Hrana ta zilnica!

3 MAI

Luca 4.1-15

Domnul a fost ispitit în pustiu, locul unde Israel îşi înmulţise cârtirile şi poftele (Psalmul 106.14). Cel dintâi atac al vrăjmaşului este pentru Isus ocazia de a aminti acest adevăr fundamental: că omul are un suflet care cere să fie hrănit şi că singura hrană pentru omul lăuntric este Cuvântul lui Dumnezeu.

Apoi, acestui Om perfect dependent, Satan îi oferă toate împărăţiile lumii şi gloria lor. 

Câţi nu şi-au vândut sufletul pentru infinit mai puţin! Lumea face parte, într-adevăr, din moştenirea destinată Domnului Isus. Dar, fie că este vorba de întregul pământ, fie de o simplă bucată de pâine, Hristos nu vrea să le primească decât din mâna Tatălui Său (Psalmul 2.8).

Atunci Satan insinuează pentru a doua oară: „Dacă eşti Fiu al lui Dumnezeu ..." (v. 3 şi 9), ca şi cum lucrul acesta era de probat O asemenea probă ar fi fost exact punerea la îndoială a ceea ce Tatăl venise să-I proclame în mod solemn (cap. 3.22) sau, cu alte cuvinte, aceasta ar fi însemnat chiar ispitirea lui Dumnezeu.

Domnul Isus nu ar fi putut fi un model pentru noi dacă L-ar fi învins pe diavol în timp ce era îmbrăcat în puterea Lui divină. El însă triumfă prin armele puse la dispoziţia omului: O dependenţă totală de Dumnezeu, o ascultare deplină faţă de Cuvânt şi o încredere nezdruncinată în promisiunile Lui.

Dumnezeu nu este un munte si urci pe ce cale vrei tu...

Cu totii ne intersectam, ba chiar ne dorim acest lucru de a ne intalni cu persoane care nu-L cunosc pe Domnul, fie rude, apropiati unde cu ocazia anumitor evenimente participam sa le fim alaturi si nu mica ne este  mirarea cand constatam ca multi oameni cred ca toate religiile lumii se afla pe acelasi nivel, ca sunt doar diverse cai pe care oamenii vin la Dumnezeu. 

Unii isi imagineaza ca Dumnezeu locuieste pe varful unui munte inalt, iar oamenii se gasesc la poalele muntelui si incearca sa-l urce.

Interesant este ca ... toti doresc sa ajunga la Dumnezeu, dar .... pe caile lor....

Unii pe calea budismului, a hinduismului, a islamului, unii spun ca multele religii ii deruteaza, altii spun ca nu stiu care este Calea si le este teama sa nu greseasca, altii spun ca nici celelalte religii nu sunt rele, o paleta colorata si variata, dar mai au si acea rea-vointa de a nu iti da dreptul la replica, au o multime de argumente si motive .....culmea cate le aduce Satana aminte....

Majoritatea cred ca nu este important din ce parte se urca, iar candva toti se vor intalni in varf. Acelasi raspuns: ..."ne vom hotari pentru Dumnezeu mai tarziu".

Intr-adevar?

Sfanta Scriptura ne asigura ca nimeni nu va ajunge pe "varf"  la Dumnezeu pe cai alese de sine, adica dupa propria gandire si straduinta, indiferent din ce punct si-ar incepe urcarea...

"Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte"(Prov 16:25)

Nimeni nu poate veni la Dumnezeu decat prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, El este singura Cale pe care o accepta Dumnezeu!   

El a creat conditiile pentru ca omul pacatos sa poata veni la Dumnezeu!

Filozofiile acestei lumi au infectat constiinta oamenilor este foarte multa confuzie, acelasi raspuns la toate: eu nu pot, nu stiu!

Trist este ca la baza acestor oameni este rea-vointa si refuza orice argument.

Necredinta si impietrirea merg mana in mana!

Dar atentie....

 Dumnezeu spune ca...."nu tine seama de vremurile de nestiinta"...

(Fapte 17:30)....Asta da argument...dar care este ignorat!

Hrana ta zilnica!

2 MAI
Luca 3.15-38
Ioan îndemna poporul şi predica Evanghelia (v. 18). Mesager credincios, el a vorbit despre Hristos şi despre puterea Sa, după care este pus deoparte; misiunea sa a fost împlinită.
Ce frumos exemplu este el pentru noi, cei care dorim să slujim Domnului!
 Nu este în puterea noastră să convertim pe nimeni, orice-ar fi, însă viaţa şi cuvintele noastre trebuie să-i pregătească pe cei care ne cunosc, astfel încât să-L primească pe Domnul Isus. Pentru aceasta nu este suficient să chemăm la pocăinţă; trebuie să-L prezentăm pe Mântuitorul. Deci apare Isus. Prin har, El Se alătură celor din poporul Său încă de la primii lor paşi pe calea cea bună. Este botezat. Se roagă (fapt menţionat numai de Luca) şi, ca răspuns divin, Duhul Sfânt coboară peste El; în acelaşi timp, vocea Tatălui I se adresează Lui personal: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit: în Tine îmi găsesc plăcerea Mea!" (în Matei 3.17, cuvântul fusese spus pentru cei din jur). Fie ca şi noi să ne putem găsi în El toată plăcerea noastră!
Genealogia Domnului Isus în Evanghelia după Luca merge înapoi până la Adam şi până la Dumnezeu, atestând calitatea Lui de Fiu al Omului în acelaşi timp cu cea de Fiu al lui Dumnezeu. Matei 1.1-17 stabilea titlul Lui de Fiu al lui David şi al lui Avraam, moştenitor al promisiunilor divine făcute lui Israel.

Mi-asa de dor...

Cuvantul Lui este duh si viata!

Biblia, prin folosire isi dovedeste puterea ei vie!

Isus Hristos a comparat Cuvantul lui Dumnezeu cu o samanta care poarta

 in ea viata divina..."cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata"

(Ioan 6:63), dar cati stam in meditatie  ca acest cuvant sa patrunda in duhul nostru?

Astazi ....lumea aceasta ofera alte meditatii care toate sunt desarte, de aceea 

omul este agitat si intr-o continua cautare, intr-o continua alergare, pentru ca nu a gasit acolo ...unde credea el ca gaseste...si iarasi cauta, invartindu-se in caruselul desertaciunilor pentru ca oamenilor li s-a furat dragostea!

Oare chiar nu vedem, nu ne dam seama de amorteala care ne cuprinde tot mai mult ca o panza de paianjen, ne distrage de la faptul ca Isus Hristos ridica pretentii cu privire la noi, semnele din mainile Sale arata ca El este Acela care a murit pentru noi.

Are si motive de a ridica aceste pretentii, ISUS a murit pentru noi. 

El ne spune, intr-o lume nelinistita in care cu totii cautam odihna si pacea, El este singurul care poate  implini aceste promisiuni! (Ioan 4:27)

Nu exista nimeni altcineva care poate si care infaptuieste aceste lucruri. 

El iti poate da odihna si pacea mult cautata, de-aceea cauta-L din toata inima!

Lacomia un pacat care te face sclavul ei!

Citeam in Matei 6 cateva versete, si tare mult m-au lamurit intr-o dilema a mea. 

Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

De ceva timp imi tot vine in minte o intrebare, "de ce inimile noastre nu mai bat cu aceeasi intensitate pentru Domnul si unde este puterea din noi?". Oridecateori citesc despre primii crestini raman uimita de dragostea pe care au avut-o atat pentru Domnul, dar si unitatea si dragostea pe care au avut-o unii pentru altii.

Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. Fapte 4:32-33

Cred ca versetul din Matei 6 aduce o mare lumina intrebarilor mele. Isus a spus: "nu va strangeti comori", dar noi facem exact opusul, strangem cat putem de mult si alergam toata ziulica doar pentru a ne implini acest tel, de fapt a devenit singurul tel pentru care-si traiesc unii viata.

 Parca mai mult ca niciodata lumea este inebunita pentru a-si agonisi cat mai mult, a-si strange cat mai multe posesiuni materiale, cu toate ca vedem cat de scurta este viata si cat de nesiguri suntem pe ziua de maine.

 Ori, cum sa mai bata inima pentru Domnul cand inima noastra este legata de ceea ce am agonisit si este concentrata la lucrurile de pe pamant? Cum sa mai avem har in lucrarea pe care o facem, cand toata atentia noastra este concentrata pentru a gasi noi si noi metode de a strange cat mai mult? Poate ca am vrea sa facem ceea ce spune Scriptura, insa ne-am legat si ne-am atasat atat de tare de aceste lucruri incat dorinta din fire este mai tare si acum ne-am trezit robi ai acestui pacat - lacomia.

Lacomia nu este un pacat doar al omului de rand sau al elitei din varf, ci este un pacat care a pus stapanire pe toti, fie robi sau imparati, fie mic sau mare, fie tanar sau batran. Pacatul lacomiei poate infecta pe oricine  care nu pazeste si nu vegheaza la cuvintele lui Isus.

Lacomia aduce pedeapsa sufletului, dar aduce si suferinta trupului.

Multi sunt cei care nu au odihna noaptea. Unii nu au din cauza bolilor si a suferintelor trupesti, insa alti din cauza suferintelor si bolilor sufletesti.

Sa ne amintim pilda bogatului din Luca 12, el era un om suferind de o boala sufleteasca. Va amintiti ce insomnii avea? Somnul este momentul in care trupul si sufletul se odihnesc, iar de somn are nevoie toata lumea, fie mic, fie mare, numai ca acest bogat nu avea parte de odihna, tocmai din aceasta cauza, lacomia care-l chinuia pana si noaptea. Era preocupat unde isi va pune el toate roadele pe care tocmai tarina lui le-a facut, dar asa multe batai de cap i-a dat bogatiile, incat nici somnul nu se lipea de el, si se gandea “ce va face acum, unde le va pune?”

Atunci cand ai mai mult decat iti trebuieste te gandesti cum sa le pastrezi cat  mai bine, cum sa faci sa le inmultesti, cum sa faci sa nu pierzi nimic, ori mintea ta nu se mai concentreaza la nimic altceva, cu-atat mai putin la suflet si atunci mintea devine rob al acestei procupari.Dar bogatul nu stia un lucru, “nebunule, chiar in noaptea aceasta ti se va cere sufletul….”

Sa ai o singura noapte la dispozitie si aceea noapte sa fii preocupat ce faci cu averea….asta-i buna.

S-o fi gandit oare bogatul ca era ultima lui noapte? Nici gand…

Dar oare cati dintre noi ne gandim ca ar putea fi ultima noastra noapte?

Dumnezeu ne-a ajutat sa avem poate o casa, o masina, desi noi ne credem stapanii acestor lucruri, insa ceea ce uitam noi, Dumnezeu nu ne-a dat sa fim stapani pe viata.

Cu toate acestea, desi suntem constienti ca nu suntem stapani pe viata noastra, traim viata ca si cum am fi noi stapanii si noi am fi cei care ne hotaram clipa plecarii. 

Bine, acum la drept vorbind, unii poate ca ar dori sa fie nemuritori aici pe pamant, nu de alta dar sa se poata bucura de toata agoniseala pe care au facut-o si pentru care au trudit (unii poate ca nu).

Si totusi ar putea fi ultima noastra noapte...cum suntem? Avem probleme cu insomnia din aceasta cauza sau nu?

Lacomia este pacatul care atrage dupa sine  alt pacat – nemultumirea. Nemultumiti cu cat avem, cu cat primim, nemultumiti de ce avem si asta naste in om dorinta de “mai mult”

Exista insa o singura rezolvare-cumpatare in toate lucrurile. Dumnezeu sa puna in inima noastra aceasta dorinta de a fi cumpatati si de a fi mutumitori pentru ceea ce avem si pentru cat avem.

Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus.

Hrana ta zilnica!

1 MAI

Luca 3.1-14

Drumurile de odinioară erau, în general, atât de proaste, încât trebuiau reparate şi îndreptate de flecare dată când escorta unei înalte personalităţi avea să treacă pe acolo. Privită din punct de vedere moral, aceasta este lucrarea lui Ioan Botezătorul. Însărcinat să pregătească venirea lui Mesia, el i-a avertizat pe iudei că numai calitatea de fii ai lui Avraam nu era suficientă pentru a-i pune la adăpost de mânie. Ceea ce Dumnezeu cerea de la ei era pocăinţa însoţită de roade adevărate. Pocăinţa, sau mânie? Această alegere pe care trebuia să o facă atunci Israel este astăzi în dreptul oricăruia dintre noi.

Persoane din clase sociale diferite i se adresează lui Ioan rând pe rând şi el are pentru fiecare de spus câte ceva din partea lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul dă răspuns fiecăruia, potrivit stării şi împrejurării în care se află.

In urmă se prezintă oamenii de război. Aceştia se aşteptau probabil să fie înrolaţi sub steagul lui Mesia, într-o armată care să scuture jugul roman. Răspunsul lui Ioan pare să-i fi surprins (v. 14). Să nu ne gândim că Domnul are nevoie de noi pentru a împlini acţiunile Sale de răsunet.

 Ceea ce El aşteaptă de la noi este o mărturie cinstită, blândeţe şi mulţumirea cu situaţia în care ne aflăm (1 Corinteni 7.24).

Pe voi înşivă încercaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă!