Hrana ta zilnica!

5 DECEMBRIE
1 Corinteni 12.14-31
Ce subiect uimitor este, fără a căuta prea departe, trupul pe care noi îl „locuim"! „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor şi admirabil", strigă David în Psalmul 139.14. într-adevăr, ce diversitate şi în acelaşi timp ce armonie în acest ansamblu complex de mădulare şi de organe, în care până şi cel mai mic are menirea sa şi funcţia sa proprie! Ochiul şi degetul cel mic, de pildă, nu pot ţine loc unul de altul. Degetul acesta mic însă permite înlăturarea pulberii venite să irite ochiul. Dacă un singur organ funcţionează parţial sau abătut de la normal (dereglat), corpul în întregime va fi mai curând bolnav (decât sănătos).
Toate acestea îşi au echivalentul în Biserică, trupul lui Hristos, care nu este o organizaţie, ci un organism viu. „Mădularele ... care par a fi mai slabe sunt necesare" (v. 22) şi fiecare trebuie să fie atent să nu dispreţuiască nici funcţia lui proprie (v. 15,16), nici pe cele ale altora (v. 21). O creştină în vârstă sau infirmă, prin rugăciunile ei, printr-un cuvânt la momentul potrivit sau printr-o încurajare materială, va susţine poate zelul unui evanghelist sau al unui păstor. Astfel, ceea ce fiecare a primit, să folosească pentru alţii, „ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu" (1 Petru 4.10).

Alege haina potrivită!

  În fiecare zi îmbrăcăm o haina pe noi potrivită cu timpul și locul în care ne aflăm. Uneori haina pe care o alegem nu este cea mai potrivită și nu este pe placul nostru, fie că e mai uzată, fie că e demodată sau pur si simplu ne-am plictisit de ea,  și-atunci începem să tânjim după " altceva". Dorim să avem ceva mai bun, poate mai frumoasă, intr-un cuvânt... mai potrivită.
   Ofertele din vitrină sunt bogate, ba chiar priveliștea din jur, hainele altor oameni deschid în noi această poftă, această dorință de-a avea și noi ca ei de-a fi în trendul lumii, numai ca uităm ca nu ni se potrivește orice haină. Trebuie să ținem cont de vârstă, de culoare, de croi și multe alte...detalii. Asta se întâmplă nu doar în domeniul modei, ca să zic așa ci in mai toate domeniile. Vecinul nostru si-a luat masina...vrem si noi, si-a facut casa cu piscina...si noi vrem, a plecat in concediu in Grecia....pai noi vrem in Hawaii, si uite asa se naste invidia si lacomia.
Asta este în viață de zi cu zi, dar mă gândeam la viața noastră spirituală, oare nu este la fel?
   Oferta lumii este foarte multă, foarte bogată și tentațiile lumii deschid în noi pofte dorințe, lăcomii pentru lucruri care nu sunt pentru noi sau poate sunt în conflict cu principiile biblice, principiile lui Dumnezeu. De-aceea este bine să fim cumpătați și să fim disciplinați cu firea noastră și-asa păcătoasă din fire. Îmi amintesc  o vorba care spune așa: "nu cumpara o pălărie care nu-i pe măsură ta".
    De-aceea:  "nu-ţi dori haina sclipitoare-a lumii ci pe cea albă, a neprihănirii, pe care-o poate broda doar Isus, Mântuitorul"
 
 

 

Parazitul monstruos

Nu pot demonstra cu statistici, dar am așa o bănuială în oasele mele, că mijlocul prin care răul care macină lumea și-a lansat ofensiva finală asupra familiei prin mass-media.

Puterea mass-mediei este aceea de a modifica definiția normalului. Noi am crezut că ne informăm și ne distrăm, deschizând aceste ferestre spre lume, pe când în mod subtil și constant, aparatele noastre ne-au adus în case idei și concepții străine de proiectul divin inițial pentru familia noastră.

Poeții și compozitorii au cântat dragostea așa de mult că am început să credem că ea este esența și scopul vieții. Când n-am mai avut-o acasă am căutat-o în locurile greșite și ne-am ruinat familia. Divorțul a devenit apoi ‘’normalul’’ ....citește continuarea aici;  https://lascaupetru.wordpress.com/2015/12/03/parazitul-mostruos/

O, nenorocitul de mine...

   Doamne ce însușire comună avem noi cu Pavel la acest capitol al vieții noastre...!
    Bine era dacă ne asemănam în toate privințele...

    Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.
   Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
   Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
   Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
   Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
   O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…
   Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!…     Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Hrana ta zilnica!

4 DECEMBRIE
1 Corinteni 12.1-13
Vorbind despre strângerile adunării, apostolul a acordat cel dintâi loc celebrării cinei (cap. 11.20-34). Numai după aceea expune daruri şi slujbe având în vedere zidirea. Să nu uităm că închinarea este, dintre toate strângerile, cea mai importantă.
Pavel le aminteşte acestor foşti idolatri că ei fuseseră odinioară antrenaţi („duşi") de duhuri satanice (v. 2). Ce schimbare! In prezent, Duhul lui Dumnezeu este cel care dirijează, lucrând în ei cum Îi place, prin darurile pe care le împarte (v. 11). Apostolul enumera aceste daruri, precizând că ele sunt date în vederea întrebuinţării. Şi, pentru a ilustra deopotrivă unitatea Bisericii şi diversitatea slujbelor, ia exemplul corpului uman: compus din multe mădulare şi organe care nu pot funcţiona nici unul fără celălalt, el constituie totuşi un organism unic, condus de o singură voinţă, aceea pe care capul o transmite fiecărui mădular. Aşa este şi trupul lui Hristos. Deşi are numeroase mădulare (tot atâtea câţi credincioşi), este animat de un singur Duh, pentru a împlini o singură voinţă, cea a Domnului, care este Capul (Efeseni 4.15,16). 

Noi nu avem deci de ales, nici activitatea noastră (v. 11), dar nici locul unde trebuie să o exersăm

 (v. 18).

O zi binecuvantata!

Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
  Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
  Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!
  Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 

Psalmul 119:58-66 

Infrangere sau victorie?

  Nici ca puteam incepe ziua mai bine decat cu acest psalm minunat al lui David, Psalmul 41 

Daca zilele trecute vorbeam despre retetarul fericirii, a ingriji de cel sarac face parte din pazirea poruncilor despre care ne invata Scriptura.

Iata cat de frumos incepe acest psalm:

Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! 

 Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.

El este fericit pe pământ şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.

 

Iata ca ingrijind de cel sarac nu-i facem bine doar lui, ci in primul rand noua. Suntem izbaviti, suntem paziti si tinuti in viata, suntem fericiti, nu suntem la cheremul vrajmasului nostru(diavolul), pe patul de suferinta suntem sprijiniti, iar in boala, durerea noastra va fi mai usoara. Nu-i suficient?

Nu asta ne dorim cu totii? Cu siguranta!

Insa aici nu este subliniat ”cand”, doar de Pasti sau de Craciun?

Majoritatea suntem cuprinsi de acest sentiment, de mila doar in aceste perioade. Cati am mai facut acte de binefacere pentru cei in nevoie de la Pasti incoace....?

Dumnezeu sa puna in noi aceasta dorinta oridecate ori trecem pe langa unul in nevoie, atunci Dumnezeu isi va onora promisiunea.

 

  Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
  Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău, şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. „Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.
Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.

  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin! 

 

Prin aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va birui vrajmasul meu.(v.11) 

Hei David...ce faci, il santajezi pe Dumnezeu?

Nu, nu cred ca este vorba de santaj, ci David pur si simplu ii aduce lui Dumnezeu aminte de fagaduintele LUI. Chiar El i-a promis ca cei ce se incred in EL, vor umbla din victorie in victorie, pentru ca infrangerile  repetate sunt semn ca Dumnezeu a plecat de pe campul de lupta. Daca Dumnezeu nu este...prastia si piatra sunt insuficiente, insa cu Dumnezeu acestea fac minuni.

Cum stam la capitolul victorii?

Mergem din biruinta in biruinta sau suntem spre faliment?

Iata ce ne  spune ap. Ioan:

Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:3-4)

  Din nou acelasi indemn: pazirea poruncilor si aceasta ne va aduce biruinta pentru caci suntem nascuti din Dumnezeu.

 

Doamne, invata-ma sa pazesc poruncile Tale si mareste-mi credinta mea, pentru ca de prea multe ori simt ca sunt prea multe infrangeri in viata mea. Doresc sa am biruinta, dar mai presus de toate vreau ca in aceasta lupta in care m-am inrolat, sa nu ma lasi singura niciodata.

 

Hrana ta zilnica!

3 DECEMBRIE
1 Corinteni 11.17-34
La Corint erau partide. Chiar şi în strângerile laolaltă se făceau simţite. Cei bogaţi îi umileau pe cei săraci, provocându-le gelozia. Lucru încă şi mai grav, cina, confundată cu o agapă (masă în comun), era luată de către mulţi în mod nedemn. Este ocazia pentru apostol de a aminti ceea ce Domnul i-a revelat lui într-un mod special.

 Cina este sfânta comemorare a lui Hristos care S-a dat pentru noi - o comemorare care cu siguranţă vorbeşte inimii fiecărui participant în parte, însă care proclamă şi într-un mod universal (tuturor) acest fapt capital: Domnul a trebuit să moară! Şi, până la întoarcerea Lui, noi suntem invitaţi să vestim această moarte a Domnului în limbajul atât de măreţ şi atât de simplu care ne-a fost arătat.
De asemenea, acest memorial vorbeşte conştiinţei celui credincios. Pentru că moartea lui Hristos semnifică condamnarea păcatului! A lua cina fără ca mai întâi să ne fi judecat ne expune deci (pe pământ) efectelor acestei condamnări. Astfel se explică slăbiciunea celor mai mulţi de la Corint (şi poate a celor mai mulţi dintre noi), boala, moartea chiar, care îi lovise pe unii (v. 30). Cu toate acestea, teama nu trebuie să ne ţină la o parte (v. 28). Ea poate şi trebuie să se împace cu un răspuns entuziast dat Aceluia care a spus: „Faceţi aceasta spre amintirea Mea" (v. 24,25).