Dumnezeu inca face minuni!

Hrana ta zilnca!

1 MARTIE
Ezechiel 1.1-14
Ne vom ocupa acum de cartea lui Ezechiel, uneori neglijată, din cauza dificultăţii sale; să-I cerem Domnului, cu stăruinţă, ajutorul Său, pentru a putea fi zidiţi din punct de vedere spiritual în timp ce o vom studia.
Acest profet era un preot, ca şi Ieremia, contemporanul său; însă, în timp ce Ieremia locuia în Ierusalim, Ezechiel fusese dus cu cel dintâi convoi de prizonieri „în ţara caldeenilor", sub domnia lui Ioiachin (v. 3). Acolo, lângă râul Chebar, i se adresează Cuvântul lui Dumnezeu şi el devine martorul unei viziuni extraordinare. In mijlocul focului şi al aramei strălucitoare, imagine a justiţiei divine care-şi exercită drepturile, profetul zăreşte patru animale fantastice, care erau heruvimi, străjeri şi apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu (cap. 10). Trăsăturile lor, feţele, aripile, picioarele şi mâinile sunt tot atâtea simboluri prin care Dumnezeu doreşte să ne facă să înţelegem care sunt caracterele Sale manifestate în dreptate şi în judecată: înţelepciunea, puterea, răbdarea şi iuţimea, reprezentate, respectiv, prin faţa de om, de leu, de bou şi de vultur. Aceste simboluri se regăsesc, împreună cu multe altele, în Apocalipsa, care este tot o carte a judecăţilor (vezi Apocalipsa 4.6,7).

Hrana ta zilnica!

28 FEBRUARIE
Psalmul 89.30-52
Promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7.13 şi reamintită aici, în versetele 24 şi 28, este completată de o condiţie: dacă descendenţii lui vor comite făradelegea, Dumnezeu nu Se va sustrage de la a-i pedepsi (v. 30-32; 2 Samuel 7.14). Intr-un mod regretabil, istoria acestei împărăţii a lui Iuda este cunoscută ca fiind una tristă. Ajutaţi de versetul 38 şi de următoarele putem observa cum Dumnezeu S-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte pedepsirea. Toate încercările lui Israel, inclusiv necazul cel mare care încă nu s-a declanşat, sunt consecinţele acestei necredincioşii.
Cea mai mare durere pentru cei credincioşi este ruşinea şi batjocura care se aruncă asupra Dumnezeului lor (v. 41,45,50,51). „Până când ...?" (v. 46); de câte ori nu a răsunat în psalmi această întrebare neliniştită (de exemplu, în Psalmul 74.10; 79.5; 80.4...)! Deoarece timpul pare lung atunci când suferi (Iov 7.3,4), Dumnezeu, ca răspuns la acest strigăt, „va împlini în grabă cuvântul pe pământ", scurtând zilele acelea (Romani 9.28 şi Marcu 13.20). Şi, pentru că pedeapsa nu este ultimul Său cuvânt, Isaia 28.21 o numeşte: „lucrarea Sa ciudată, fapta Sa neobişnuită". Potrivit aceleiaşi promisiuni, Dumnezeu va face ca poporul Lui să se bucure de bunătatea Lui pentru totdeauna, în Hristos, Fiul lui David (v. 49; 2 Samuel 7.15...).

 

*Nota
Psalmii 90-150 vor fi abordaţi la începutul volumului 5, adica ultimul an de citit Scriptura, din acest plan "Biblia in cinci ani"

Hrana ta zilnica!

27 FEBRUARIE
Psalmul 89.15-29
Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El Da-ul este DA şi  Amin-ul este AMIN" (2 Corinteni 1.20).

 Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană?

 „Am dat ajutor unui om puternic" (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic'"? EI este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15).

 Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului" (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).

Marturie LUIGI MITOI!

Citisem pe un blog crestin nicolaegeanta.blogspot.ro un titlu care mi-a atras atentia, 

"marturia pastorului Luigi Mitoi".

Nu puteam sa nu deschid sa citesc pentru ca este unul dintre pastorii ale carui mesaje le urmaresc cu mare drag.Dumnezeu il foloseste cu putere si ma rog sa o faca si in continuare.

Pastorul Luigi Miţoi a crescut fără părinţi de la vârsta de şase luni şi chiar dacă ambii părinţii trăiau, el a fost abandonat de ei şi crescut de bunici. În adolescenţă, a devenit boxer şi a învăţat să se lupte pe stradă cu alţii, mai ales cu cei care îşi bătuseră joc de el când era mic. Viaţa l-a învăţat să fie un om dur, atât la propriu, cât şi la figurat. Aceste alegeri au fost făcute, probabil, mai ales datorită suferinţei de a fi fost abandonat într-un mod atât de crunt de părinţi.
        În jurul vârstei de 21 de ani, a venit un moment în viaţa lui când Dumnezeu l-a atins personal, iar ca răspuns, el pur şi simplu s-a prăbuşit la picioarele lui Cristos, a înţeles că puterea şi succesul nu stau în lupta cu oamenii, nici în prietenii pe care îi ai pe stradă, ci depind doar de relaţia spirituală cu Dumnezeu. Doar El îţi poate da un nume nou şi... veşnic.

Reporter RVE:
         Cum s-a transformat viaţa dumneavoastră când L-aţi întâlnit pe Dumnezeu? Credeţi că a fost nevoie de transformarea vieţii pe care o aveaţi?

Luigi Miţoi:
         A fost nevoie de o reală transformare. Aceasta s-a întâmplat cu mai mulţi ani în urmă şi a fost declanşată de un anumit eveniment.

Reporter:
         Care a fost acel eveniment?

Luigi Miţoi:
         Evenimentul cu care a început schimbarea mea a fost în 1984, la câteva luni după ce m-am căsătorit. Una dintre mătuşile soţiei mele era convertită de mult timp şi, întâmplător, am avut o discuţie mai aparte cu ea. În timpul acestei conversaţii, ea mi-a vorbit despre Isus.

Continuarea interviului o gasiti pe situl biserici:  http://bethanynewsite.com

Fiecare zi este o lectie!

Ma lupt de ceva vreme cu....cu mine insumi. Prin multe experiente m-a trecut Dumnezeu in viata si prin  fiecare experienta stiu ca singurul scop al LUI, a fost ca sa-I vad Atotputernicia si sa ma invete tot mai mult ce inseamna dependenta de EL. Nu intotdeauna experientele au fost pe placul meu, dar mi-au fost benefice.

Zi de zi ne trece Dumnezeu prin tot felul de situatii, bineinteles toate ingaduite de El.

 Multe dintre situatiile acestea sunt cu scop divin si ne este testata credinta noastra, dar totodata au rolul de a scoate la iveala adevaratul nostru caracter in momente mai dificile.
Am observat ca fiecare lucru cat de mic imi dezvaluie adevarata mea fire. Un telefon primit intr-un moment nepotrivit, o aglomeratie in trafic in timp ce sunt la volanul masinii, o criza financiara, un schimb de replici si discutii cu copilul sau orice lucru aparent banal, toate acestea ma fac sa ma deschid ca o carte, nu  inaintea Domnului, pentru ca El ma cunoaste in totalitate doar sunt creatura Mainilor Sale, insa pana si eu descopar despre mine lucruri care poate am crezut ca nu ma mai caracterizeaza.

De o perioada de timp am vazut ca in ciuda eforturilor si stradaniilor mele pe care le fac ca sa raman credincioasa si  pe placul Domnului, constat ca  aproape in fiecare situatie dau cu "batul in balta", cum e vorba la noi la romani.
 De sunt la volan si e un blocaj in trafic sau o strada in lucru, ce repede aflu ca furia si  mania, aceste fapte ale firii nu m-au parasit definitiv. De face copilul vreo pozna, constat cu stupoare ca imi lipseste rabdarea si imediat imi sare tandara. O cheltuiala neprevazuta care imi afecteaza bugetul de ma face sa intru in criza financiara  ma face sa vad ca mai am si alte pacate, apare nemultumirea, cartesc si ma vaicaresc ca un copil plangacios. Si numai Dumnezeu stie cate mai sunt....
Iata ca micile incidente de peste zi pe pot fi lectii din care putem invata tot mai mult.
Sunt lucruri marunte aparent, insa in fiecare zi nu am facut altceva decat le-am neglijat, le-am tratat cu indiferenta, le-am pus pe seama ca "toti suntem stresati" si acum nu fac decat constatari ...le-am descoperit, le stiu care sunt, insa aceste constatari nu m-ajuta la nimic daca nu  ma lupt in fiecare zi cu ele sa nu le mai fac. Nadajduiesc ca nu va aflati in aceeasi situatie ca mine, ci a-ti fost mult mai atenti si mai cu bagare de seama, altfel nu avem de facut altceva, decat sa ne pregatim de lupta.
Dar cum putea face fata acestor ispite care ne pandesc la tot coltul?
Numai prin post si rugaciune. Nu rugaciune de a fi scutiti de aceste situatii, ci putere de a iesi biruitori din ele.
Doamne ajuta-ne!

 

Hrana ta zilnica!

26 FEBRUARIE
Psalmul 89.1-14
Îl găsim pe Etan ezrahitul - ca şi pe Heman, autorul psalmului precedent - printre înţelepţii pe care numai Solomon îi întrecea în înţelepciune (1 Impăraţi 4.31). Deşi proveneau amândoi din aceeaşi familie a lui Zerah, fiul lui Iuda, înclinaţiile lor spirituale erau total diferite. In timp ce Heman nu ne vorbea decât de gropi („groapa cea mai adâncă"), de locuri întunecoase, de furie şi de mânie, cuvintele care revin fără încetare în psalmul lui Etan sunt: „bunătate" şi „credincioşie". 

Aceste caracteristici divine sunt reamintite şi celebrate tocmai pentru a da un răspuns în faţa neliniştii care umpluse psalmul anterior. Este ca şi cum Etan ar fi scris această „învăţătură" pentru a reanima credinţa fratelui său. Doi prieteni credincioşi au astfel privilegiul de a se încuraja unul pe altul la a avea sau la a-şi întări încrederea (Proverbe 27.17; 1 Samuel 23.16). 

Dumnezeu este bun, Dumnezeu este credincios - aşa ÎI cunoaştem şi noi şi de un astfel de Dumnezeu se leagă credinţa noastră, chiar dacă evenimentele par uneori să contrazică această bunătate şi această credincioşie (citiţi 1 Corinteni 1.9; 10.13). Privind la împrejurări, suntem adesea cuprinşi de nelinişte, însă, dacă ne gândim la Domnul şi la dragostea Lui plină de credincioşie, nu ne vom pierde niciodată curajul.
Versetele 3 şi 4 ne readuc în atenţie promisiuni făcute lui David şi seminţei Lui, adică lui Hristos (comp. cu 2 Samuel 7.16).

Control total (pecetea fiarei, cip, antihrist)