Si-n ziua fericirii, si-n ziua nenorocirii...fii fericit!

Daca tot e lejer la munca...toti citim. Unii ziare, unii pe internet, altul Biblia...dar fiecare citim.

Citind istoria lui Saul, vad ce mare putere are cantarea de lauda la adresa lui Dumnezeu.

Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.

Duhul rau care era in Saul era trimis de Dumnezeu, pentru ca DUHUL DOMNULUI se departase de Saul, din pricina neascultarii Lui.

Dar nu vreau sa vorbesc despre Saul, ci ma uit la puterea pe care o are cantarea de lauda.

 

De nenumarate ori am experimentat acest lucru. Au fost situatii cand totul mergea de-a-ndoaselea in viata mea, in jurul meu, si in acele momente este drept ca nu ai puterea sa canti, dar cand am cerut Domnului sa imi dea aceasta putere si sa imi dea bucuria de a-L lauda, pot spune ca orice duh, orice amprenta a celui rau, era nimicita si inlaturata.

Nu este usor sa canti in necazuri, nu este usor cand medicul iti spune....cancer sau ciroza, nu este usor sa canti cand copiii sunt neascultatori sau ii vezi cum se departeaza de Domnul, nu este usor sa canti cand sotia iti spune simplu...plec, nu este usor sa canti cand sotul iti spune simplu..."nu te mai iubesc" sau cand financiar esti "lefter", nu este usor in niciuna din aceste situatii sau cate-or mai fi, dar cu Domnul poti.

Versurile unei cantari care mie imi place tare mult, spune: "vorbim de credinta cand suntem sus pe munte, pare usor cand necazuri nu avem, insa vin clipe grele cu incercari si ispite, atunci Domnul vede cat ne incredem in El" 

Cand toate lucrurile sunt la locul lor, toate sunt bune si frumoase si Ii declaram multa iubire lui Hristos, insa cand vin necazurile si toate lucrurile sar de pe fagasul normal, atunci incepem sa ne clatinam, sa cartim, sa fim nemultumitori. Atunci credinta noastra se clatina, iubirea pentru Domnul parca intra in pamant, ori tocmai acest lucru vrea sa-l vada Domnul, vrea sa vada reactia noastra.

Eu am experimentat aceste lucruri si va spun din propria experienta.Cu doar cativa ani in urma pot spune ca nu a fost zi in care sa nu cant cel putin 1-2 ore pe zi, deci atentie...nu sa ascult cantari...ci sa cant. Credeti ca in aceea perioada nu aveam incercari ? Oh, slava Domnului aveam cat n-au avut altii intr-o viata, dar si biruinta dupa biruinta am avut in toata aceasta perioada. Eu insumi eram uimita...

Numai ca am avut momente si cand nu am mai cantat, drept este ca si timpul nu mi-a mai permis, dar asta nu este o scuza. Nu ma intrebati...rezultatul...

Dar a trecut ceva timp, am umplut poate si un burduf cu lacrimi pana sa inteleg ca, cantarea de lauda are foarte mare putere, si slava Domnului, ca mi-a dat iarasi puterea si bucuria de a canta. Am aceleasi probleme, poate doar natura lor difera, neajunsuri...? Oh, slava Domnului mai tot timpul sunt "la blana" financiar, dar CANT. Copiii razvartiti? Doar fac parte din aceeasi generatie a "butoanelor", dar cu toate acestea...CANT, si voi canta cate zile voi avea. Voi canta indurarea Domnului si voi lauda binefacerile Lui, chiar daca ingaduie sa trec si prin vai adanci. El ma face sa imi amintesc ca si atunci cand eram pe munte, tot El mi-a dat bucuria pe care am avut-o pe culmi, dar si valea este ingaduita de El, si slava LUI ca, si in vale EL este cu mine.

Ai probleme...? 

Lauda-L pe Domnul! 

Solomon  spunea:

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

 

JESUS,Yahweh, is coming Again!

De cateva zile ascult acesta cantare intr-un, o ascult acasa, o ascult la munca, o ascult oriunde

Nu am cuvinte de multumire, de lauda la adresa lui Dumnezeu, pentru ca si-n zile cu soare, si-n zile cu nori si furtuna, El nu m-a parasit si ma iubeste.

Ascultand aceasta piesa, cu aceste cuvinte minunate, n-as putea si nici nu vreau sa ma mai gandesc la altceva decat la Mirele meu drag pe care Il astept sa revina. Abia astept sa-I cant cu miile de ingerii, sa laud si sa-I inalt Numele-I Sfant.

JESUS,Yahweh, is coming Again!

Hrana ta zilnica!

24 MARTIE
Ezechiel 22.1-31
Ierusalimul este numit aici „cetatea sângeroasă" (v. 2). Toate clasele erau vinovate. Căpeteniile, asemeni unor lupi, vărsaseră sânge, călcaseră legea în toate felurile, distruseseră sufletele (v. 6,27); preoţii profanaseră lucrurile sfinte (v. 26); profeţii mincinoşi jefuiseră lucrurile de preţ, devoraseră sufletele (v. 25,28); poporul, de asemenea, prăduise şi asuprise pe cel nevoiaş şi sărac (v. 29). Zadarnic căutase Domnul un om care „să repare zidul” şi care, precum Moise, „să stea la spărtură" înaintea Lui pentru ţară (v. 30; Psalmul 106.23)!
Această dublă funcţie, de a veghea şi de a se ruga, corespunde misiunii creştinului! A veghea, pentru a împiedica pătrunderea răului şi a lumii în adunare şi în inimile noastre, şi a mijloci în rugăciune, pentru mărturia Domnului.
Importanţa pe care Domnul o acordă separării alor Săi este subliniată încă o dată de întreg capitolul 23. Sub imaginea crimelor comise de Ohola (Samaria sau cele zece seminţii) şi de Oholiba (Ierusalimul şi Iuda), Dumnezeu ne vorbeşte de alianţele vinovate încheiate de Israel cu ţările vecine: Egiptul, Asiria, Babilonul, precum şi de pedepsirea Israelului prin acestea. Atunci când un creştin întreţine legături cu lumea, adesea îşi va primi pedeapsa tocmai prin intermediul lumii.

Pot sa mor Eu, in locul ei?

Dumitru Gologan nu mai are nici lacrimi şi nici glas să-şi plângă copilul, aflat într-o închisoare de maximă siguranţă la mii de kilometri depărtare. Cu vocea stinsă, tatăl lui Ionuţ ne-a spus la telefon: “Domnule reporter, eu, cum să vă spun, sunt disperat să-mi aduc copilul în ţară cum oi putea. Şi dacă justiţia va dispune, să facă 10 ani sau 20 de ani de puşcărie, dar aici în ţară. Cât despre mine, aş fi dispus să fac eu puşcăria lui. Să mă mă execute pe mine în locul lui! Să mă omoare, să mă spânzure pe mine şi să trăiască el! Sunt disperat şi nu mai ştiu ce să fac, domnule reporter”. 
http://www.realitatea.net/

Acesta este strigatul unui tata. Fiul sau este condamnat la moarte, iar el este disperat. Disperat pentru ca il iubeste, este tanar, viata ii sta in fata si nu vrea sa moara.

Citind acest articol, mi s-a dus gandul la Domnul Isus.

Cat de mare este dragostea Sa pentru mine, incat a ales sa moara pentru mine?

Poate ca multi ar spune, "cum, tu erai condamnata la moarte?"

DA, eu am fost condamnata la moarte datorita pacatelor mele. Scriptura spune; "Fiindca plata pacatului este moartea", ori eu am pacatuit de mii de ori. Si totusi, Cineva a spus, "merg Eu, in locul ei"

A mers in locul meu ca eu sa am viata.

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. (Ioan 6:47)

Nu-i asa ca este minunat?

Ne bucuram cand suntem iertati de o mica datorie financiara, dar sa fim iertati de "moarte"....!?

Cand Tatal a pus o intrebare in cer, "CINE...?", Isus a raspuns, "EU"

EL a luat toata pedeapsa asupra Lui, si nu numai a mea, ci a intregii lumi. A luat asupra Sa si pacatul meu, dar si pacatul tau.

Aceeasi intrebare ca si David imi pun si eu, "Cum voi putea rasplati vreodata ceea ce a facut pentru mine si cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui?"

Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului!

Hrana ta zilnica!

23 MARTIE
Ezechiel 20. 45-49; 21.1-32
„Nu vorbeşte el în parabole?" (cap. 20.49), se spunea despre Ezechiel cu un oarecare dispreţ. Limbajul său părea dificil poporului doar pentru că acesta nu voia să înţeleagă. Tot aşa şi astăzi, cei necredincioşi invocă cu încăpăţânare dificultăţi ale Cuvântului şi se folosesc de ele ca de un pretext pentru a evita să i se supună.
În temutul capitol 21, sabia, cea dintâi dintre cele patru judecăţi devastatoare (vezi capitolul 14.21), iese din teacă pentru a pedepsi. Pentru a o mânui, Domnul Se foloseşte de împăratul Babilonului, pe care-1 vedem la răscruce, ocupat să-şi consulte dumnezeii (v. 21).
Va începe el prin a ataca Ierusalimul, sau Raba fiilor lui Amon? În ochii lui Iuda, această ghicire părea falsă şi fără valoare (v. 23). Şi totuşi, ea era! Domnul însă, Cel care domină aceste lucruri, a hotărât distrugerea Ierusalimului (v. 27) şi sfârşitul împărăţiei. Coroana va fi îndepărtată de la „cel necurat, cel rău, mai-mare al lui Israel" (v. 25; cel necurat este cel care calcă în picioare binecuvântările lui Dumnezeu: comp. cu cap. 22.26 şi cu exemplul lui Esau, în Evrei 12.16).
De atunci încolo nu va mai fi niciun descendent al lui David pe tron, până la venirea lui Hristos, a „Aceluia Căruia Îi aparţine dreptatea" (v. 27).

Urca pe munte si vei vedea ce gasesti!

Cantam de atatea ori si imi place tare mult cantarea aceasta inspirata dintr-un psalm a lui David care spune:

"Inima mea tânjeşte după curţile tale
Sufletul meu suspină după-al Tău locaş
Mi se topesc oasele de dor după Tine
Iar ochii-mi plâng neîncetat"

 Tanjeste, suspina, se topesc, plang....dupa Domnul!

David spunea: "Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă"

Pe de alta parte Isus spune: "„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea"

Orice crestin trebuie sa fie setos dupa Dumnezeu sa tanjim sa-L simtim si sa gustam din El, numai ca ca "aici in valea" in care ne gasim este greu sa-L atingem, trebuie sa urcam pe munte sa-L putem vedea, "Suie-te pe un munte înalt", spune prorocul Isaia cap.40.
Nu locuiesc la munte, insa am avut harul sa merg de multe ori la munte. Niciodata n-am sa pot uita acele plimbari prin zona muntoasa. Taria si prospetimea  aerului curat, mirosul proaspat al naturii, roua de dimineata care umezeste si invioreaza orice fir de iarba, rasaritul soarelui si frumosul apus.
Toate acestea ma fac sa doresc muntele.

Valea nu-mi poate oferi ceea ce-mi ofera muntele. Niciodata!
De-aceea tanjesc sa ajung pe munte!
Si-n viata noastra de crestin locuim tot in vale, acum locuim in valea plangerii, insa asemeni psalmistului trebuie sa tanjim, sa suspinam si sa plangem dupa Izvorul care ne da viata, care ne aduce inviorarea sufletului insetat. De prea multe ori ne multumim cu oferta care este in vale, si valea nu ofera nimic bun. Ne multumim sa ne hranim sufletele cu faramiturile care cad de la masa imparatilor acestei lumi, in loc sa stam la masa cu Imparatul, Imparatilor. Umblam imbracati cu  haine(spirituale) ponosite si pline de praful acestei lumi, in loc sa punem pe noi haine imparatesti.
„Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei..." Isaia 61:10

Faptul ca inca suntem in viata este o mare binecuvantare ca ne putem bucura de anul de indurare al Domnului.

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”
Urcati pe munte, cautati-L pe Domnul, hraniti-va cu mana care vine din cer, respirati aerul curat si lasati-va stropiti cu undelemnul sfant.
Iata binecuvantarea rostita de Moise catre Iosif:
„Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, cel mai bun dar al cerului, roua, cele mai bune ape care sunt jos, cele mai bune roade ale soarelui, cele mai bune roade ale fiecărei luni,
cele mai bune roade din munţii cei vechi, cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,
  cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el.
Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

 Dragul meu cititor, nu vrei sa urci pe munte? Acolo este Domnul, acolo este Izvorul care da viata, izvorul din care curge Apa Vietii.
„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" 

Hrana ta zilnica!

22 MARTIE
Ezechiel 20.1-44
Dumnezeu îi conduce pe ai Săi în pustiu nu numai pentru a le vorbi, ci şi atunci când vrea să-i disciplineze. Şi înţelegem de ce. Aşa cum părinţii nu-şi corectează copiii înaintea străinilor, ci îi iau deoparte, tot aşa şi disciplina aceasta este o chestiune care-i priveşte pe Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui şi în care lumea nu trebuie implicată. In mod regretabil, noi ne temem adesea să rămânem singuri cu Domnul, din cauza unei stări rele a conştiinţelor noastre, şi de aceea căutăm să evadăm în vâltoarea vieţii cotidiene. Cu toate acestea, este absolut obligatoriu ca cei credincioşi să fie „curăţiţi". Dumnezeu nu poate tolera la ei niciun compromis, niciun amestec. Cât despre cei care nu vor să-L asculte, n-au decât să slujească idolilor lor (v. 39; comp. cu Osea 4.17 şi cu Apocalipsa 22.11), dar să nu caute să pară că slujesc şi Domnului!
Ştim că toată generaţia oamenilor de război din Israel a murit în pustiu şi că numai copiii mici au intrat în Canaan (Deuteronom 2.14). Din nou, când va veni ceasul să fie adunate cele zece seminţii, în prezent risipite între naţiuni, Dumnezeu îi va lovi pe răzvrătiţii care nu vor fi intrat în ţara Lui. Numai după aceea El va putea primi jertfele poporului Său şi-Şi va găsi plăcerea în el (v. 40,41; Maleahi 3.4).

Hrana ta zilnica!

21 MARTIE
Ezechiel 19.1-14
Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat - prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic - lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor. Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n-au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11). În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (loan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18). Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.