Hrana ta zilnica!

2 AUGUST

Galateni 3.15-29

Apostolul explică pentru ce legea nu schimbă cu nimic promisiunile divine. Acestea sunt anterioare ei, iar Dumnezeu nu Se dezice, şi, mai ales, pentru că ele au fost făcute seminţei lui Avraam, adică lui Hristos (v. 16). Nimic nu va putea anula sau contrazice ceea ce Dumnezeu Ii garantează Preaiubitului Său - şi celor care îi aparţin. „Atunci pentru ce este legea?" (v. 19). Ea a fost comparată cu o oglinda. Îmi arată mizeria morală, dar este tot atât de incapabilă să mi-o înlăture, cum este oglinda să mă spele. Nu este funcţia ei aceasta.

Legea nu face altceva decât să mă convingă de păcat; este deci îndrumătorul meu până la Hristos (v. 24), după care rolul ei se încheie, ca şi al institutorului care şi-a pregătit elevul pentru a trece în clasa superioară. Ce crudă şcoală este cea a legii! Ea mă învaţă că sunt păcătos şi nu-mi dă îndreptăţirea; mă învaţă că sunt mort şi nu are puterea să mă facă să trăiesc; mă învaţă că sunt lipsit de energie şi nu-mi dă nimic. Tot ceea ce însă îmi lipseşte găsesc atunci în Isus!

Botezul este semnul public al punerii deoparte pentru Hristos, prin moartea Lui. Voi, cei care aţi fost botezaţi, sunteţi într-adevăr „fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus"? 

Aţi fost cu adevărat „îmbrăcaţi cu Hristos"? (v. 26,27). A purta o uniformă la care nu ai dreptul este o fraudă şi un abuz de încredere.

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST

Galateni 3.1-14

Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i-a putut încânta până într-acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? 

Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le-a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Insă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne-a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a-Şi încheia lucrarea"? Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra,

El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care-1 meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!

Oferta!

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului...

Luca 4:5

Cuvintele acestea se gasesc in textul care face referire la ispitirea Domnului Isus.

Deseori ne necajim ca vine Satan si ne ispiteste si tot atat de des constatam ca nu suntem imbracati cu armatura Duhului despre care vorbeste Pavel celor din Efes, dar si noua:

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11) si din acest motiv suntem biruiti.

 Atunci cand te necajesti ca esti ispitit adu-ti aminte ca si Isus a fost ispitit, si daca a fost El ispitit, Fiu de Dumnezeu si diavolul n-a avut rusine sa-l ispiteasca, crezi  tu oare ca se va rusina de noi?

Se va rusina de mine sau de tine fiindca suntem urmasi ai lui Isus...?

 Nicidecum! 

Asa ca singura solutie este sa ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu ca sa-l putem birui.

Mai mult de atat, uitati-va cu ce ispita a venit: ”Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii...”Ce siret si viclean...!

 Prima data i le-a aratat, apoi i le-a promis.

Isus respinge oferta  si nu accepta aceasta imparatie pe care Satan i-o arata. In primul rand imparatiiile acestea sunt lumesti, Hristos n-a vrut o imparatie pentru Sine, ci una cereasca castigata prin suferinta, prin smerenie, prin blandete, prin dragoste.

Hristos a biruit, dar noi?

Cate oferte nu ti-a propus diavolul si tu le-ai acceptat?

Ti-a aratat imparatiile lumii, faima, bani, sex, cariera si pentru a beneficia de ele ai facut atata compromis...

Imparatiile castigate aici sunt trecatoare, imparatia promisa de Dumnezeu este vesnica, pe care o alegi?

Diavolul iti promite, dar nu uita...doar promite, de primit nu vei primi nimic. Hristos ceea ce a promis a si implinit. Pe cine vei crede si vei asculta?

Nu stiu ce oferta vei primi in aceasta saptamana, dar ia seama, ceea ce ofera diavolul este trecator, ceea ce ofera Hristos este vesnic.

Viata vesnica alaturi de Isus este promisiunea lui Dumnezeu!!!

Simtim incet cum harul de la neamuri!

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Galateni 2.11-21
Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-1 acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi
pe practicarea religiei lor. Ei «fac ce pot», iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte,... ci prin credinţa în Isus Hristos". Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă!
 Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos", am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...".
Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Galateni 2.1-10
Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. In timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17).
Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fåra greşeală şi făra să „avem în vedere faţa omului" (v. 6).
Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel Ie arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

Un sfat de la Solomon!

Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.

Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.

Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:

Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.  
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
  Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,  mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.  

Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. 

Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
  Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.   

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa  nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:

am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

 

Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.

Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?

 Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?

Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?

 Solomon era  cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.

La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

 

 

 

 

O zi binecuvantata!