Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Maleahi 3.1-12
Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui loan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10).
Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei. Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi II vedem în versetul 2 pe Domnul cum îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr-o lucrare de topire şi de purificare (v. 2,3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor.
Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi!
El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18). Care pot fi sentimentele Domnului, frstrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui? „Puneţi-Mă la încercare" (v. 10), spune El poporului Său.
Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Ii dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Maleahi 2.1-17
Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său - iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.
Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui" (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta" (loan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei:
El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s-au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire" (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească" (v. 8,9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui" (v. 6); ei II oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).
„Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie", repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s-a înregistrat acolo. Să veghem să nu-1 ocupăm decât cu lucrurile adevărate, ... curate, vrednice de iubit, vorbite de bine... (Filipeni 4.8).

Hrana ta zilnica!

24 IULIE
Maleahi 1.1-14
Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Te-am iubit...". Iar din partea lui Israel?
 Nerecunoştinţa, inconştienţă, întrun cuvânt, obrăznicia cu care-şi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină!
 Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)?
Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.17-25), sentimentele Sale cele mai tandre. In mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de «învăţare de minte»! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui!
Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindu-le cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El L-a dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

23 IULIE
Zaharia 14.6-21
Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului... şi împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită.
De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea împăratului, Domnul (v. 16). Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor - a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia -vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului” Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu! Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării
pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului"! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea", zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi... privit cu uimire ... în toţi cei care vor fi crezut" (2 Tesaloniceni 1.10).

Hrana ta zilnica!

22 IULIE
Zaharia 13.1-9; 14.1-5
Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). In acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2-6). A fost
rănit la propriii prieteni (comp. cu loan 20.27). A fost lovit de însuşi Dumnezeu. „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus...", continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? In locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).
El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El", adaugă sfârşitul versetului 5.
Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi”
 (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).

Omul...a ramas fara drepturi!

Vicepremierul turc Numan Kurtulmus a anunțat, joi, că Ankara va suspenda temporar aplicarea Convenției Drepturilor Omului.

“Şi Franţa a proclamat starea de urgenţă. Şi au suspendat şi ei (francezii – n.r.) Convenţia, în baza Articolului 15 din Convenţie”, a explicat vicepremierul Numan Kurtulmus, purtător de cuvânt al Guvernului.

“O decretare a stării de urgenţă nu contravine Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului”, a adăugat el, precizând că anunţul oficial va fi făcut printr-un comunicat.

Articolul 15 din Convenţie stipulează: “În perioade de război sau altă urgenţă publică ce ameninţă viaţa unei naţiuni, orice parte poate lua măsuri ce o derogă de la obligaţiile asumate în baza acestei Convenţei, în măsura cerută strict de exigenţele situaţiei, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu încalce alte obligaţii ale sale în baza legislaţiei internaţionale”, notează News.ro.

Citeste mai mult pe: http://www.realitatea.net/

Ce va urma?

Dupa tot ceea ce se intampla in Turcia si nu numai acolo ci in intreaga lume, sa inteleg ca  incepem sa traim o noua etapa din ”inceputul Sfarsitului”?

Ramane de vazut...

Hrana ta zilnica!

21 IULIE
Zaharia 12.1-14
Cine vorbeşte aici? Cel care a întins cerurile, care a întemeiat pământul, care i-a dat omului această inteligenţă în care el se încrede atât de mult (şi pe care adesea o foloseşte atât de rău; comp. cu Isaia 42.5)! Un asemenea Dumnezeu să nu aibă mâna întinsă peste evenimentele pământului? Comploturile urzite de duhul celui pe care El însuşi 1-a creat să-L poată lua prin surprindere? Imposibil! Atunci când toate naţiunile pământului, orbite de ură, se vor strânge pentru a asedia Ierusalimul, acesta va fi pentru ei ca un potir otrăvitor, ca o piatră de cădere. Pentru că, „în ziua aceea", Domnul va întări victorios pe căpeteniile lui Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului! El va lucra prin ei, dar de asemenea va lucra în ei. Dumnezeu va răspândi peste poporul Său umilit şi pocăit „duhul îndurării şi al cererilor” (v. 10). In Acela pe care L-au străpuns, iudeii II vor recunoaşte, în sfârşit, pe Păstorul lor credincios, pe Moştenitorul tronului lui David, pe Fiul unic al lui Dumnezeu.
Prieteni creştini, dacă este adevărat că Domnului Ii place să lucreze prin noi, să nu pierdem din vedere lucrarea pe care El doreşte să o împlinească în noi. Aceasta constă în a ne aşeza în fiecare zi din nou înaintea crucii şi a consecinţelor ei. Iar versetele 11-14 subliniază faptul că fiecare trebuie să fi avut personal de-a face cu Dumnezeu în chestiunea păcatului său.