Dumitru
Gologan nu mai are nici lacrimi şi nici glas să-şi plângă copilul, aflat într-o
închisoare de maximă siguranţă la mii de kilometri depărtare. Cu vocea stinsă,
tatăl lui Ionuţ ne-a spus la telefon: “Domnule reporter, eu, cum să vă spun,
sunt disperat să-mi aduc copilul în ţară cum oi putea. Şi dacă justiţia va
dispune, să facă 10 ani sau 20 de ani de puşcărie, dar aici în ţară. Cât despre
mine, aş fi dispus să fac eu puşcăria lui. Să mă mă execute pe mine în locul
lui! Să mă omoare, să mă spânzure pe mine şi să trăiască el! Sunt disperat şi
nu mai ştiu ce să fac, domnule reporter”.
http://www.realitatea.net/
http://www.realitatea.net/
Acesta este strigatul unui tata. Fiul sau
este condamnat la moarte, iar el este disperat. Disperat pentru ca il iubeste,
este tanar, viata ii sta in fata si nu vrea sa moara.
Citind acest articol, mi s-a dus gandul la
Domnul Isus.
Cat de mare este dragostea Sa pentru mine,
incat a ales sa moara pentru mine?
Poate ca multi ar spune, "cum, tu
erai condamnata la moarte?"
DA, eu am fost condamnata la moarte datorita
pacatelor mele. Scriptura spune; "Fiindca plata pacatului este
moartea", ori eu am pacatuit de mii de ori. Si totusi, Cineva a spus, "merg
Eu, in locul ei"
A mers in locul meu ca eu sa am viata.
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede
în Mine are viaţa veşnică. (Ioan 6:47)
Nu-i asa ca este minunat?
Ne bucuram cand suntem iertati de o
mica datorie financiara, dar sa fim iertati de "moarte"....!?
Cand Tatal a pus o intrebare in cer,
"CINE...?", Isus a raspuns, "EU"
EL a luat toata pedeapsa asupra Lui, si nu
numai a mea, ci a intregii lumi. A luat asupra Sa si pacatul meu, dar si
pacatul tau.
Aceeasi intrebare ca si David imi pun si eu, "Cum voi putea rasplati vreodata ceea ce a facut pentru mine si cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui?"
Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu