Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE

Psalmul 109.1-20

Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe dumnezeul laudei Mele" (v. 1). Nicio ameninţare, niciun subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face.

Cum Se apăra El când era „înconjurat cu cuvinte de ură" (v. 3)? „Dar Eu—spune El - Mă rog" (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră „replică" atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem — sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu — nu va tăcea El şi  12.19). Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure o „aşa mare împotrivire..." (Evrei 12.3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Ii fac război ,fără temei",dar - strigă Isus — „îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea" (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţa cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1.20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!

Cum m-am intors din moarte clinica !

Cautand sa ascult un mesaj acum inainte de culcare, am dat de marturia acestei surori dragi.

Personal am cunoscut-o  si-I multumesc Domnului pentru acest lucru.

Cu aproximativ doi ani in urma, sotul meu a ajuns cateva zile, in casa la aceasta familie prin intermediul unei persoane. Mi-a povestit la telefon despre aceasta familie minunata si mi-a spus ce momente inaltatoare au avut impreuna in rugaciune. In aceeasi zi seara, undeva in apropiere de Timisoara se tinea o seara de rugaciune la biserica din localitatea respectiva. Fiind singura  acasa si neavand program la noi la biserica, am hotarat sa merg la rugaciune impreuna cu o sora din biserica. 

A fost o seara prelungita de rugaciune si acolo am avut parte de o lucrare din partea Domnului care a fost cu ”DA si AMIN”. In momentul in care acesti frati veneau dinspre Oradea si se pregateau sa intre in biserica pentru ca deja era inceputa rugaciunea, sora a primit din partea Domnului chiar la usa, sa vina si sa imi vorbeasca. Bineinteles ca nu a stiut cine sunt si nici eu nu stiam ca sotul meu de fapt era in casa la aceasta familie.

Atat sora cat si fratele au primit daruri deosebite din partea Domnului si slujesc cu ele.

 La final cand i-am povestit prin telefon sotului ce mi-a vorbit Domnul, explicandu-i mai amanuntit prin cine am avut lucrarea, am aflat ca de fapt este exact familia unde Domnul l-a trimis sa faca o lucrare.

Oare nu cunoaste Domnul totul???

Inca o drama...!

Citind drama acestei familii...am ramas fara cuvinte. 
Ii multumesc  Domnului ca traiesc in Romania!

Povestea dramatica a familiei Radoi incepe in aprilie 2013, in Spania. Ca multi alti romani, Jan si Ionela au plecat din Romania in speranta ca vor putea asigura copiilor lor, Madalina si David, un trai mai bun. Din cauza problemelor financiare, tatal a fost nevoit sa-si caute de lucru in alta parte, in Norvegia, in timp ce restul familiei a ramas in Spania. „Fata, dupa ce eu am plecat, a devenit foarte rebela, chiulea de la scoala, era obraznica cu profesorii, nu mai invata. Sotia se plangea mereu la telefon ca ea singura nu se mai descurca cu ea. De unde, initial, doream ca fata sa termine scoala in Spania, ne-am razgandit si am hotarat ca, imediat ce voi avea un job sigur si voi gasi o casa, voi aduce familia cu mine in Norvegia, tocmai pentru a nu scapa fata de sub control”, povesteste Jan Radoi.
Reintregirea familiei in Norvegia s-a produs in iunie 2014. Jan Radoi avea doua slujbe (una ziua, in constructii, alta noaptea, facea curatenie). Sotia a reusit sa se angajeze si ea la firma unde muncea sotul sau noaptea. Pe Madalina, de 14 ani, au inscris-o la o scoala pregatitoare, iar pe David, de 1 an, la gradinita. Un timp, lucrurile au mers bine, dupa care fata a inceput sa se planga ca se plictiseste in Norvegia, ca are toti prietenii in Spania si ca vrea ca familia sa mearga in vacanta acolo. „La un moment dat, sotia a spus ca nu e potrivit sa plece in vacanta de primavara, deoarece e foarte scurta si nu pot sta decat o saptamana, iar cheltuielile de drum fiind destul de mari e mai bine sa plece vara, deoarece pot sta doua-trei saptamani. Din acel moment, fata a devenit foarte rea, cauta numai cearta. Ii tot repeta mamei sale ca se va razbuna pe noi, ca o sa ne faca sa suferim foarte mult. Mama nu-i acorda importanta, iar la un moment dat fata a spus ca nu se lasa pana nu ma baga pe mine la puscarie”, relateaza Jan Radoi.
Situatia a degenerat intr-o seara. In urma unui schimb aprins de replici intre tata si fiica, aceasta a ripostat cu jigniri si si-a lovit parintele. La randul sau, tatal a reactionat lovindu-si fiica. „Fata a inceput sa planga si sa spuna ca ne denunta la politie. Eu, foarte bulversat, i-am spus sa faca ce crede de cuviinta”, continua tatal.
Temeri si interdictii. „Sotia a fost avertizata ca trebuie sa fie rece”
Dupa episodul mentionat, parintii au plecat la munca, iar la intoarcere nu au mai gasit nici unul dintre copii. Intre timp, fata sunase la Politie care, mai departe, contactase Barnevernet. „Am gasit plangerea fetei, pe calculatorul ramas deschis, in spaniola tradusa, in care eram prezentati foarte rau, cu multe exagerari. Afirma ca am batut-o cu pumnii si picioarele, ca ea are grija de toata casa, curatenie, gatit, etc. Dupa un timp, casa s-a umplut de politisti, au dat buzna in toate camerele, mi-au pus catuse si am fost tinut trei zile in arest. In acest timp, sotia a fost interogata de Politie si Barnevernet, copiii, care se aflau la alta familie, la fel”, povesteste Jan Radoi.
Dupa alte trei zile, Serviciul de Protectie a Copilului a stabilit programul de intalniri. „Am colaborat cu ei, le dadeam toate informatiile, spuneau ca putem sa contestam in instanta pentru a se intoarce copiii acasa. Nu intelegeam norvegiana, aveam traducator roman prin telefon. Ne-au recomandat sa ne puna ei la dispozitie avocat, dar traducatorii – erau diferiti la fiecare intalnire – ne spuneau, printre randuri, sa ne punem noi avocat si sa avem grija ce declaram, deoarece ei urmaresc doar sa ne ia copiii”, relateza tatal.
Parintii au mers, apoi, atat la scoala fetei, cat si la gradinita baiatului pentru a vedea ce se intampla cu cei doi. Educatoarea le-a spus sa nu mai vina, pentru ca nu vor primi niciun fel de ajutor de la gradinita, si ca ei i s-a interzis oricum sa stea de vorba cu familia. La scoala, parintii au stat de vorba cu un profesor, care le-a pus o multime de intrebari si a notat constincios raspunsurile, ca la un interogatoriu.
„Cei de la Barnevernet au recunoscut ca si-au dat seama ca fata e dificila, ca nu e adevarat ce declarase si ca nu avea niciun fel de urme de violenta pe corp. Urma sa avem, de fapt doar sotia, doua intalniri cu copiii, intalniri filmate, prin care se urmareau rectiile copiilor. Sotia a fost avertizata ca nu are voie sa fie emotiva, sa planga, trebuia sa fie rece si sa le explice copiilor ca trebuie sa se intoarca la familia aceea. In caz contrar, se intrerupea totul si se anulau celelalte intalniri cu copiii”, continua Jan Radoi marturisirea.
Dupa prima intalnire, fata a fugit de la familia la care fusese plasata si a venit singura acasa, la parintii sai. Cei de la Protectia Copilului au anuntat atunci familia Radoi ca s-au razgandit, ca o lasa pe fata in familie, dar ca vor face mai multe vizite acasa si ii vor supraveghea.
„Ne-au reprosat ca David nu se simte protejat de mama sa”
„Ne vizitau destul de des. Ne intrebau, pe ore, ce am facut, la ce ora servim masa, etc. (…) Ne interogau pe rand si ne puneau aceleasi intrebari sa vada daca raspunsurile coincid. Ne-au intrebat cum ne intelegem cu fata si am spus ca asculta acum si ca ii pare rau. Fata, la fel, spunea ca am depasit momentul si ca nu o invinovatim de cele intamplate. De unde la inceput pastrau aparentele de calm si amabilitate, vazand ca nu mai avem conflicte si probleme cu fata, deveneau tot mai nervosi. Ne spuneau ca vor sa ne ajute si ca trebuie sa declaram toate problemele noastre, altfel ei nu ne pot ajuta si ne scad sansele de a-l recupera pe David”.....{}
continuare aici: http://www.aktual24.ro/

Lasati-ne copiii!

O zi binecuvântată!

   Binecuvantati, popoare pe Dumnezeul nostru!

   El ne-a păstrat sufletul cu viață și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.

Hrana ta zilnica!

21 IANUARIE

Psalmul 108

„Mă voi trezi în zori de zi..." (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63.1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.

Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: In primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm „mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6.33). In al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: „pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi", spune psalmistul (v. 6; cont), cu Ioan 11.3).

Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7-11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5-12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. „El a vorbit în sfinţenia Sa" (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: „Mă voi bucura...". Bucuria Domnului este să-i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.

Hrana ta zilnica!

20 IANUARIE

Psalmul 107.23-43 

Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în momentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23-28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8.23...). Dumnezeu vrea prin acestea să-i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108.12). Cu ce scop?

 Ca să-i determine să strige către El. Atât aşteaptă Domnul pentru a interveni. La glasul Său, valurile se potolesc (v. 29). Şi, în acelaşi timp, se linişteşte sufletul omului, când consimte să-I încredinţeze Domnului cârma pentru a fi condus în portul dorit! (v. 30).

Aceste căi ale lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului au câte un corespondent în viaţa celui credincios. Resursele terestre din care el se adăpa pot seca (v. 33; comp. cu 1 Impăraţi 17.7), însă, în acelaşi timp, Domnul îl va face să găsească apa vie în locul în care nu o căuta (v. 35; Exod 15.22-25). Ceea ce părea arid şi amar va deveni pentru suflet, cu siguranţă, un izvor de bucurie şi de putere. „Cine este înţelept va lua seama la aceste lucruri şi va înţelege bunătăţile Domnului" (v. 43). Să fim siguri că toate împrejurările noastre, atât cele dureroase cât şi cele plăcute, sunt distribuite prin „bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna" (comp. cu v. 1).

Fa-ti timp si asculta!