Hrana ta zilnica!

14 MAI

Daniel 10.15-21; 11.1-9

Pentru a putea înţelege partea vizibilă a profeţiei (cap. 11), capitolul 10 ne întâmpină ajutându-ne să întrevedem latura ei ascunsă, care este corespondentul ceresc al acestor evenimente de pe pământ. Mai-marii acestei lumi, deşi se cred liberi, seamănă cu nişte marionete; ei sunt dirijaţi din sfere mai înalte, de către „căpetenia autorităţii" satanice, prin intermediul acestor „fii" care se numesc patimi (Efeseni 2.2). Dumnezeu însă are de asemenea legiunile Sale de îngeri cu conducătorii lor (Evrei 1.14). Şi, lucru minunat, noi putem, prin rugăciunile noastre, să punem în mişcare forţele lor invizibile, să purtăm aceleaşi lupte şi să experimentăm, împreună cu Ilie şi cu Daniel, că „mare putere are cererea fierbinte a celui drept" (Iacov 5.16).

In capitolul 11, Dumnezeu îi deschide profetului său o largă perspectivă asupra evenimentelor ce urmau să aibă loc. Trei monarhi perşi aveau să se succeadă: Cambises al II-lea, Gaumata Magul şi Darius Histaspes (recunoscuţi, respectiv, în Ezra 4.6,7,24). După ei, bogatul şi puternicul Xerxes (Ahaşveroş din cartea Estera) va întreprinde o formidabilă ofensivă împotriva Greciei (lavan). Apoi va avea loc ascensiunea fulgerătoare a lui Alexandru cel Mare (v. 3,4), divizarea şi mai rapidă a imperiului său „în cele patru vânturi" (izbitoare ilustraţie a cărţii Eclesiastul), urmată de îndelungate certuri între principalii săi moştenitori.

Hrana ta zilnica!

13 MAI

Daniel 10.1-14

Uneori Dumnezeu răspunde imediat la rugăciunile alor Săi. In capitolul 9.21, cuvântul Său a ajuns la Daniel pe când el încă se ruga. Alteori, dimpotrivă, ca în acest capitol, El amână intervenţia Sa, pentru a testa cât de reale sunt dorinţele noastre, cât de perseverentă este credinţa noastră. Dar chiar dacă uneori trebuie să ne rugăm mult timp înainte de a fi împlinită rugăciunea, niciodată să nu tragem concluzia din aceasta că Dumnezeu nu ascultă (1 loan 5.15). El îi spune lui Daniel că rugăciunea lui a fost auzită încă din prima zi. Acest verset 12 ne dezvăluie starea morală plăcută lui Dumnezeu, care este, am putea spune, cheia comunicării cu cerul. Să reţinem secretul lui Daniel: el şi-a pus inima să înţeleagă şi să se smerească.

Comparând viziunea din versetele 5 şi 6 cu cea a apostolului loan în Patmos (Apocalipsa 1.13-16), înţelegem că Acela care apare aici încărcat cu atributele dreptăţii suverane nu poate fi altul decât „Unsul" cel ,,nimicit" (cap. 9.26) care va fi, de asemenea, glorificat. Într-o astfel de prezenţă, cel mai evlavios dintre oameni este paralizat de o spaimă mortală.

(Pentru a putea fi un canal al revelaţiilor divine, trebuie ca mai întâi moartea să-şi fi făcut lucrarea în noi - 2 Corinteni 4.12.) Dar acelaşi cuvânt al harului vine să-1 liniştească şi pe Daniel, cum mai târziu o va face şi faţă de Ioan: „Nu te teme", „nu te teme de nimic, om preaiubit" (v. 12,19).

Hrana ta zilnica!

Asa cum ne-am obisnuit in fiecare zi avem o portie de hrana pentru suflet.
 Ieri avand o zi destul de incarcata nu am reusit sa postez si imi cer iertare pentru intarziere, de-aceea voi posta astazi si pentru ieri.

11 MAI

Daniel 9:1-14

Acest frumos capitol ni-1 arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea.

De astă dată nu printr-o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. 

Din ele a aflat: 

1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10...); 

2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40...);

 3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 împăraţi 8.47...). 

Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne-am răzvrătit..." (v. 5, 15; cap. 6.10). Insă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de-a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S-a încărcat cu ale noastre, le-a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat-o noi (Psalmul 40.12).


12 MAI
Daniel 9.15-27
Daniel nu mai acţionează aici în calitate de profet (comp. cu v. 6). El devine mai degrabă avocatul lui Israel şi ştie să găsească argumentele potrivite pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Îi cere să intervină ... „pentru dragostea Domnului" (v. 17): „pentru multele Tale îndurări" (v. 18), „pentru Tine, ... pentru că cetatea Ta şi poporul Tău se numesc după Numele Tău" (v. 19; comp. cu Psalmul 25.11 şi cu Levitic 22.32). O astfel de rugăciune îi este plăcută lui Dumnezeu, care Se grăbeşte să răspundă la ea. Mesagerul este din nou Gabriel, acelaşi care va fi ales pentru a anunţa naşterea Mântuitorului şi a precursorului Său (Luca 1.19,26).
 Aici însă îngerul nu este trimis să transmită nici pe departe un mesaj fericit.
El îi luminează mintea lui Daniel cu privire la:
1. Respingerea lui Mesia după 69 (7+62) de săptămâni de ani - a acestor 483 de ani (69x7) care vor fi socotiţi de la începerea reconstruirii Ierusalimului, în timpul lui Neemia;
2. Distrugerea cetăţii şi a templului de către romani sub Titus (v. 26);
3. In sfârşit, într-un timp încă viitor, tragica respingere comisă de iudeii orbiţi de Satan şi primirea, în locul lui Hristos, a unui „pustiitor", Antihristul (v. 27).
În capitolul 24 din Matei, versetul 15 şi următoarele, Domnul Isus confirmă cu solemnitate profeţiile lui Daniel.

Hrana ta zilnica!

10 MAI

Daniel 8.15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care 1-a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni - cea din Nord, a imperiului grec - atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24,25) şi, în cele din urmă, va cuteza să- L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-1 înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). 

Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?" (Matei 16.26).

De veţi voi şi veţi asculta...

De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării....(Isaia 1:19)

Dumnezeu este Stapan si Suveran, toate ii sunt supuse si El face ce vrea in cer si pe pamant (Psalmii 115:3), insa atunci cand este vorba alegerile noastre, El ne lasa liberi.

Crezi tu oare ca, n-ar avea metoda prin care sa ne oblige sa nu-I calcam poruncile?

Cu siguranta are, insa nici pe departe nu doreste asa ceva!

Ce dragoste este aceasta in care ma fortezi sa te iubesc, sa te ascult, sa fac intocmai tot ce doresti tu....? Daca sotul mi-ar impune sa-l iubesc, oare l-as iubi? Daca mi-ar impune sa fac anumite lucruri, doar pentru ca asa vrea el, oare le-as face...?

Eu il iubesc pentru ceea ce este el, caut sa nu-l supar pentru ca-l iubesc si as putea sa continui mult sa explic, de ce fac tot ceea ce fac pentru el. Lucrurile sunt simple si exista o singura explicatie si-atat...doar pentru ca-l iubesc! 

Iubirea mea nu i-am daruit-o in functie de ceea ce mi-a oferit el, ci pur si simplu l-am iubit neconditionat.

Oare iubirea pentru Creatorul nostru n-ar trebui sa fie infinit mai mare decat pentru un om...?

Isus a dat totul inainte, ne-a iubit inainte sa-L fi iubit noi intai, ne-a aratat o dragoste cum nimeni nu ne-ar fi putut iubi vreodata, de-aceea ne-a si lasat liberi sa alegem.

Suntem liberi sa alegem daca IL iubim, cat IL iubim si daca IL ascultam.

Atunci cand iubesti nu-ti este greu sa asculti! Ba mai mult, citind versetul din Isaia observ ca ascultarea mea este si rasplatita, ”De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”

Totul este in mana noastra, de noi depinde daca vrem sa ne infruptam din ce ce este mai bun.

 El ne ofera TOT ce are mai bun, dar pentru aceasta pune si o conditie.

 Nu ne obliga, ne lasa libertatea de decizie...insa ”bunatatile” Domnului sunt pregatite doar pentru cei care Il aleg pe El.

Esti liber sa alegi!!!

Fii intelept si fa alegerea inteleapta!

Hrana ta zilnica!

9 MAI

Daniel 8.1-14

Noua viziune acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de-al doilea (Persia) şi cel de-al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo-persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap", adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8).

Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.

Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului" (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „zora" (cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coame". Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoasă" (Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu-1 va egala în mândrie şi în nebunie. 

Şi totuşi! ...A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9-12).

Domnul meu traieste!

Oridecate ori discutam cu cineva si vedem poate o samanta de necredinta in aceea persoana, il numim TOMA NECREDINCIOSUL.

A fost duminica Tomii si cred ca s-a vorbit despre Toma mult.

Toma este socotit de unii, omul care are o slaba credinta si cred ca a capatat aceasta porecla  datorita faptului ca a pus oarecum la indoiala vestea invierii lui Isus, insa citind textul care ne vorbeste despre Toma  si intalnirea lui cu ceilalti ucenici, nu stiu daca, doar Toma era cel mai necredincios dintre ei.

Atunci cand femeile s-au intors de la mormant si-au spus ucenicilor ca Domnul lor a inviat, doctorul Luca in cartea sa ne spune, ”ucenicilor toate aceste lucruri povestite li se pareau basme, si nu credeau” (Luca 24:1). Faptul ca Toma nu crede spusele celorlalti ucenici nu-l face mai necredincios ca ei. 

Toma a facut marea greseala ca a lipsit la partasia cu ceilalti ucenici atunci cand li s-a aratat Isus.

Cred ca oricare dintre ucenici care ar fi lipsit de la aceea intalnire, ar fi reactionat la fel ca si Toma. 

Biblia nu spune motivul pentru care Toma a lipsit, cert este ca nu era prezent la partasie, insa indoiala lui Toma este si datorita faptului ca Isus le-a vorbit despre tot ce va veni, vor veni Hristosi mincinosi, erezii multe se vor strecura, si Toma a vrut sa fie mai degraba precaut. 

Sa nu uitam ca Toma n-a tagaduit pe Isus, n-a tagaduit puterea Lui ci mai degraba modul de in care a venit sa li se infatiseze. Cred ca sentimentul de indoiala a fost si in inima ucenilor chiar si atunci cand il aveau chiar in fata pe Isus.

Ma uit la atitudinea Domnului Isus...

”Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

Putea sa-l mustre, sa-l certe pentru necredinta lui, dar Isus n-o face. El care cunoaste gandurile noastre, asa a cunoscut si gandul indoielii din inima lui Toma, ”adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele”

Domnul si astazi este la fel de iubitor. Cu toate ca noi credem poate ca suntem mai buni ca Toma, nu ne deosebim cu absolut nimic fata de el. La nivel declarativ, toti credem in Invierea Lui, insa realitatea este alta si este trista.

Sunt crestini de atatia ani care spun ca-l cunosc pe Domnul, insa isi traiesc viata ca si cum Domnul inca zace in aceea groapa rece. Noi slujim unui Dumnezeu viu care are putere si in cer si pe pamant, iar Dumnezeul in care ne-am pus increderea este un Dumnezeu al prezentului si nu al trecutului.

El este Acelasi, ieri, azi si in veci! 

Domnul meu traieste!

Hrana ta zilnica!

8 MAI

Daniel 7.15-28

Dacă aceste subiecte profetice ne par anevoioase, atunci să-1 imităm pe Daniel, cel care a dorit să cunoască adevărul (v. 19) şi care a întrebat pentru a-1 afla (v. 16). Aceste evenimente atât de apropiate acum de noi trebuie să ne fie de maxim interes din motive cu atât mai multe.

Întâi este vorba despre forma pe care o va lua, după răpirea Bisericii, lumea în care trăim. Şi vedem deja foarte limpede conturându-se curentele care converg spre acest înspăimântător tablou final: asuprire şi violenţă (v. 19); negarea oricărei relaţii cu Dumnezeu (fiarele; citiţi 2 Petru 2.12); preamărirea nebună a omului (acest corn care se ridică proferând lucruri mari)...

Apoi să nu uităm că martorii, numiţi sfinţii locurilor prea-înalte", vor trece prin această perioadă tragică. Ei vor avea de suferit, vor fi asupriţi (lit „epuizaţi": v. 25), însă după aceea vor primi împărăţia şi judecata (v. 18,22; Apocalipsa 20.4). 

Iar ceea ce în versetul 14 I-a fost atribuit Fiului Omului îi va fi deopotrivă dat şi poporului sfinţilor locurilor preaînalte (v. 27). Au fost călcaţi în picioare (v. 23) de „stăpânirile" răutăţii (v. 27). La rândul lor, vor primi această stăpânire atunci când Domnul, Cel care mai mult decât oricine a fost credincios până la moarte, Şi-i va asocia pe ai Săi în har, ca să domnească împreună cu ei

 (Psalmul 149.5-9).