Urca pe munte si vei vedea ce gasesti!

Cantam de atatea ori si imi place tare mult cantarea aceasta inspirata dintr-un psalm a lui David care spune:

"Inima mea tânjeşte după curţile tale
Sufletul meu suspină după-al Tău locaş
Mi se topesc oasele de dor după Tine
Iar ochii-mi plâng neîncetat"

 Tanjeste, suspina, se topesc, plang....dupa Domnul!

David spunea: "Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă"

Pe de alta parte Isus spune: "„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea"

Orice crestin trebuie sa fie setos dupa Dumnezeu sa tanjim sa-L simtim si sa gustam din El, numai ca ca "aici in valea" in care ne gasim este greu sa-L atingem, trebuie sa urcam pe munte sa-L putem vedea, "Suie-te pe un munte înalt", spune prorocul Isaia cap.40.
Nu locuiesc la munte, insa am avut harul sa merg de multe ori la munte. Niciodata n-am sa pot uita acele plimbari prin zona muntoasa. Taria si prospetimea  aerului curat, mirosul proaspat al naturii, roua de dimineata care umezeste si invioreaza orice fir de iarba, rasaritul soarelui si frumosul apus.
Toate acestea ma fac sa doresc muntele.

Valea nu-mi poate oferi ceea ce-mi ofera muntele. Niciodata!
De-aceea tanjesc sa ajung pe munte!
Si-n viata noastra de crestin locuim tot in vale, acum locuim in valea plangerii, insa asemeni psalmistului trebuie sa tanjim, sa suspinam si sa plangem dupa Izvorul care ne da viata, care ne aduce inviorarea sufletului insetat. De prea multe ori ne multumim cu oferta care este in vale, si valea nu ofera nimic bun. Ne multumim sa ne hranim sufletele cu faramiturile care cad de la masa imparatilor acestei lumi, in loc sa stam la masa cu Imparatul, Imparatilor. Umblam imbracati cu  haine(spirituale) ponosite si pline de praful acestei lumi, in loc sa punem pe noi haine imparatesti.
„Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei..." Isaia 61:10

Faptul ca inca suntem in viata este o mare binecuvantare ca ne putem bucura de anul de indurare al Domnului.

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”
Urcati pe munte, cautati-L pe Domnul, hraniti-va cu mana care vine din cer, respirati aerul curat si lasati-va stropiti cu undelemnul sfant.
Iata binecuvantarea rostita de Moise catre Iosif:
„Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, cel mai bun dar al cerului, roua, cele mai bune ape care sunt jos, cele mai bune roade ale soarelui, cele mai bune roade ale fiecărei luni,
cele mai bune roade din munţii cei vechi, cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,
  cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el.
Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

 Dragul meu cititor, nu vrei sa urci pe munte? Acolo este Domnul, acolo este Izvorul care da viata, izvorul din care curge Apa Vietii.
„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" 

Hrana ta zilnica!

22 MARTIE
Ezechiel 20.1-44
Dumnezeu îi conduce pe ai Săi în pustiu nu numai pentru a le vorbi, ci şi atunci când vrea să-i disciplineze. Şi înţelegem de ce. Aşa cum părinţii nu-şi corectează copiii înaintea străinilor, ci îi iau deoparte, tot aşa şi disciplina aceasta este o chestiune care-i priveşte pe Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui şi în care lumea nu trebuie implicată. In mod regretabil, noi ne temem adesea să rămânem singuri cu Domnul, din cauza unei stări rele a conştiinţelor noastre, şi de aceea căutăm să evadăm în vâltoarea vieţii cotidiene. Cu toate acestea, este absolut obligatoriu ca cei credincioşi să fie „curăţiţi". Dumnezeu nu poate tolera la ei niciun compromis, niciun amestec. Cât despre cei care nu vor să-L asculte, n-au decât să slujească idolilor lor (v. 39; comp. cu Osea 4.17 şi cu Apocalipsa 22.11), dar să nu caute să pară că slujesc şi Domnului!
Ştim că toată generaţia oamenilor de război din Israel a murit în pustiu şi că numai copiii mici au intrat în Canaan (Deuteronom 2.14). Din nou, când va veni ceasul să fie adunate cele zece seminţii, în prezent risipite între naţiuni, Dumnezeu îi va lovi pe răzvrătiţii care nu vor fi intrat în ţara Lui. Numai după aceea El va putea primi jertfele poporului Său şi-Şi va găsi plăcerea în el (v. 40,41; Maleahi 3.4).

Hrana ta zilnica!

21 MARTIE
Ezechiel 19.1-14
Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat - prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic - lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor. Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n-au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11). În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (loan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18). Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.

Eclipsa solara 2015

Superb...!

Daca nu poti privi eclipsa, cum il vei putea privi pe DUMNEZEU?

De cateva saptamani s-a anuntat ca va fi o eclipsa in 20 Martie. Iata ca astazi este ziua in care chiar se intampla acest fenomen. Inca de dimineata razele soarelui erau atat de puternice incat nu te puteai uita spre soare. Adineauri am citit orasele unde se poate vedea aceasta eclipsa. In Timisoara a inceput la ora 10.40 si 44 sec. Curioasa am iesit din birou sa vad si eu...macar ceva.

Vreau sa va spun ca atat de puternice sunt razele soarelui incat in momentul in care am ridicat ochii spre soare, efectiv pe moment am orbit. Bineinteles suntem sfatuiti de specialisti sa nu privim spre soare in aceste momente fara ochelari speciali.

In aceasta clipa ma gandeam  la venirea Domnului. Cum va fi venirea  Lui?

Ioan in cartea Revelatiei ne spune despre maretia si puterea lui Isus Hristos.

Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui!

......................................

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.  În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.

 

Faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui! 

Nu stiu daca  astazi este momentul in care soarele straluceste in toata puterea lui, insa stiu ca doar am ridicat privirea spre el, nici macar n-am apucat sa privesc o secunda si m-a orbit pe moment.

Constientizam noi oare, cum vom putea sa stam in fata Acelui Care straluceste ca soarele ?

Putea-vom noi sa tinem privirea indreptata spre EL?
Ioan spune, "am căzut la picioarele Lui ca mort"

 Crezi tu oare suflet pacatos, ca-n ziua aceea vei putea sta in Fata LUI?

Scriptura spune atat de clar, nu exista doi domni, nu exista doua cai.

Cine ramane in EL nu pacatuieste  si cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.

Traind asa vom putea sta inaintea Lui si-I vom putea privi Fata, pentru ca noi suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

Iata ce promisiune minunata!

Doamne, doresc sa-Ti vad Fata, sa-Ti vad chipul bland, sa-Ti cad la picioare si sa-Ti spun cat te iubesc!

Hrana ta zilnica!

20 MARTIE
Ezechiel 18.19-32
Ca şi parabola celor doi vulturi mari, din capitolul 17, cea a leoaicei şi a puilor ei îi pune în scenă pe cei din urmă împăraţi ai lui Iuda, precum şi istoria lor tragică, aşa cum o găsim relatată la sfârşitul cărţilor împăraţi şi Cronici. Fiii credinciosului Iosia, Ioahaz şi Ioiachim, au confirmat în întregime ceea ce Domnul declarase în capitolul anterior. Pentru propriile lor păcate au suferit pedeapsa aceşti împăraţi răi, iar în ce priveşte dreptatea tatălui lor, aceasta n-a putut să-i salveze (vezi cap. 18.5... şi 18.10-13).
Din nou se vorbeşte despre captivitatea ultimului împărat al lui Iuda şi de distrugerea prin foc a viei lui Israel. Poate că unii se întreabă de ce aceste evenimente ocupă atâta spaţiu în Cartea Sfântă, când ele nu ocupă aproape deloc manualele de istorie. Totuşi, în ochii lui Dumnezeu, ele sunt una din marile cotituri ale istoriei omenirii. Centrul guvernării Lui părăsea de acum Israelul pentru multe secole. Ierusalimul înceta să mai fie locul în care îşi aşezase locuinţa Sa pe pământ. Începea vremea naţiunilor, ea durează încă şi acum şi nu va lua sfârşit decât atunci când va începe domnia lui Hristos şi când Israel va fi restaurat.

Hrana ta zilnica!

19 MARTIE
Ezechiel 18.10-18
Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri" (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru" (Romani 6.23). Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă" (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?" (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. 

Ce întrebare! In dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ... doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la Cunoştinţa adevărului" (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său... şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!" (v. 32).

"Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău!"