Nici ca puteam incepe ziua mai bine decat cu acest psalm minunat al lui David, Psalmul 41
Daca zilele trecute vorbeam despre retetarul fericirii, a ingriji de cel sarac face parte din pazirea poruncilor despre care ne invata Scriptura.
Iata cat de frumos incepe acest psalm:
Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
Iata ca ingrijind de cel sarac nu-i facem bine doar lui, ci in primul rand noua. Suntem izbaviti, suntem paziti si tinuti in viata, suntem fericiti, nu suntem la cheremul vrajmasului nostru(diavolul), pe patul de suferinta suntem sprijiniti, iar in boala, durerea noastra va fi mai usoara. Nu-i suficient?
Nu asta ne dorim cu totii? Cu siguranta!
Insa aici nu este subliniat ”cand”, doar de Pasti sau de Craciun?
Majoritatea suntem cuprinsi de acest sentiment, de mila doar in aceste perioade. Cati am mai facut acte de binefacere pentru cei in nevoie de la Pasti incoace....?
Dumnezeu sa puna in noi aceasta dorinta oridecate ori trecem pe langa unul in nevoie, atunci Dumnezeu isi va onora promisiunea.
Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău, şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
„Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.
Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin!
Prin aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va birui vrajmasul meu.(v.11)
Hei David...ce faci, il santajezi pe Dumnezeu?
Nu, nu cred ca este vorba de santaj, ci David pur si simplu ii aduce lui Dumnezeu aminte de fagaduintele LUI. Chiar El i-a promis ca cei ce se incred in EL, vor umbla din victorie in victorie, pentru ca infrangerile repetate sunt semn ca Dumnezeu a plecat de pe campul de lupta. Daca Dumnezeu nu este...prastia si piatra sunt insuficiente, insa cu Dumnezeu acestea fac minuni.
Cum stam la capitolul victorii?
Mergem din biruinta in biruinta sau suntem spre faliment?
Iata ce ne spune ap. Ioan:
Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele,
pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:3-4)
Din nou acelasi indemn: pazirea poruncilor si aceasta ne va aduce biruinta pentru caci suntem nascuti din Dumnezeu.
Doamne, invata-ma sa pazesc poruncile Tale si mareste-mi credinta mea, pentru ca de prea multe ori simt ca sunt prea multe infrangeri in viata mea. Doresc sa am biruinta, dar mai presus de toate vreau ca in aceasta lupta in care m-am inrolat, sa nu ma lasi singura niciodata.
