Hrana ta zilnica!

14 MARTIE

Proverbe 23.1-14

Versetele 1-6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141.4b). 

Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă - aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că-şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! 

Aceste bogăţii sunt trecătoare; „.. .în adevăr îşi fac aripi" (v. 5; comp. cu Iacov 5.2); de aceea înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4).

 Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16.8).

Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Impăraţi 1.6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18.33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr!

 Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22.15).

Fara motor ajunge la Remat!

Nici n-am apucat să spun bine "Aminul" după o intâlnire de tineret, și comitetul bisericii m-a împresurat ca pe-o cetate ce trebuie atacată. Atacată, nu salutată! "Nu-i bine că le dați apă la moară frate Nicu, că le dați prea mult nas tinerilor..., m-a apostrofat cel mai îndrăzneț dintre ei. Ați spus că ei sunt motorul bisericii! Or fi la dvs, la noi nu..., nu suntem de acord! Or fi ei motorul dar noi suntem șasiul, volanul, direcția". "Nu vreau să vă contrazic frate, am spus uimit de abordare, dar țineți minte un singur detaliu: oricât de rezistent șasiu ar avea, oricât de chivernisit volan ar avea, fără motor orice mașină e dusă direct la Remat!".

citeste continuarea http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/03/fara-motor-ajungi-la-remat.html

Hrana ta zilnica!

13 MARTIE

Proverbe 22.17-29

In această nouă diviziune a Proverbelor (care se deschide odată cu cap. 22.17), înţelepciunea încetează să se mai exprime sub formă de maxime bine echilibrate şi reia îndemnurile directe, aşa cum a făcut în capitolele 1-9. Dar, cum nu are sens să vorbeşti cuiva care nu este atent, înainte de orice învăţătură, tânărul ucenic este invitat să-şi plece urechea, să-şi îndrepte inima la „lucruri minunate" (v. 20; comp. cu Filipeni 1.10) şi să facă din acestea subiectele sale de meditaţie şi de conversaţie. Şi care este scopul acestei învăţături?

In primul rând, să-1 determine pe ucenic să-şi pună încrederea într-un Dumnezeu cunoscut.

Apoi să-i pună la dispoziţie siguranţa (sau norma) cuvintelor adevărului", altfel spus, certitudini cu care el va fi în măsură să compare, pentru a le judeca, toate celelalte cunoştinţe. In sfârşit, să-1 incite să vestească el însuşi „cuvintele adevărului" (v. 17-21).

Avertismentele care urmează au un caracter negativ. Să ne oprim la versetul 28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinţii tăi!" (comp. cu cap. 23.10). Mulţi consideră prea înguste bazele spirituale ale credincioşilor din generaţiile anterioare, pe care aceia au trăit fericiţi şi aprobaţi de Dumnezeu. „Atenţie, pericol!", le strigă acest verset. De altfel, a încălca diversele domenii ale acestei lumi echivalează cu o fatală neglijare a teritoriului care ne este rezervat nouă şi în care Se află Domnul (comp. cu Psalmul 16.6).

Ultimii europeni?

Azi Europa pleznește din toate cusăturile: Es­tul se supără pe Vest și, deși nu are re­fugiați, trâmbițează de zor împotriva pri­mi­rii acestora. Ungaria lansează moda gar­du­rilor, preluată rapid de vecini – de la Ma­cedonia la Austria. Germania, și Angela Mer­kel, în special, sunt criticate din toate părțile, prin ceea ce nu-i departe de o ră­buf­nire resentimentară. Franța devine scep­tică și se distanțează de Germania. Marea Britanie cântărește prosibilitatea „ieșirii“, care – suntem siguri – va genera un model și pentru alții, de exemplu, pentru scan­dinavi. Grecia și Italia gem sub povara re­fugiaților și nu sunt susținute decât mo­dest. „Schengen“-ul a murit, de facto (Ro­mânia nu mai are de ce să se ambiționeze să intre în tratat). Va mai fi el vreodată re­stabilit? Nu știm. Iar din afara Europei pân­desc animalele mari – Rusia, China. Statele Unite sunt în retragere, în schimb, poate și din cauza unor alegeri care se anunță dra­matice. Irelevanța politică a Europei excită oportunismul unor vecini, precum Turcia, și instinctul de prădător al altora, precum Rusia.

citeste continuarea  http://revista22.ro/70252579/ultimii-europeni.html

Pozitia orizontala este cea mai buna scoala!

Viata este traita la extreme si incercam sa ne facem timp pentru toate, dar cu toate acestea cele mai  importante lucruri raman intotdeauna pe ultimul loc sau raman chiar nefacute.

De prea multe ori n-avem timp pentru nimic din ce este important si ne ocupam de lucruri care nu ne sunt folositoare si nici benefice. Pierdem zile si nopti facand NIMIC.

Cat suntem in putere sau mai bine zis pe picioare suntem mari si puternici, insa uitam ca intr-o clipita  o boala ne poate rapune si Dumnezeu ne poate aduce in pozitia orizontala.

 Acolo avem timp pentru tot ce este important.

In pozitia orizontala invatam sa apreciem lucrurile cu adevarat importante. 

ACOLO invatam sa privim cerul mai mult, ACOLO invatam ca dincolo de perdeaua norilor care invaluie universul este CREATORUL acestui univers si CREATORUL nostru.

 ACOLO invatam sa ne rugam, ACOLO invatam sa avem rabdare pentru a primi raspunsul.

 ACOLO invatam sa iubim mai mult, ACOLO invatam sa-i acceptam chiar si pe cei care nu i-am fi putut accepta niciodata langa noi.

ACOLO, in pozitia orizontala suntem intr-adevar in scoala vietii.

Citisem despre un mare actor caruia medicii i-au mai dat 6 luni de trait. Este vorba de Michael Douglas caruia i-a recidivat cancerul. acesta s-a retras pe proprietatea sa in Insulele Bermude si isi asteapta linistit sfarsitul concentrandu-se mai mult pe aspectee spirituale ale vietii. Declaratia sa m-a facut sa scriu aceste randuri.

”Mi-am dat seama ca nu GLORIA sunt cele mai importante lucruri, ci familia este totul si cel mai important lucru”

De ce trebuie sa ajungem in pozitia orizontala sa invatam sa pretuim ceea ce intr-adevar este demn de pretuire?
Nu astepta sa fii pus in pozitia aceasta. Invata sa pretuiesti ceea ce este cu adevarat important, dar acum cat esti inca pe picioare.
 Acolo, uneori s-ar putea sa fie prea tarziu!

Printre acei credinciosi care plang, sunt si eu...

In urma cu ceva timp internetul vuia de tot felul de denigrari imporiva unui frate pastor si nu cred ca este o noutate ceea ce spun, este vorba de fratele Florin Ianovici.

Nu este o durere mai mare sa stii ce slujitor este, dar nu doar sa stii, ci sa-i vezi roadele, pentru ca spune Biblia, asa ii veti cunoaste dupa roade.

Pana astazi am cautat sa nu scriu absolut nimic si asta am facut din doua motive.

1. Pentru ca n-am crezut nici o secunda nimic din toate aceste vorbe rostite de un frustrat, vorbe pline de ocara, ura si lipsa de caracter.

2. Stiam ca fratele Florin Ianovici are un Avocat mult mai bun decat as fi fost eu pentru dansul, un Avocat care ii va apara pricina si slava Domnului ca a facut-o. Avocatul lui este ISUS HRISTOS !

Astazi insa citind un editorial am ales sa deschid acest subiect si sa preiau si eu acest editorial, deorece mi s-a parut a fi glasul multor crestini. Personal este si glasul meu si am mintea plina de intrebari care asteapta un raspuns din partea conducerii penticostale. Dar ce vorbesc....?

Raspuns pentru mine? Un simplu si biet membru din aceasta ceata....? 

A asteptat fratele Florin din partea lor mai mult de o luna...si abia, abia a sosit interventia conducerii, asa ca eu imi iau gandul  de la raspunsul lor.

Cand PLANG credinciosii, Dumnezeu AUDE!

Dar slujitorii AUD si ei, caci ar trebui sa auda, sau asteapta ca Dumnezeu sa ii faca “sa auda”?  O asemenea plangere, un strigat al deznadejdii si al rusinii, am primit astazi de la Ana Franciuc, din California …citind acest e-mail, mi-a ramas in minte si inima acest paragraf: “…toti cantam SUNTEM O FAMILE UNITA, dar unde este UNITATEA?…..doar pe buze?….doar la intalniri televizate?”

Cititi si voi:

continuarea aici: http://cornelilioi.com/2016/03/11/cand-plang-credinciosii/

Hrana ta zilnica!

12 MARTIE

Proverbe 22.1-16

Din aceeaşi ţărână, Domnul 1-a făcut şi pe sărac şi pe bogat (cap. 29.13; Iov 31.15).

Sufletul lor are aceeaşi valoare în ochii Săi. Prosperitatea împreună cu puterea care decurge din ea (v. 7,16) sunt lucruri foarte trecătoare, care nici măcar nu au o măsură comparabilă cu a acelora care au consecinţe veşnice: „un nume bun", „bunăvoinţa" (v. 1). Singura bogăţie de dorit este aceea pe care, împreună cu onoarea şi cu viaţa, Dumnezeu o va da celor blânzi şi tuturor celor care se tem de El (v. 4; Matei 5.5). Diferenţele de avere pe pământ n-ar trebui să fie decât o ocazie a celor mai favorizaţi de a-şi exersa ochii, inima şi mâna (recitiţi v. 9). întâi a vedea nevoile celor care ne înconjoară, apoi a fi mişcaţi de milă şi apoi a răspunde acestor nevoi, după puterea noastră - aceasta înseamnă a acţiona după modelul scumpului nostru Mântuitor. „Isus a văzut, ... I s-a făcut milă, ... a frânt pâinile şi le-a dat..." (Marcu 6.34... 41).

Unii filosofi necredincioşi au susţinut că la naştere copilul este inocent şi că mediul este acela care îl corupe. Versetul 15 afirmă însă contrariul (comp. cu Geneza 8.21; Psalmul 51.5). Iar tânărul care va fi crescut după rânduielile Cuvântului (v. 6) va purta după întoarcerea lui la Dumnezeu, pe tot parcursul vieţii, roadele acestei educaţii.

Il astept pe Dumnezeu!

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”. Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. 
Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:
 “Nu, pentru Dumnezeu!
 Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?
Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. 
“Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.
“Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” 
În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: 
“De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

De cate ori nu L-am lasat pe Dumnezeu cu mana intinsa sau poate L-am lasat in prag?
Il astept pe Dumnezeu...!