Hrana ta zilnica!

8 AUGUST
Efeseni 1.1-14
Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin in poziţia sa cerească. Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-1 împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă", loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el. Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3-14), care nu suportă nicio tăietură, pentru
că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu. în acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale" (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său" (v. 6)

Hrana ta zilnica!

7 AUGUST

Galateni 6.1-18

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut - fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei" şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). In prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit". Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roadă Duhului germinează pentru viaţa veşnică

 (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13).

De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24).

Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Intre ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos", eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie", de cealaltă, „nu este ceva", Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practica!

Ce ceri, ce cauti si pentru ce bati?

• M-am pus sa citesc un indemn din Scriptura si ochii mi s-au abatut asupra acestui text din Matei,
• Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
•  Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
•  Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?
•  Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
•  Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
•  Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.
• Matei 7:7-12

Cred ca ne place tuturor promisiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus in acest text din Matei, sa ceri si sa primesti, sa cauti si sa gasesti, sa bati si sa ti se deschida.

Doamne cat de minunat este...!

 Nu este specificat in acest text care este domeniul la care se refera Domnul Isus si poate ca ne intrebam care este, cereri pe plan pamantesc sau cereri pe plan spiritual?

De vreme ce nu este specificat domeniul eu cred ca promisiunea este valabila atat pe plan pamantesc, cat si pe plan spiritual, dar atata timp cat cererea, cautarea si insistenta noastra la Tronul lui Dumnezeu este dupa voia Lui.

Cele trei verbe: a cere, a cauta si a bate implica insistenta si perseverenta.

Cere si vei capata!

Nimeni nu cere ceva fara sa aibe nevoie de acel lucru. Daca ceri Domnului mantuirea copiilor tai, cu siguranta constientizezi nevoia lor de Dumnezeu, constientizezi ca fara El ei nu vor putea avea izbanda in nimic, nu vor avea parte de mantuire, cu alte cuvinte viata lor nu are sens fara Hristos. 

Tu poti cere si un milion de dolari, insa daca acel milion il ceri cu scopul de a risipi si acel milion nu-L va onora pe Dumnezeu, atunci sa fii sigur ca nu-l vei primi.

Cautati si veti gasi!

Fiecare pamantean cauta ceva, iar cautarea noastra este permanenta. Omul cauta faima, cauta avere, cauta fericire, cauta liniste si multe alte lucruri.

Daca ne uitam in Matei 6 vers. 33, Cuvantul spune:

”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Cautarea noastra trebuie sa aibe o prioritate, intai Voia lui Dumnezeu si pe urma restul. 

Dar de ce sa caut eu restul, daca Dumnezeu imi garanteaza ca voi primi celelalte lucruri ca bonus?

Nu ne ramane decat sa cautam sa ramanem in voia Lui, sa ramanem in ascultare, sa pazim poruncile date de El, iar de celelate lucruri se va ocupa Hristos.

Accepta omul aceasta oferta...? NU! Nu toti!

Nu, pentru ca omul nu este multumit cu cat ofera Dumnezeu ”celelate lucruri”.

Intr-adevar El ofera atat cat stie ca avem nevoie, iar daca ne ofera uneori mai mult sa nu o luam ca pe un merit deosebit, ci mai degraba ca pe un test. Ne da mai mult si urmareste  ce vom face cu acest belsug, ce vom face cu surplusul pe care il avem.

Problema este ca testul este picat de foarte multi, dar si cei care nu sunt in examen...tot  raman corigenti la acest capitol, asta pentru ca nu sunt multumiti cu oferta lui Dumnezeu si alearga dupa mai mult. Mai mult si mai mult...dar nu mai mult dupa Imparatie ci dupa lucruri fara de valoare in Imparatie. Poate ca Dumnezeu hotaraste ca ai destul o bicicleta sau o Dacia, tu in schimb vrei BMW. Dumnezeu nu onoreaza pretentiile noastre cu ”fite”, El onoreaza nevoile.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Bateti si vi se va deschide!

Atunci cand vrei ceva si  mergi la cineva, cu siguranta nu bati o data si pleci de la usa si nici nu bati incet incat sa nu te auda, cu siguranta bati insistent si bati tare.

La usa Tronului lui Dumnezeu mergem cu nevoile noastre. Nu intotdeauna se deschide usa la prima bataie si asta inseamna ca nu primim raspunsul imediat, de-aceea e nevoie de insistenta.

Sa nu ne imaginam ca in spatele Tronului este un ”batranel surd care abia mai misca” si nu aude bataile noastre...Nicidecum!

Dumnezeu este Suveran si sta pe Tron, este Acelasi din vesnicie in vesnicie si nu este schimbator.

 El aude glasul strigatului nostru dar El hotaraste cand ne raspunde si daca ne raspunde. Uneori chiar si prin faptul ca nu ne raspunde...este tot un raspuns. De-atatea ori am vazut cat de bine a fost ca nu mi-a raspuns Dumnezeu la toate cererile mele...si nu pot decat sa-I multumesc ca asa a gasit cu cale.

Cere, cauta si bate si daca toate acestea sunt dupa Voia lui Dumnezeu, cu siguranta vei primi raspuns.

O dupa-amiaza binecuvantata cu Domnul!

Hrana ta zilnica!

6 AUGUST

Galateni 5.16-26

Domnul ne explică după ce se poate recunoaşte o lucrare, dacă este a cărnii sau dacă este din Duhul (citiţi Matei 7.16-20; Ioan 3.6). „Un pom bun nu poate să facă roade rele". Cele din versetele 19-21 nu pot deci să provină decât din pomul rău: carnea. Iar carnea este încă în fiecare dintre noi, cu acelaşi potenţial redutabil. Dacă însă suntem „ai lui Hristos" (v. 24), în noi rămâne de asemeni o altă Putere să acţioneze: Duhul Sfânt. El ne face să trăim (v. 25) şi El ne face să umblăm (v. 16, 25); El Se împotriveşte cărnii (v. 17); El ne conduce (v. 18); El aduce la maturitate roada Sa proprie, imposibil de confundat cu o alta, un ciorchine preţios, căruia versetul 22 îi enumera nouă „boabe" delicioase: dragoste, bucurie, pace... Din nefericire însă, un pom poate rămâne neroditor dacă întreaga sa forţă se risipeşte în vlăstari inutili crescând din partea de jos.

 Ce face atunci grădinarul? Taie aceste mlădiţe, pentru ca seva să circule din nou îmbelşugat prin ramurile altoite. Aceasta este semnificaţia versetului 24. „Cei ai lui Hristos au răstignit carnea' la întoarcerea lor la Dumnezeu. Prin credinţă, ei s-au supus sentinţei morţii pronunţate asupra întregii lor naturi (pomul sălbatic a fost tăiat pentru a fi altoit). De atunci încolo, ei trebuie să judece în ei manifestările cărnii: patimi şi pofte.„Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm" (v. 25).

Hrana ta zilnica!

5 AUGUST

Galateni 5.1-15

Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; loan 8.36). Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi-ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne" (v. 13)? Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). 

Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr-o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr-un singur cuvânt: iubire. „Cine iubeşte pe altul a împlinit legea" (Romani). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne-a iubit El (loan 13.34; 15.12,17)

Hrana ta zilnica!

4 AUGUST

Galateni 4.19-31

Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

Totuşi - veţi spune - pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă - nici mai mult nici mai puţin - legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus?
Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, ,,împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni": Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Galateni 4.1-13

Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei.

A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l-am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu II cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace", pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum - ne spune versetul 9 - după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu" şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare.

Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

In versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care-şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe.

Cum este dragostea noastră creștină? Și cum este credința noastră?

Daca simti ca esti bolnav, Medicul te asteapta!

Astazi cand am citit acest verset mi-am dat seama cat de mult gresesc uneori. Nu este o noutate ca uneori suntem dezamagiti  si descurajati de ceea ce vedem ca se intampla in multe biserici sau ceea ce primim de la cei care se numesc ”fratii nostri”...sau poate ca numai eu am avut dezamagiri? Posibil...

Insa citind acest verset mi-am dat seama ca daca as fi citit Cuvantul cu atentie, n-as fi avut momente de descurajare uneori, deoarece Biblia ne-a avertizat.

2 Timotei 2:20

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Ai copii, toti traiesc intr-o casa, pe toti ii inveti aceleasi invataturi, pentru toti esti acelasi parinte si totusi nu toti sunt la fel. Sunt copii care iti aduc cinste si te bucuri de ei, insa sunt si copii care te fac sa suferi, te intristeaza si-ti aduc rusine. Tot asa este si in locul unde se aduna credinciosii, de fapt locul unde se aduna este un loc in care vin cei bolnavi (SPIRITUAL) ca sa fie vindecati. Este asemenea unui spital indraznesc sa-i spun asa, deoarece in locul acela primesti tratament pentru sufletul tau. Acum, haideti sa ne gandim cum este in spital...sa ne gandim la tipul de pacienti. Pe langa faptul ca si spitalele sunt diferite si pacientii sunt diferiti. Pacienti cu diagnostice diferite, cu stadii ale bolii diferite, pacienti care asculta indicatiile doctorului, urmeaza tratamentul si se vindeca, dar sunt si pacienti care isi doresc vindecarea, insa fara sa asculte nimic din ce-i spune medicul, nu urmeaza tratament, nu urmeaza regimul indicat, nu fac nimic din ceea ce i-ar putea ajuta pentru a fi vindecati. Spitalul insa ii gazduieste si pe unii si pe altii.

La fel este si in locul in care ne adunam toti laolalta, loc cunoscut de noi si numit, Biserica. 

Biserica de fapt nu este cladirea, ci biserica suntem noi oamenii care formam trupul lui Hristos. 

 Acolo este doar locul unde ne intalnim ca sa avem partasie unii cu altii si deseori suntem poate nemultumiti ca unii ”pacienti” adica ”frati” nu respecta ceea ce ne cere Medicul nostru suprem sau poate nu se comporta asa cum ar trebui sa aibe un comportament demn de locul in care se afla, si-atunci ne incearca un sentiment de ”dezgust” sau gasiti dumneavoastra alt termen.

Dar in locul unde ne adunam vin fel si fel de oameni, oameni cu probleme diferite, oameni cu nevoi diferite, unii au nevoie de eliberare si vindecare intr-un anumit domeniu al vietii lor, poate  unul e bolnav de ura, unul de mandrie, unul e robit de curvie, pe unul il robeste patima alcoolului, pe altul poate vorbirea de rau, altul e bolnav de lacomie, insa toti au nevoie de tratament.

Cuvantul spune:

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Dragul meu cititor, daca vreodata ti-a trect prin cap sa nu vii la partasie in Casa lui Dumnezeu pentru ca l-ai vazut pe ”X” nu stiu cum sau poate ai vazut-o pe sora ”Y” la fel de dezgustator, ia seama Dumnezeu a ingaduit si vase de cinste, si de ocara, laolalta.

Nu te poticnii in ei, si ei sunt bolnavi si au nevoie de tratament, intelege ca este doar o chestiune de timp pana vor fi vindecati.

Asadar, tu vino si cauta sa-ti tratezi boala ta.

Psalmistul David spune:

• Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
•  El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale
• Ps. 103: 2-3