Psalmii 104-106 rezumă cele dintâi cărţi ale Bibliei: Psalmul 104 celebrează creaţia, în timp ce Psalmii 105 şi 106 readuc în atenţie istoria patriarhilor şi a poporului Israel.
Creaţia descrisă de Creator: ce subiect şi totodată ce Scriitor pentru a-1 expune!
Regăsim aici lucrarea de şase zile din Geneza 1. In ziua întâi: lumina (v. 2); în a doua:întinderea cerurilor despărţită de ape (v. 2, 3); în a treia: întemeierea pământului, împreună cu strângerea la un loc a maselor lichide şi cu apariţia regnului vegetal (v. 5-9,14...); în a patra: aşezarea marilor luminători (v. 19,22); în a cincea: forfota de animale din ape şi din văzduh (v. 25,26, 12, 17); în a şasea, în sfârşit, crearea vieţuitoarelor de pe pământ (v.11,21...), încununată de cea a omului. Remarcăm însă cum, alături de puterea şi de înţelepciunea lui Dumnezeu, accentul este pus aici din nou pe bunătatea Lui. Totul a fost conceput şi executat spre bucuria şi binele făpturii Sale (v. 11...). Comparând versetul 5 cu Psalmul 102.25, II putem recunoaşte şi adora pe Fiul în acest Dumnezeu „foarte mare" (v. 1; Psalmul 145.3: a Cărui măreţie „este nepătrunsă"), Autor a toate lucrurile. El era una cu Tatăl în toate planurile Sale şi în toată dragostea Sa.
Asemeni lui David, să ne invităm şi noi sufletul să-L binecuvânteze pe Dumnezeu şi să distingă binefacerile Sale fără număr.
Ce trist că mai degrabă obişnuim să ţinem la zi lista cu tot ce ne lipseşte, decât cu ce binefaceri am primit! Cât de nerecunoscători şi de inconsecvenţi suntem! Nu ni se întâmplă niciodată, de exemplu la masă, să ne plângem de hrana... pentru care, cu doar câteva clipe înainte, I-am mulţumit Domnului?
Mai presus de toate darurile Sale, sufletele noastre sunt chemate să-I mulţumească neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre (v. 3). Dacă ne-ar fi dat potrivit cu ceea ce meritau acestea, atunci partea noastră ar fi fost pedeapsa veşnică (v. 10). Dar acum El a îndepărtat aceste păcate la infinit (v. 12), le-a aruncat înapoia Lui (Isaia 38.17), le-a făcut albe ca zăpada (Isaia 1.18), le-a risipit ca pe un nor (Isaia 44.22), le-a aruncat în adâncurile mării (Mica 7.19) şi nu-Şi va mai aduce aminte de ele niciodată (Isaia 43.25; Evrei 10.17).
Înspre „cei care se tem de El", bunătatea lui Dumnezeu se îndreaptă făra limite (v. 11,13,17; comp. cu Isaia 55.7-9). Teama nu mai semnifică deci spaima de mânia Lui, ci este starea de spirit a acelora care au învăţat să cunoască mila şi îndurarea Sa (v. 8; citiţi Psalmul130.4) şi care găsesc aici în fiecare zi noi motive pentru a-L binecuvânta.
Cred că
ați primit și primiți zilnic multe scrisori iar dacă le-ați citi pe
toate, unele v-ar plicitisi, altele v-ar amuza și puține ar fi cele care
v-ar atrage serios atenția. Sper ca scrisoarea mea deschisă să vă facă
să luați în calcul un demers posibil, daca îl veți judeca ca atare.
Îndrăznesc să vă scriu pentru că problema care mă frământă și nu mă lasă
să dorm, mă face să urlu de durere și să strig către bunul Dumnezeu, nu
este doar a mea, ci a zeci de mii de români și de care aveți știință –
cazul familiei Marius și Ruth Bodnariu din Norvegia. Mintea mea
pragmatică a survolat tot felul de posibilități de rezolvare: pe lângă
rugăciune zilnică am semnat petiții, am participat la manifestații și
m-am gândit să cheltui și să merg chiar până la Oslo să protestez acolo
dacă acest lucru ar ajuta.Înțelegem
însă tot mai clar din mass-media faptul că posibilitățile de rezolvare
ale acestui caz în Norvegia sunt foarte limitate, că timpul se scurge
rapid și că fiecare zi este în defavoarea acestei familii căreia i s-a
răpit în mod samavolnic copiii de către un sistem abuziv și care nu dă
socoteală nimănui. Deaceea, îndrăznesc să vă rog respectuos să luați în
calcul această propunere: Cum ar fi ca familia noastră prezidențială,
familia Johannis să fie cea care să ceară adopția celor cinci copiii,
toți cetățeni români? Logica mea este simplă, în sensul că dumneavoastră
ați putea avea șansa unică, de care nici o familie de români se pare că
nu dispune. Mă gândesc că pe dumneavoastră....citeste continuarea http://www.baptist-tm.ro
DRAGI LUTHERANI DIN NORVEGIA, CE AR SPUNE LUTHER DESPRE VOI? Într-una din zile Cristos le-a spus unor presupuși ucenici ai Săi:"De ce-mi ziceți Doamne, Doamne și nu faceți ce vă poruncesc Eu?" Parafrazând cuvintele Mântuitorului vă întreb pe voi, frați creștini lutherani din Norvegia:"De ce vă numiți lutherani și nu urmați învățătura și exemplul de curaj al fondatorului vostru?" Ce credeți că ar spune Martin Luther, astăzi, despre voi, Biserica Lutherană din Norvegia? Cum puteți accepta ca în țara voastră frumoasă să se întâmple atâtea lucruri urâte? Nu vă întreb cum e cu acceptarea căsatoriei persoanelor homoxesuale, că ne-am lămurit. Dar dacă tot ați ajuns să-i căsătoriți, inclusiv în Biserică, de ce le mai dați și copii în adopție? De ce nu și-i fac singuri? De ce vor copiii noștri, din familii "foarte creștine"? Și mai ales, de ce Barnevernet, agenția voastră atee și cu apucături naziste ne răpește copiii noștri români, polonezi, cehi sau ruși, ca mai apoi să-i ofere unor cupluri care confundă apucăturile lor diabolice cu familia. Voi, Biserica Lutherană din Norvegia, de ce vă numiți Biserică și acceptați toate deviațiile posibile de la rânduiala lui Dumnezeu? Și de ce Lutherană, dacă în loc să protestați față de mizeriile Barnevernetului, tăceți și vă ascundeți printre fraze frumos meșteșugite de corectitudinea politică. Știți voi ce ar fi spus Marthin Luther despre Barnevernet? Pentru că el era un familist convins și credea că părinții sunt responsabili de creșterea și educația copiilor lor, dar mai ales pentru că nu suporta abuzurile, de nici un fel, s-ar fi revoltat și ar fi spus că Barnevernet este o instituție antichristică. Fără frica de ridiculizare și fără corectitudine politică. Cât despre voi, frați lutherani din Norvegia, ar fi spus să-i folosiți numele, doar după ce vă schimbați atitudinea. P.S. Creștini din România, este timpul să ieșim din inactivitatea mascată de o spiritualitate falsă și "să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna." Samy Tuțac
Dumnezeu i-a privit din ceruri pe încătuşaţii lui Satan, daţi morţii eterne. A auzit gemetele lor (v. 19,20). A vrut să-i dezlege, pentru ca ei să-L poată lăuda. Şi L-a trimis, în acest scop, pe Fiul Său aici, pe pământ Om adevărat, Hristos L-a implorat pe Acela care putea să îi scape de la moarte
(v. 24;Evrei 5.7...).
In acelaşi verset 24 însă, o mângâiere de excepţie vine ca răspuns la „rugăciunea Celui Lipsit" (v. 17). Hristos S-a rugat ca Om, însă a primit răspuns ca Dumnezeu. Şi ne este permis şi nouă să auzim dialogul minunat care se angajează între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul.
Ce taină de nepătruns!
Cine este deci Acest întristat, acest Om solitar, copleşit de batjocuri şi măsurându-Şi slăbiciunea? Este Acela „ale Cărui origini sunt din vechime" (Mica 5.2), Acela care a întemeiat pământul şi care a desfăşurat cerurile! Jumătatea zilelor Sale? Dar anii Săi nu se vor sfârşi! Creaţia va îmbătrâni şi va trece; Creatorul însă rămâne pentru totdeauna. El este veşnic Acelaşi. Iar Epistola către Evrei, care citează aceste versete, adaugă faptul că Fiul în care străluceşte toată gloria lui Dumnezeu este şi Acela care a făcut, „prin Sine însuşi, curăţirea de păcate" (Evrei 1.2,3,10-12).
Ce valoare infinită a unei asemenea lucrări, împlinite de o asemenea Persoană!
Trebuie sa marturisesc ca niciodata nu am ascultat un mesaj de acest gen intr-o biserica ortodoxa.
Am fost in biserici ortodoxe si in general am ascultat alt gen de mesaje, dar urmarind acest preot, am vazut ca Dumnezeu vorbeste si alege oameni din orice semintie, din orice popor pentru a spune adevarul
Poate ca nu veti avea rabdare sa-l ascultati o ora, dar chiar va rog sa o faceti.
Aceste cuvinte sunt de la min. 59, dar tot mesajul este unul deosebit.
Cine vrea Anormalitatea... la Grădina
Zoologică, sunt cuști suficiente! Să se ducă să și-o caute! în Societatea Normală
trebuie să trăim normal. În Societatea Anormală, să trăiască fiecare cum
îi place. Deci noi nu suntem obligați, Cei Mulți.. asta
s-o țineți minte! Nu suntem obligați noi Cei Mulți.. să ne supunem unei
minorități bolnave psihic! Unor scelerați mentali, care au uitat că Sodoma și
Gomora, au ars cu foc și cu pucioasă. Trebuie să fim apărătorii propriei noastre credințe! Nu a Bisericii! Biserica asta dacă vrei, mâine o dărâmi și pui
cartofi, dar credința din tine dacă se dărâmă, tu te-ai despărțit de Dumnezeu
și nu te mai unește nimeni niciodată! Noi nu în preot trebuie să credem, trebuie să
credem în Iisus Hristos! Noi nu în pereții de la biserică trebuie să credem, ci
în Sfintele Taine din Sfântul Potir! Nu în pictură de pe pereții bisericii trebuie să
credem, ci în Sfinții care stau în Cer! Ei, aici în biserică sunt pictați să ne amintim noi
de ei și să-i vedem cum arătau.. să înțelegem că nu sunt extratereștri! Vă spun lucrurile astea pentru că lucrurile au
deviat și au scăpat de sub control și lumea alunecă ca într-un tăvălug. E de
datoria nostră creștină să stăm treji, cum spune Ap. Pavel și să apărăm ce este
al nostru! Vă închipuiți că întoarcem 20 de generații în
mormânt, cu fața în jos? Sau ne vor scuipa în Ziua Judecății, când ei și-au
vărsat sângele în 500 de ani de lupte numai cu turcii, ca noi să fim Creștini
și să avem Biserică, să avem Libertate, să avem Credință, să avem Morală... și
venim noi acum si ne trezim o "Țară de Homosexuali". Nu-i posibil așa
ceva! Noi o să ne distrugem și ei râd de noi. La ora actuală Europa Creștină este într-un declin!
Și primii care au luat această palmă de la Dumnezeu, au fost sârbii. Cel mai
credincios popor! În momentul în care Kosovo avea trei sute de mii de
musulmani, ortodocșii erau peste un milion. Acum sunt șase, șapte milioane de
musulmani și cinci sute de mii de ortodocși. Pentru că ortodocșii s-au ferit să
nască prunci, i-au ucis.. i-au avortat.. Au făcut doar un copil și dacă puteau,
făceau doar jumătate...iar musulmanii au făcut 9 - 12 copii, pentru că ei nu se
uită. "Ei au de unde a muri și tot rămân!" Dar la noi dacă moare unul
s-a destrămat toată familia până la al 7-lea neam, că nu mai rămâne nici un
moștenitor în urmă. Trebuie să ne apărăm Pământul pe care l-am primit de la
strămoșii noștri, Crucile stămoșilor, Mormitele strămoșilor, Averea
strămoșilor, Cultura strămoșilor, Credința, Limba lor! Și dacă vom privi la
Icoana Mântuitorului, vom birui! Amin!
Mi-am revenit de câteva minute dintr-un timp de vreo trei ore de
odihnă obositoare, adică atunci când ai vrea să fii treaz și îți cad pleoapele,
ai vrea să dormi și auzi totul în jurul tău.
Interesant, după o noapte și o dimineață de așezare a lucrurilor în
urma acestor mari adunări de protest, ca toți ceilalți protestatari, sunt și eu
în fața unei lupte cu realitatea: cum, încă nu le-au dat copiii?
Este ca la anul nou: percepția este a unei înnoiri totale, în vreme ce
datoriile, facturile, junghiurile și antipatiile trec împreună cu noi pragul
dintre ani, nestingherite!
Faptul că mii de oameni au ieșit în fața ambasadelor Norvegiei și a
instituțiilor guvernamentale, au cheltuit resurse uriașe, și-au consumat
energiile fizice și emoționale până la epuizare, toate acestea pot fi urmate de
o adâncă dezamăgire, de o stare de amară neputință, de un sentiment de
vinovăție că va trebui să revenim fiecare în lumea lui pretențioasă și
necruțătoare, de frustrarea că nu se face mai mult, mai repede!
Dragii mei,
În cele aproape două luni de mare necaz al familiei Bodnariu și al
nostru al tuturor, luni care au trecut și greu și repede, am așteptat ca
sistemul criminal anti-familie....