Hrana ta zilnica!

25 APRILIE
Luca 1.18-38
În faţa acestei „veşti bune" (v. 19), inima Iui Zaharia rămâne neîncrezătoare. Cu toate acestea, nu conţinea ea răspunsul la rugăciunile lui? (v. 13). Ce trist este - cum ni se întâmplă şi nouă de multe ori - când nu mai aşteptăm de la Domnul ceea ce I-am cerut! Ca răspuns la acest „după ce (sau cum) voi cunoaşte ...?" (v. 18), mesagerul ceresc îşi revelează propriul său nume: Gabriel, care semnifică: Dumnezeu este puternic. într-adevăr, cuvântul său se va împlini în ciuda tristelor raţionamente cu care a fost întâmpinat. Zaharia avea să rămână mut până la naşterea copilului, în timp ce Elisabeta, soţia lui, obiect al harului divin, avea să se ascundă cu modestie, pentru a nu atrage atenţia.

Ingerul Gabriel primeşte apoi o misiune şi mai deosebită: cea de a o anunţa pe Maria, fecioară din Israel, că va fi mama Mântuitorului. Ce eveniment minunat, infinit în consecinţe!
Înţelegem tulburarea şi emoţia pe care le resimte tânăra fată. Insă Maria crede şi se supune în totul voii divine: „Iată roaba Domnului..." (v. 38).
Despre Ioan, îngerul spusese: „va fi mare înaintea Domnului (v. 15); însă despre Isus declară: „El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt... Fiu al lui Dumnezeu" (v. 32,35).

Hrana ta zilnica!

24 APRILIE
Luca 1.1-17
Evanghelia după Luca este aceea care, am putea spune, îl apropie cel mai mult pe Domnul Isus de noi, pentru că ea II prezintă în special în umanitatea Lui desăvârşită. Dumnezeu 1-a ales pe Luca, medicul preaiubit şi credinciosul însoţitor al lui Pavel până la sfârşit (Coloseni 4.14; 2 Timotei 4.11), pentru a ne face această descoperire. Ea se prezintă sub forma unei relatări destinate unui oarecare Teofil («cel iubit de Dumnezeu»).
Subiectul său 1-a făcut pe evanghelist să descrie cu o atenţie cu totul specială cum Isus a îmbrăcat umanitatea noastră şi Şi-a făcut intrarea în lume. Cu siguranţă, El ar fi putut să apară aici la vârstă adultă, dar a vrut să trăiască în întregime istoria noastră, de la naştere până la moarte, în totalitate pentru Dumnezeu.
Începutul istorisirii ni-1 înfăţişează pe Zaharia, un preot evlavios care-şi împlinea serviciul său în templu. În timp ce slujea în acel loc solemn, a văzut deodată cu spaimă că nu era singur. Un înger stătea lângă altarul tămâierii, purtând un mesaj divin: că le va fi dat un fiu (lui Zaharia şi Elisabetei). Pus deoparte pentru Dumnezeu încă de la naştere, el va fi un mare profet şi va pregăti pe Israel pentru venirea lui Mesia (comp. v. 17cu Maleahi 4.5,6).

Si ministrii au nevoie de Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

23 APRILIE
Ezechiel 48.20-35
Deseori această carte a lui Ezechiel a fost comparată cu cea a Apocalipsei. Şi una şi cealaltă încep cu o viziune glorioasă şi solemnă, continuă cu judecăţile care vor sosi şi se încheie cu imaginea împărăţiei fericite care va veni. Dar, în timp ce Ezechiel priveşte aceste evenimente din punctul de vedere pământesc, de pe poziţia lui Israel, Apocalipsa, din contră, prezintă, într-o manieră simbolică, în ultimele sale capitole, Biserica şi viitorul ei ceresc. Cetatea sfântă, descrisă şi măsurată în Apocalipsa 21, este un simbol al ei, ea fiind corespondentul ceresc al Ierusalimului pământesc din versetele 30-35 ale capitolului de faţă; ea are tot douăsprezece porţi, având numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel
(Apocalipsa 21.12; compară şi ceea ce este scris despre râu în cap. 47.1,12 cu Apocalipsa 22.1,2).
Numele frumos pe care îl va purta de atunci cetatea, „Domnul este acolo" (v. 35), ne aminteşte că Noul Ierusalim va fi locuinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.3) şi că măreţul gând al lui Dumnezeu în Hristos este să fie în final „totul în toţi" (1 Corinteni 15.28).

 Fie ca El să-Şi aibă locuinţa încă de acum în inimile noastre!

Cărţile de la Daniel la Maleahi sunt tratate în ultimul volum.

Chiar si patul de spital iti ofera experiente din care poti invata!

Sunt pe un pat de spital si privesc in jur.....ma uit si nu vad altceva decat durere, suferinta si iarasi durere.

Poate ca e bine sa ne mai trimita Domnul si-n acele locuri din cand in cand, poate asa ne amintim si de cei care sufera. 

Dis de dimineata ma trezeste mezinul si imi spune ca nu merge la scoala, acuzand dureri de burta. Cum  "stiu ce am la casa" avand o experienta de acest gen cu un an in urma, am crezut ca se repeta istoria. 

Am crezut ca are vreun test la scoala sau o fi facut vreo nazbatie ieri si evita sa dea ochii cu diriginta. Suparata foc si hotarata, ii comunic ca va merge  chiar si cu dureri. Au urmat cateva minute bune in care ii analizam starea, apoi a urmat un mic interogatoriu si totusi vad ca pruncul isi sustine punctul lui. Imi spune ca nu a facut nimic si nici test nu are, asa ca il iau de mana, il urc in masina si ii comunic ca mergem la urgenta, dar...daca medicul imi spune ca nu are nimic, si mai aflu ca are si vreo lucrare la scoala.... CHEL scrie pe capul lui (parul fiind comoara lui).Numai ca ajungem acolo si aflu un diagnostic, cel putin bizar, avand in vedere varsta pe care o are, "suspect pietre la rinichi". In fine, ne-am internat si  incepem toate investigatiile. Noi ne rugam sa nu fie decat o suspiciune dar  analizele ne vor confirma sau ne vor infirma  prezumtivul diagnostic.

Asa ca am timp de meditatie acum....

Sunt sute de copiii, dignostice care mai de care mai socante, tinand cont ca nu sunt decat niste copilasi. Am vazut salon special cu copii depresivi, copii cu diferite tumori la cap, infectii despre care nici nu am auzit, pur si simplu te ingrozesti. Ma uit in jurul meu...vad parinti disperati cum isi strang copiii in brate, vad  in special mame cu lacrimi in ochi, pentru ca cine ar putea mai bine sa inteleaga decat MAMA....? Dar vad si parinti iresponsabili, injurandu-si bietele odrasle, ii arunca cat colo pe pat nervoase, isi iau tigarile din sertar si pleaca  sa-si calmeze nervii. 

Copiii raman suspinand...Doamne cata durere...!!!

Uneori privesti si parca-ti vine sa spui ca nu-i drept. Femei care isi doresc copii, Dumnezeu nu le-a daruit, dar ma uit la aceste mame, de fapt nici macar nu le pot numi femei, daramite mame....lor le-a fost dat harul sa tina in pantec un copilas.

 De ce....oare?

Sunt mii si mii de femei care isi traiesc viata departe de copiii lor si cand spun departe nu ma gandesc doar la acele femei care s-au dus sa-si castige painea departe de tara, dar sunt si femei care stau departe de copii, traindu-si viata, savurand tot ce se poate savura din cupa pacatului, si copiii tanjesc dupa mama lor. Indiferent cu cine stau, indiferent cine le inlocuieste, MAMA nu  poate fi inlocuita cu nimeni, asta doar in ideea ca MAMA-ESTE MAMA, si nu doar o femeie care s-a distrat, a adus pe lume un biet copil, si mai departe...Dumnezeu sa-l creasca mare.

Durere si iar durere...

Imi privesc copilul si multumesc Domnului si pentru acesta experienta prin care trec. Ii multumesc pentru copilasul meu care simte dragostea mamei.

Isi pleaca capul pe pieptul meu, ma priveste si ma strange, mai  tare...pe semne ca si lui ii prinde bine experienta aceasta. Se bucura ca sunt langa el...si-mi poate zice "mami meu".

Doamne, noi putem trece prin aceste saloane, dar numai Tu ii poti vindeca. Atinge-te si de acesti copii si fa ca dragostea ta sa le fie indeajuns.

Vremea gâdilării urechilor

Ma intreb, cati pastori se incumeta sa invite acest frate sa predice  in bisericile pe care le pastoresc?

Sau...cati pastori urmeaza exemplul acestui frate de a spune adevarul din Scriptura si nu ...."povesti"?

Sa nu uitam ca Domnul are oamenii Lui pe care ii va folosi cu putere, dar noi trebuie sa ne rugam pentru ei.

Doamne da-le putere si ocroteste-i de cel rau!

Hrana ta zilnica!

22 APRILIE
Ezechiel 47.13-23; 48.1-7
Sunt trasate hotarele lui Israel şi, în acest perimetru, fiecare seminţie îşi primeşte moştenirea: o fâşie dreaptă ce se întinde de la Mediterana până dincolo de Iordan (până la Eufrat, conform promisiunilor divine în sfârşit împlinite: Exod 23.31; Iosua 1.4). Comparând această împărţire a ţării cu frontierele sinuoase trasate de Iosua şi de trimişii lui (vezi Iosua 18), vedem cât de simplu este totul când Dumnezeu este Cel care stabileşte. Fiecare teritoriu fiind repartizat cu regularitate, nu vor fi nici gelozii, nici contestaţii (citiţi Iosua 17.14). Iar pentru a preîntâmpina contestaţiile, însuşi Domnul stabileşte că lui losif îi vor reveni două părţi (v. 13, împlinire a profeţiei din Geneza 48.5). Ruben, Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase, care odinioară şi-au ales moştenirea despărţiţi de celelalte seminţii, vor locui acum în mijlocul fraţilor lor, în hotarele stabilite de Domnul pentru ei (cap. 48.4,6,27). Nici Iuda nu va mai fi despărţit de celelalte zece seminţii. Unele seminţii vor locui în nord, altele în sud, de o parte şi de alta a „darului (sfânt) ridicat", împlinindu-se de acum Psalmul 133.1: „Iată ce plăcut şi ce bine este să locuiască fraţii uniţi împreună!".

Caile lui Dumnezeu sunt sfinte!

"Dumnezeule caile Tale sunt sfinte"

(Ps 77:13)

Putem spune si noi aceste cuvinte sau nu?

Oare cand le vei putea rosti din toata inima?

Numai atunci cand vezi si intelegi scopul lui Dumnezeu in schimbarile si incercarile prin care treci. Toate acestea sunt...trepte spirituale...cai spre sfintenie!

De cate ori nu am citit acest verset, insa e una sa citesti "cu inima" si alta sa citesti ca "un bun crestin"...Biblia.

Dumnezeu nu are nevoie de "buni crestini", El are nevoie de "copii cu care sa aiba o relatie vie"?

Zi de zi suntem asaltati de atacurile celui rau. Viclenia lui este fara de margini si nu are nici un fel de scupule in a veni sa ne ispiteasca pe noi, cu atat mai mult cu cat a avut indrazneala sa mearga la Domnul Isus si sa-L ispiteasca.

Dar oare atacurile lui, incercarile, testele, etc, ce inseamna pentru noi crestinii?

Atat ....nu am fost invins la cel anterior....nu am iesit din joc...merg inainte!!!

Intr-adevar 'caile Tale sunt sfinte' si Tu nu ne lasi sa iesim din joc..

"Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iarasi!

Fa sa straluceasca Fata Ta si vom fi scapati!(Ps:80:19).