Hrana ta zilnica!

31 AUGUST
Coloseni 1.24-29; 2.1-5
Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slujitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). «Muncă», «suferinţă» şi «luptă» sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul «slujba» (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).
Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epistole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. In timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avându-L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea" (cap. 2.9) locuieşte El însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare" (v. 4) şi despre „închipuirile minţii omeneşti", apostolul începe prin a
prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast, într-adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii" şi toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei" (v. 2,3). Ce am mai căuta în afara Lui?

Hrana ta zilnica!

30 AUGUST
Coloseni 1.12-23
Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm.Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne-a făcut parte de lumină, de un loc în împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut-o prin propriul Său sânge (v. 20)... Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit-o. Şi apostolul enumera dintr-o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne-a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate:
asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Intâi-născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Intâi-născut dintre cei morţi.
Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20).
 In sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. In ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!

Hrana ta zilnica!

29 AUGUST
Coloseni 1.1-11
Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n-o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie. Să ne inspirăm şi noi din exemplul său. Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă. Trebuia ca umblarea lor - şi a noastră - să se supună unui dublu motiv. Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că-I aparţinem! Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă-L iubim: să căutăm să-I fim plăcuţi în toate privinţele! Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă („orice răbdare şi îndelungă-răbdare") - cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!

Hrana ta zilnica!

28 AUGUST
Filipeni 4.10-23
Pavel îşi aminteşte, fără îndoială, de prima lui vizită la Filipi, de închisoare şi de cântările pe care le cânta acolo împreună cu Sila (Fapte 16.24,25). Din nou întemniţat, nimic nu răpeşte bucuria sa, pentru că nimic nu i-L poate lua pe Hristos. Şi la fel puterea sa. „Am putere pentru toate - spune el în ciuda lanţurilor - în Cel care mă întăreşte" (v. 13; comp. cu 2 Corinteni 6.10). Ca şi el, să învăţăm şi noi să fim mulţumiţi, oricare-ar fi împrejurările: succes sau greutăţi, sănătate sau boală, vreme bună sau rea... dacă suntem „mulţumiţi de
Domnul''.
Deşi foarte săraci, filipenii, prin mâna lui Epafrodit, urmau să-i trimită apostolului un nou ajutor (citiţi 2 Corinteni 8.1-5). Pavel afirmă, din proprie experienţă: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuinţă" - dar nicidecum orice poftă. El angajează responsabilitatea Dumnezeului său, ca şi cum emitea un cec în alb, ştiind că dispune pentru el şi pentru prietenii săi de un credit nelimitat: nimic mai puţin decât „bogăţiile Sale în glorie" (v. 19; Efeseni 3.16). Dumnezeu să ne dea şi nouă să experimentăm secretul fericitului apostol:
deplina suficienţă a Domnului Isus Hristos! Până când, în sfârşit, se va împlini suspinul din psalm: „Voi vedea faţa Ta,... mă voi sătura de chipul Tău" (Psalmul 17.15)!

Hrana ta zilnica!

27 AUGUST
Filipeni 4.1-9
„Bucuraţi-vă în Domnul", insistă apostolul, deşi lui nu-i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă - sau mai degrabă le roagă stăruitor - pe fiecare personal, să înveţe - şi pe noi de asemenea - marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)!
Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri?
 Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă!
Şi câte griji, în aceeaşi măsură! Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să-Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7). Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându-le pe cele bune. Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? ... bun? ... curat? ... vrednic de iubit? ... ziditor? ... Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi" (loan 14.23)!

Hrana ta zilnica!

26 AUGUST
Filipeni 3.12-21
In general, oamenii care pe pământ realizează ceva important sunt cei care au o singură pasiune. Fie că este vorba de a cuceri Everestul, de a obţine un premiu Nobel sau de a lupta cu un invadator, întotdeauna unii ca aceştia sunt găsiţi ca oameni de acţiune, gata să sacrifice totul pentru un plan măreţ. Astfel era Pavel, după ce a „fost apucat de Hristos" (v. 12; comp. cu Ieremia 20.7): se ştia angajat în alergarea creştină şi, ca un atlet destoinic, continua efortul fără să se întoarcă şi fără măcar să privească înapoi, gândind numai la premiul final
(citiţi 2 Timotei 4.7). Şi el se oferă să ne fie antrenor şi ne invită să-1 urmăm pe aceleaşi urme (v. 17)! Să uităm, ca şi el, de lucrurile care sunt în urmă: de succesele noastre, care near târî spre îngâmfare; de eşecurile noastre, care ne-ar descuraja! Şi să ne îndreptăm spre ţintă cu efort (în forţă), pentru că această cursă pe «teren accidentat» nu este nicidecum o plimbare! Este o cursă serioasă şi miza ei este de importanţă capitală.
Ce inconsecvenţă pentru cel care are cetăţenie cereasca să aibă gândurile la lucrurile pământeşti (v. 20)! Despre ce discută doi compatrioţi care se întâlnesc în străinătate? Despre ţară! Vom avea şi noi întotdeauna acelaşi sentiment (v. 15), dacă ne vom întreţine cu ceilalţi creştini vorbind despre bucuriile cetăţii cereşti.

Pray for Italy

Sunt plecata in concediu, dar gandul si rugaciunile mele sunt pentru poporul italian. Dumnezeu sa se indure de ei si sa aibe mila de toti cei care sunt greu incercati.

Hrana ta zilnica!

25 AUGUST
Filipeni 3.1-11
In afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15-18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care-şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea... El aliniază toate aceste avantaje, ca într-un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: ,pierdere". În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie! Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie - aşa cum Bartimeu şi-a aruncat mantaua - de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim!
Numai cu acest preţ îl vom putea „cunoaşte pe El...", intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).