Hrana ta zilnica!

22 IUNIE
Luca 22.24-38
Este cea din urmă stare de vorbă a învăţătorului cu ucenicii Săi. Dar ce fac ei în timpul acestui sfânt moment? Îşi disputau întâietatea: „care dintre ei să fie considerat a fi mai mare"!

 Cu câtă răbdare şi cu câtă blândeţe îi mustră Domnul!

 Pentru o ultimă dată El le aminteşte (de asemenea şi nouă) că a fi mare înseamnă a-i sluji pe alţii. Aceasta El însuşi n-a încetat să facă (comp. v. 27 cu cap. 12.37). Şi nu numai că nu le-a adresat niciun reproş, ci chiar a găsit plăcere în a recunoaşte devotamentul şi credincioşia lor: „voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele" (v. 28). Totuşi, pentru ucenicii cei şubrezi mai erau ispite care riscau să le răstoarne credinţa. Atunci Isus le descoperă în ce fel îi slujeşte şi îi va sluji de atunci încolo pe ai Săi: mijlocind pentru ei înainte să vină încercarea şi susţinându-i în timp ce trec prin încercare (loan 17.9,11,15). Cât timp fusese cu ei, n-au avut nevoie de nimic; El Se îngrijise de toate şi îi protejase. Acum, când urma să-i părăsească, le venea rândul să lupte pe socoteala lor - dar nu cu armele cărnii (v. 38; 2 Corinteni 10.4), nici „împotriva cărnii şi sângelui" (Efeseni 6.12). La acest ceas se apropie Satan, adversarul înspăimântător (1 Petru 5.8).

O inima deschisa...!

O inima pregatita nu este nimic altceva decat sa am in inima mea ce este in inima Celui ce m-a rascumparat.

Aceasta imagine inseamna ca si noi avem de-a lungul calatoriei, de tot ce a avut El parte, de suferinta...dar si de drepturi si de autoritate, de o relatie deplina cu Tatal.

 Asa cum Domnul Isus a avut parte si s-a bucurat de toate privilegiile pe pamant pe care I Le-a dat Tatal, asa ni le acorda si noua :'In adevar, fagaduintele  lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt "da" si prin El este "Amin"(2Corinteni 1:20).

Cand citim Cuvantul cum il descifram?

Nu ca pe un beneficiu de care ai parte cu regularitate?

De a vedea cum esti? Incapatanat, mandru, laudaros, manios.....

Atunci cand citim nu trebuie sa ne  verificam, cum suntem...? Nu pentru aceasta ne-a fost lasat Cuvantul...? 

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele.."

Daca inima iti este deschisa ai deja diagnosticul corect, daca nu...atunci bajbai, nu L-ai lasat sa se ocupe de tine, nu L-ai lasat sa-ti deschida ochii sa vezi ceea ce inainte era ascuns de ei.

Pentru Iacov, cea mai buna noapte a fost cea in care a avut o piatra drept perna si cerurile au fost perdelele cortului sau. Atunci a avut inima pregatita, deschisa si a vazut ceea ce trebuia sa vada in totii ani in care a bajbait. A capitulat si L-a lasat pe Dumnezeu sa se ocupe de el.

Oare de cate ori ne-am continuat drumul mai departe, ambitionandu-ne sa nu capitulam?

De  cate ori nu am refuzat sa ne deschidem inima inaintea Domnului...? 

O inima pregatita ai doar atunci cand capitulezi si mergi pe Mana Celui care stie cum functionezi, cand deschidem cele mai ascunse cotloane ale fiintei noastre si putem primi intelegeri mai profunde in umblarea noastra.

De cate ori am putut rosti si noi :'Dumnezeule,sunt uluit si mi-e rusine,Dumnezeule,sa-mi ridic Fata spre Tine'(Ezra9:6).

Daca nu am rostit inca ...poate e vremea....sa nu-L mai vedem mic ci asa cum este EL.."Da" si "Amin"!

Hrana ta zilnica!

21 IUNIE

Luca 22.1-23

Căpeteniile poporului sunt încurcate în realizarea planurilor lor criminale, deoarece ştiu că mulţimea găseşte plăcere în a-L asculta pe Isus (cap. 19.48). Dar Satan le vine în ajutor. El şi-a pregătit instrumentul: Iuda, iar acum intră în el, substituind voinţa nefericitului ucenic care, în curând, va ajunge să-şi încheie groaznicul drum.

Când este vorba să celebreze Pastele - şi Cina, astăzi -nimic nu este lăsat la iniţiativa ucenicilor. Isus le cere să facă pregătiri, dar El aşteaptă şi să fie întrebat, pentru a le descoperi unde trebuia să aibă loc. 

Câţi creştini, în loc să pună această întrebare Domnului, au ales ei singuri locul lor pentru strângere! Cu toate acestea, totul este atât de simplu: ei nu trebuiau decât să meargă după omul care ducea ulciorul cu apă, simbol al Duhului Sfânt prezentând Cuvântul. Camera mare aşternută gata sugerează că este loc pentru toţi cei credincioşi acolo unde Se află Domnul Isus. „am dorit mult...", le spune El alor Săi atunci când a sosit ceasul. 

Câtă dragoste!

 Domnul le vorbea nu despre o favoare pe care le-a făcut-o El lor, ci despre o nevoie a propriei Sale inimi, «ca şi cum cineva, înainte de a-şi părăsi familia, doreşte să mai aibă cu ea încă o Strângere de rămas-bun» 

Iata ca diavolul stie rolul pe care il va avea Romania in marea trezire care va urma....!

Pe muchia drepturilor omului

Cea mai mare moschee din Europa se construiește la București. Cei 11.000 de metri pătrați vor găzdui nu doar o moschee, dar și o bibliotecă, un loc în care imamii vor studia Coranul si vor pregati viitori lideri. Construcția va fi înălțată, in capitala Romaniei, chiar lângă Centrul Expozitional Romexpo.

Cum ne afectează pe noi, ca romani, o astfel de mega-construcție, plasată chiar  în capitală?

În România există o minoritate de 0,3 % musulmană. Majoritatea locuiește în Dobrogea și este de etnie turcă sau tătară. Cu siguranță că nu aceștia au bătut la porțile guvernului solicitând o construcție atât de mare. Mai mult, comunitatea musulmană din București, ”a aflat despre această hotărâre și s-a bucurat”. Evident, nu a solicitat o astfel de favoare, ci doar a salutat-o. Cine era interesat de un astfel de centru spiritual  în Romania? Probabil turcii, cei care finanțează proiectul în valoare de 3 milioane de Euro.

În Europa Occidentală sunt peste  50 de milioane de musulmani. Germania numără peste 4 milioane de musulmani, iar Franța, căminul celei mai mari comunități musulmane din Europa, numără 6 milioane de musulmani.

Întrebarea legitimă care se ridică este de ce într-o țară cu un număr semnificativ redus de musulmani se contruiește cel mai mare edificiu din Europa? Construcția va aduce valuri de pelerini musulmani, care se vor perinda pe străzile Bucureștiului, alături de alți curioși și doritori de orice pare religios.  Va deveni capitala Romaniei un fel de Mecca a Europei. În timp ce creștinilor evanghelici li se impută că fac prozelitism, România își deschide porțile larg spre islam.

 De ce se transforma bisericile în moschei ?

Un alt fenomen îngrijorător este transfomarea bisericilor goale în moschei. Sute de biserici catolice și protestante au fost închise în Europa. Secularizarea, precum și apatia spirituală din Europa, au creat un vid spiritual care deschide noi oportunități de extindere pentru islam. În Germania, peste 400 de biserici romano-catolice au fost închise începând cu anul 2000, în timp ce 200 moschei s-au deschis, dintre care 40 sunt mega-moschei, si  2.600 săli de rugăciune musulmane, potrivit unei publicații intitulate Zentralinstitut Islam-Archiv.

În Anglia, 10.000 de  biserici au fost închise începând cu anul 1960, din care 8.000 sunt biserici metodiste şi 1.700 sunt  biserici anglicane. Alte 4.000 de  biserici sunt pe cale să fie închise până în 2020, potrivit Christian Research Institute. În Marea Britanie sunt peste 1.700 moschei, multe foste biserici. În Franța numărul moscheilor s-a dublat în ultimii 10 ani și a ajuns la peste 2000.

 Care sunt cauzele creşterii numărului de musulmani în Europa?

Sociologii susțin că factorii principali care conduc la islamizarea Europei sunt: emigraţia masivă, rata mare a naşterilor în rândul populaţiei musulmane şi convertirile frecvente ale europenilor care devin adepţi ai Islamului, conform publicației Christian Telegraph. Peste 5000 de britanici devin musulmani în fiecare an.

Statisticile subliniază că nepăsarea creștinilor, lipsa de relevanță a bisericilor tradiționale transformă Europa într-o redută ușor de cucerit. Oare Romania va urma si ea  exemplul Frantei sau Angliei in ceea ce priveste procesul de islamizare a populatiei?

Care sunt pericolele?

Muammar Gaddafi, declara în 2006: „Avem 50 de milioane de musulmani în Europa. Sunt semne că Allah va conferi Islamului victoria în Europa – fără săbii, fără puşti, fără cuceriri. Cele 50 de milioane de musulmani din Europa vor transforma continentul într-unul musulman, în numai câteva decenii."

Disputa pentru drepturile omului ar trebui să pornească de la libertățile care garantează demnitatea umană. În timp ce minorităților li se acordă drepturi aberante, sunt încălcate drepturile majorității.

Prim-ministrul australian Kevin Rudd a rostit un discurs îndrăzneț în care le-a cerut imigranților musulmani să se adapteze culturii creștine, sau, dacă nu le place, să plece înapoi în țara de unde au venit. „Immigrants, not Australians must adapt. Take it or leave it”.

Mă întreb câți dintre noi reușim să descifrăm, în spatele știrilor, realitățile cu care se vor confrunta copiii noștri. Și mai ales, câți dintre noi suntem gata să ne aplecăm asupra problemelor reale cu care se confruntă bisericile noastre, ca să tratăm problema și să restaurăm aripa frântă a creștinismului.

Ionel Tuțac

Hrana ta zilnica!

20 IUNIE

Luca 21.25-38

Începând cu versetul 25, semnele anunţate se referă la evenimente încă aparţinând viitorului. Vor fi vremuri cumplite. Lucrurile cele mai stabile vor fi bulversate, la fel şi sufletele oamenilor. Deja teama planează asupra lumii. Oamenii gândesc să se salveze săpându-şi adăposturi (Apocalipsa 6.15...). Dar, pentru credincioşii acestor timpuri, eliberarea (numită „răscumpărarea" în v. 28) va veni de sus. Aceasta va fi întoarcerea Domnului în glorie; în ce ne priveşte, noi, credincioşii de astăzi, aşteptăm venirea Sa pe nori. 

Ce promisiune sigură! 

„Cerurile şi pământul vor trece", dar cuvintele Lui „nicidecum nu vor trece" (v. 33).

De regulă nu considerăm îmbuibarea cu mâncare (v. 34) ca fiind un păcat foarte grav. Cu toate acestea, ea este pusă alături de beţie, pentru că duce la împovărarea inimii. Ea cultivă egoismul; uităm de nevoile celor din jur (comp. cu cap. 16.19).

 Bucuria de a-L aştepta pe Domnul dispare dintr-o inimă împovărată (v. 34b); o invadează grijile vieţii. Din acest motiv, epistolele asociază deseori îndemnul „să fim treji" cu „Să veghem"

 (1 Tesaloniceni 5.6,7; 1 Petru 1.13; 4.7; 5.8).

 Aici însuşi Domnul este Cel care ne recomandă: „Fiţi atenţi la voi înşivă, ... vegheaţi deci, rugându-vă în orice timp" (v. 34,36).

Hrana ta zilnica!

19 IUNIE

Luca 21.10-24

Încă din capitolul 17, Isus îi prevenise pe ucenici cu privire la pedepsele neaşteptate care pândeau Israelul şi lumea, din cauza respingerii Sale. În mijlocul unui popor condamnat însă, Domnul a ştiut întotdeauna să-i deosebească pe cei care-I aparţin. Ca şi în capitolul 12, El îi avertizează şi îi încurajează mai dinainte cu privire la aceste timpuri grele (comp. v. 14,15 cu cap. 12.11,12). „Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele" (v. 19). Acest îndemn ne priveşte pe toţi. „Fiţi deci îndelung-răbdători, fraţilor...", ne recomandă Iacov, „pentru că venirea Domnului este aproape" (Iacov 5.7,8). Dumnezeu este răbdător (cap. 18.7) şi doreşte ca şi copiii Lui să aibă aceleaşi trăsături de caracter.

Versetele 20 şi 21 descriu ad-litteram, într-un mod anticipat, distrugerea Ierusalimului de către romani, care urma să aibă loc în anul şaptezeci. După ce vor fi împresurat o primă dată cetatea, armatele atacatoare ridică asediul, aparent fără niciun motiv, şi pleacă înspre nord.

 Atunci creştinii, amintindu-şi de cuvintele Domnului, profită de acest răgaz pentru a părăsi cetatea în grabă, înainte ca legiunile romane să revină ca s-o cotropească. 

Versetul 24 corespunde perioadei care urmează; ea durează de două mii de ani.

Hrana ta zilnica!

18 IUNIE

Luca 20.41-47; 21.1-9

Mergând alături de bogaţi şi de săraci, de învăţaţi şi de ignoranţi, de linguşitori şi de împotrivitori, Isus, în înţelepciunea Sa desăvârşită, discerne motivaţiile şi sentimentele tuturor şi ia faţă de fiecare atitudinea care corespunde stării sale. El demască falsitatea conducătorilor poporului în acelaşi timp cu lăcomia lor şi îi pune în gardă pe cei care ar fi putut fi înşelaţi de ei. El găseşte plăcere să sublinieze, în contrast, devotamentul uneia dintre aceste văduve sărace care era victima rapacităţii cărturarilor. Aruncând în vistieria templului ultimele ei resurse, ea se abandona în întregime lui Dumnezeu, dovedind că nu depindea decât de El (1 Timotei 5.5; comp. cu 2 Corinteni 8.1-5). Domnul ţine mai puţin cont de ceea ce dă fiecare, decât de ceea ce păstrează pentru sine. El nu face socotelile în felul nostru (v. 3) şi aceasta poate fi o încurajare pentru cei care nu pot da mult (2 Corinteni 8.12).

 Câţi bănuţi nu vor deveni o avere pentru vistieria cerului (comp. cu 12.33 şi cu 18.22)!

Unii sunt încântaţi de frumoasele pietre şi ornamente ale templului. însă şi în această privinţă, Isus judecă într-un mod diferit. El cunoaşte interiorul acestui templu şi îl compară cu „o peşteră de tâlhari" (cap. 19.46). Apoi afirmă care va fi soarta acestor lucruri pe care oamenii le admiră (v. 6).

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE

Luca 20.19-40

La întrebarea perfidă pe care o pun aceste „iscoade", Isus răspunde, ca de obicei, adresându-Se conştiinţei: Trebuie să dăm fiecăruia ce i se cuvine şi, în primul rând, lui Dumnezeu să-I dăm ascultare şi cinste (Romani 13.7).

Cât despre saduchei, Domnul le demonstrează realitatea învierii în mod simplu, prin titlul pe care Dumnezeu Şi-1 dă: Diumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov11 (v. 37; Exod 3.6). Atunci când Domnul (Iahve) îi vorbea în felul acesta lui Moise, patriarhii de mult nu mai erau pe pământ. Însă El Se proclama întotdeauna ca fiind Dumnezeul lor. Pentru El, ei erau încă vii şi trebuiau să învieze. Aceşti oameni ai credinţei se ataşaseră de „lucrurile promise" dincolo de viaţa prezentă şi arătaseră că le aşteptau plini de siguranţă. „De aceea - se accentuează - lui Dumnezeu nu-I este ruşine ... să Se numească Dumnezeul lor" (Evrei 11.13-16).

Iubiţi credincioşi, să arătăm şi noi în jur, prin practică, faptul că avem o speranţă vie!

Fariseii şi saducheii sunt exponenţii a două tendinţe religioase care au existat în toate timpurile: pe de o parte formalismul legalist, ataşat de tradiţii, iar pe de altă parte, opusă acesteia, raţionalismul (sau modernismul) care pune la îndoială Cuvântul şi adevărurile lui fundamentale.