări precum Argentina, Danemarca sau Irlanda au adoptat deja legi asemănătoare, însă numai Norvegia și Malta acordă minorilor drepturi depline. După ce primesc acordul părinților, copiii pot apela la o astfel de operație pentru a schimba sexul cu care s-au născut, potrivit B1.ro.

Deși a intrat în vigoare în luna iulie a acestui an, 9 copii din Norvegia deja au profitat de existența acestei legi.

Legea a fost votată în Parlament cu 79 de voturi pozitive și numai 13 negative.

sursa;http://www.activenews.ro/

Hrana ta zilnica!

5 OCTOMBRIE

Evrei 1.1-14

Autorul Epistolei către Evrei este probabil apostolul Pavel. El însă nu şi-a dat numele, pentru a lăsa în întregime locul Domnului Isus, marelui, Apostol... al mărturisirii noastre" (cap. 3.1). După ce vorbise prin atâtea instrumente diferite, Dumnezeu a sfârşit prin a Se adresa direct lui Israel şi oamenilor prin propriul Lui Fiu (Ieremia 7.25; Marcu 12.6...). El este Cuvântul, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu. Iar pentru a ne da o idee mai înaltă, ne învaţă Cine este acest Fiu: Moştenitorul tuturor lucrurilor, Creatorul lumilor, Strălucirea gloriei Sale şi întipărirea fiinţei Sale, Cel care susţine toate lucrurile (loan 1.1,18). Iar Cel care a făcut lumile este, de asemenea, Cel ce a făcut curăţirea de păcate.

Insă, în timp ce, pentru a crea, a fost suficient un cuvânt, pentru a face curăţirea de păcate, El a trebuit să plătească preţul suprem: propria Lui viaţă.

Mai multe citate din psalmii pe care îi numim mesianici: Psalmul 2, 45, 102, 110..., fixează înălţarea şi supremaţia Fiului lui Dumnezeu. Îngerii sunt creaturi, Isus este Creatorul; ei sunt slujitori, El este Domnul. Îngerii, în chip nevăzut, lucrează în favoarea noastră; Isus singur a înfăptuit curăţirea de păcate, de ale mele şi de ale tale. Iar ceea ce El este pune în evidenţă într-un mod incomparabil valoarea a ceea ce El a făcut.

Hrana ta zilnica!

4 OCTOMBRIE

Filimon 1:13-25

Onisim înseamnă „folositor". Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). In plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s-ar fi gândit numai la el însuşi, nu s-ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să-i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste" faţă de el (2 Corinteni 2.8).

Această istorie a lui Onisim este, într-un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu loan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17-19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul,... pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.

Hrana ta zilnica!

3 OCTOMBRIE

Filimon 1:1-12

In manualele şcolare, lecţiile propriu-zise sunt adesea urmate de câte un exerciţiu aplicativ. Epistola către Filimon ne face să ne gândim la aceasta. Ea nu conţine nicio revelaţie particulară, însă ne arată punerea în practică de către Pavel şi tovarăşii lui a îndemnurilor din celelalte epistole ale sale. „Imbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie...", le scria el colosenilor (cap. 3.12...; comp. şi v. 5 cu Efeseni 1.15). Şi tocmai în Colose locuia Filimon, om evlavios, prieten al apostolului, bogat, pentru că avea sclavi. Unul dintre ei, Onisim, după ce fugise de la el, 1-a întâlnit pe Pavel, întemniţat la Roma, şi s-a întors la Dumnezeu. Acum apostolul îl trimitea la stăpânul lui, purtând acest mesaj emoţionant. Era o acţiune contrară poruncii legii, potrivit căreia sclavul fugit nu trebuia dat înapoi stăpânului său (citiţi Deuteronom 23.15,16). Legea, în adevăr, ţinea cont de împietrirea inimii omului (comp. cu Marcu 10.5), în timp ce harul, la apostol, ţinea cont de acelaşi har care lucra şi în inima lui Filimon. Pavel cunoştea dragostea acestuia pentru toţi sfinţii (v. 5) şi dovezile pe care le dăduse (v. 7).

O duminica insotita de binecuvantari!

Daca vrei sa vezi cat esti de iubit de Domnul, incearca sa vezi intotdeauna partea ”plina a paharului”.

- Numara binecuvantarile...nu incercarile.

- Aminteste-ti de cate ori ai zambit...nu-ti aminti lacrimile care-au curs lin pe obraz.

-Numarati prietenii, nu dusmanii.

- Aminteste-ti mesele bogate, nu lipsurile pe care le-ai avut uneori.

Aminteste-ti noptile linistite dormite in pat, nu-ti aminti pe cele din spital.

Numara zilele in care ai fost sanatos, nu le numara pe cele cu suferinta.

Acum ca ti-ai amintit si le-ai numarat...ce spui? 

Esti iubit si binecuvantat de Domnul???

EU SUNT !

Multumeste-i si tu Domnului pentru toate!

 Va doresc o duminica binecuvantata in continuare!

Hrana ta zilnica!

2 OCTOMBRIE

Tit 3.1-15

Purtarea noastră faţă de autorităţi şi faţă de toţi oamenii trebuie, în mod necesar, să fie deosebită de tot ce eram „şi noi" înainte de întoarcerea la Dumnezeu. Şi această amintire a tristei noastre stări de altădată este în măsură să ne facă „plini de blândeţe faţă de toţi oamenii" (v. 2; Filipeni 4.5). Departe de a ne ridica deasupra lor, noi putem să-i invităm, prin propriul nostru exemplu, să profite de acelaşi har care ne-a regenerat pe noi (prin spălarea naşterii din nou).

În această epistolă, faptele bune sunt menţionate de şase ori (cap. 1.16; 2.7,14; 3.1,8,14). Sub pretext că ele nu au valoare pentru mântuire (v. 5), noi riscăm să le subestimăm importanţa şi să ne despărţim de alţi creştini mai puţin instruiţi asupra altor aspecte doctrinare. Dimpotrivă, noi trebuie să fim „cei dintâi în fapte bune", şi aceasta cu un dublu scop: întâi pentru a fi de folos oamenilor (v. 8), apoi pentru a nu fi neroditori (v. 14).

Domnul are plăcere să producă roade în viaţa alor Săi şi tot El apreciază natura lor. Bună este numai lucrarea făcută pentru El. Vânzând parfumul pentru a da săracilor, Maria ar fi făcut o faptă bună înaintea ochilor lumii, dar, vărsându-1 pe picioarele Domnului, a ştiut să facă o lucrare bună pentru El (Matei 26.10).

Hrana ta zilnica!

1 OCTOMBRIE

Tît 2.1-15

Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni" în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2-10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente" care pun în valoare învăţătura dată de învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 împăraţi 10.4,5).

Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme:

1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi;

 2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-1 să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în

relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul.

 Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1.2; 3.7).

„Dumnezeului nostru Mântuitor, ... marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos" (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El însuşi (v. 14).

Cum sa te rogi cu folos