Hrana ta zilnica!

16 FEBRUARIE
Psalmul 79
Acest psalm ne dezvăluie sentimentele şi rugăciunile rămăşiţei lui Israel când naţiunile „au năvălit" în Palestina şi „au profanat templul" (v. 1). Credincioşii se plâng: au ajuns de râs şi de batjocură pentru vecinii lor (v. 4; comp. cu Psalmii 80.6 şi 44.13). In ţările noastre, în care, în loc de prigoana de odinioară, avem parte de toleranţă religioasă, batjocura continuă să fie o armă modernă de persecuţie. Credinciosul care dă mărturie de credinţă va fi tratat uneori ca fanatic, ca orgolios sau ca vizionar. Şi nu vom fi cruţaţi de aceasta, chiar dacă dorim să rămânem separaţi de lume. In acelaşi timp, în plus faţă de vrăjmaşii din afară, credinciosul neeliberat se poate confrunta şi cu acuzatori din însuşi lăuntrul său. Sunt vechile fărădelegi care-i revin în minte, deoarece încercarea dă adesea ocazie unei apăsătoare cercetări de conştiinţă. Atunci sufletul care-şi simte mizeria (v. 8b) face apel la îndurarea de sus: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău ... şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău" (v. 9). 

Chiar dacă poziţia noastră ca răscumpăraţi este mult diferită de cea a rămăşiţei iudeilor, Dumnezeu şi pe noi tot datorită acestui Nume ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate - pentru că El este credincios şi drept faţă de Fiul Său, Isus Hristos (1 loan 1.9).

Hrana ta zilnica!

15 FEBRUARIE
Psalmul 78.40-72
Uitarea care s-a aşternut peste memoria poporului şi nerecunoştinţa de care a dat dovadă L-au determinat pe Dumnezeu să rememoreze încă de la începutul ei istoria lucrărilor pe care El le-a făcut pentru popor. 

Până la versetul 51 sunt amintite urgiile cu care a lovit Egiptul; în versetul 52 citim despre ieşirea poporului; apoi aflăm despre călătoria sa (v. 53), precum şi despre intrarea în Canaan (v. 54). Versetul 55 este un impresionant rezumat al cărţii Iosua, în timp ce versetele care urmează se situează în timpul Judecătorilor şi al cărţii 1 Samuel. Astfel, versetele 60 şi 61 ne trimit gândurile la luarea chivotului de către filisteni (1 Samuel 4). Vedem apoi cum Domnul intervine din nou, în trei moduri: îi loveşte pe vrăjmaşii Săi (v. 66); pune deoparte cele zece seminţii necredincioase, personificate prin Iosif şi Efraim (v. 67; din punct de vedere istoric este vorba despre regalitatea lui Saul şi a descendenţilor săi: 2 Samuel 2.8-11); de asemenea, împlinind Exod 15.17 (în v. 69), înalţă pe Iuda, pentru că este seminţia împărătească a lui David - potrivit alegerii suverane a lui Dumnezeu şi a harului Său (comp. cu loan 15.16 şi cu Romani 9.15), nu potrivit vredniciei, pentru că nu ni se spune nicăieri că această seminţie ar fi fost mai puţin vinovată decât celelalte. 

Această alegere suverană şi acest har divin sunt cele preamărite aici de psalmist. Iuda însă este legată într-un mod indestructibil de Cel Care este Unsul Domnului şi, în baza aceluiaşi Temei, ne-a ales şi ne-a iubit Dumnezeu şi pe noi (v. 68: noi aparţinem lui Hristos, Preaiubitului Său; comp. cu Ioan 17.6,7,10).

Un mare adevar....!

Merita ascultat!

Hrana ta zilnica!

14 FEBRUARIE
Psalmul 78.17-39
Cum a răspuns poporul în faţa lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu (v. 11)? Prin „faptele cărnii", a căror tristă enumerare ne-o face Galateni 5.19... Acest capitol 5 din Galateni ne reaminteşte că cei credincioşi au fost scăpaţi de robie, după cum israeliţii au fost eliberaţi din sclavia Egiptului. Insă libertatea în care suntem puşi noi acum nu trebuie să-i dea ocazie cărnii (firii noastre pământeşti) să acţioneze după placul ei. Şi apostolul adaugă: „Umblaţi în Duh şi nicidecum nu veţi împlini poftele cărnii" (Galateni 5.1,13,16,25).
Versetul 17 şi următoarele ale acestui psalm ne arată cum s-au aprins poftele în inima poporului. Mana - imagine a lui Hristos şi a Cuvântului Său - a încetat să le mai fie plăcută (v. 23,24; vezi Numeri 11.4...) şi, în acelaşi timp, în inima lor s-a cuibărit necredinţa (v. 22).

 Deşi fusese martor al puterii lui Dumnezeu, Israel nu s-a temut să-L ispitească, spunând:, Ar putea Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?" (v. 19; comp. cu 2 împăraţi 7.2). Şi nouă, dragi prieteni, Domnul ne-a „deschis" larg „porţile cerurilor" (v. 23) pentru a ne binecuvânta. Să-I răspundem la aceasta întotdeauna prin încrederea noastră şi prin recunoştinţă.

Vieti schimbate !

Cel mai minunat lucru este sa vezi cum oamenii sunt transformati. Dar cine poate face acest lucru?

Doar  DUMNEZEU!

Iulian Siminiuc, petrece 11 ani in inchisoare din cauza unei crime. Acolo, privat de libertate, Il cunoaste pe Dumnezeu si viata lui se schimba radical. Cu toate ca a mai ramas cativa ani inchis, sufletul lui era liber!

Hrana ta zilnica!

13 FEBRUARIE
Psalmul 78.1-16
Acest psalm lung rememorează minunile (v. 4,12) împlinite în favoarea alor Săi de către, Dumnezeul care face minuni" (Psalmul 77.14). Încă de la început înţelegem că poporul este invitat să-şi deschidă urechile la această istorisire, care îi este dată pentru instruire (vezi titlul psalmului: „Un maschil al lui Asaf - o învăţătură"). În ce ne priveşte pe noi, creştinii, ştim că această istorie a lui Israel a fost deopotrivă scrisă şi „pentru avertizarea noastră" (1 Corinteni 10.11); potrivit versetului 2 (pe care Matei 13.35 îl pune în gura Domnului Isus), ea este ca o parabolă foarte mare (însă care redă fapte ce au avut loc în realitate). De asemenea, versetele 4 şi 6 ne mai arată că această istorisire a minunilor din trecut, enumerate în versetele 12-16, a fost făcută vizând în special noua generaţie, şi aceasta cu un triplu scop, definit de versetul 7: de a-i determina pe aceşti „fii" să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu dea uitării lucrările Lui şi să păzească poruncile Lui. Oare nu aceasta este deopotrivă ceea ce aşteaptă El şi de la noi? 

Să-I cerem Domnului să ne păzească pentru a nu ajunge, precum Israel în pustiu, „o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită,... al cărei duh nu a fost credincios faţă de Dumnezeu" (v. 8; Ezechiel 20.18). Şi să ştim să luăm învăţătură din experienţele deja înfăptuite ale acestor lucruri „pe care le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care ni le-au istorisit părinţii noştri" (v. 3).

Un an...pentru o zi!

Nu am probleme cu odihna pe timpul noptii, nici nu sufar de  insomnie, din contra dau slava Domnului ca-mi daruieste noapte de noapte un somn linistit si odihnitor, pentru ca degeaba dorm daca nu ma trezesc si odihnita, de-aceea e nevoie ca somnul sa nu fie doar un timp petrecut in "pozitie orizontala", ci sa fie si odihnitor. Insa cu toate acestea m-am trezit cu vreo doua ore inainte de ora obisnuita si daca am vazut ca nu dau semne de a atipi din nou, m-am trezit si am citit in Biblie.

Citisem despre poporul Israel si ma tot minunam de ei, nu ca noi am fi  mai altfel decat ei. 

Oh...nu, nicidecum!

Insa atat de tari de cerbice au fost acesti oameni, incat pana si Dumnezeu era mirat de atitudinea lor. Sa vada Mana lui Dumnezeu de atatea ori si cu toate acestea sa carteasca intr-una si sa fie nemultumiti mai mereu....!?

Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? (Numeri 14:11)

Ma intreb daca nu era Moise sa mijloceasca pentru popor, oare cum ar fi decurs lucrurile?

 De cate ori oare, nu S-a lasat induplecat de Moise?

Iartă, dar, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici”
Şi Domnul a zis: „Iert cum ai cerut. (v.19-20)

 Dar  m-am gandit si "ce bine este ca l-au avut pe Moise mijlocitor...!" 

Israel a cunoscut puterea lui Dumnezeu si Dumnezeu le-a aratat lucruri minunate, au simtit  MANA PROTECTOARE intinsa asupra lor, insa tot acest popor a simtit si ce inseamna sa fie luata de peste ei aceasta Mana protectoare. In cap.14 am vazut cat de mult S-a intristat Dumnezeu ca poporul nu a avut incredere in El, iar acest lucru i-a costat scump. Pentru fiecare zi  pe care au petrecut-o iscoadele in tara Canaan cu scopul de a o cerceta, Dumnezeu i-a pedepsit.

 Un an pentru o zi !

 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi (v.34/a)

Poate am spune, ce aspra pedeapsa...!

Insa abia acum au simtit ce inseamna sa-Si traga Dumnezeu Mana de peste ei.

40 de ani pentru patruzeci de zile!!!

 "....şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. (v.34/b)

Cand am citit aceste cuvinte m-am cutremurat.

Ani de zile am simtit aceasta Mana Protectoare  peste mine, si in zile de bucurie, si in zile de necaz. Am simtit protectie si sprijin, Mi-a fost Adapost si Scut atunci cand poate nu mai credeam ca am scapare.

 Mi-a fost Prieten atunci cand poate toti mi-au intors spatele, am primit credit din partea Lui atunci cand nimeni nu mai credea in mine. Mi-a oferit protectie atunci cand poate altii m-au pus la zid.

 Mi-a intins o Mana calda si iubitoare, atunci cand altii....s-au dus!

Ce Mana !!!

Dar m-am cutremurat la gandul ca, aceeasi Mana, dintr-o Mana Protectoare poate deveni  o Mana Apasatoare, daca nu ramanem in ascultare de El.

Doresc ca nici eu si nici voi, dragii mei cititori, sa nu simtim niciodata Mana apasatoare a lui Dumnezeu asupra noastra sau a familiei noastre. 

Fie ca Mana lui Protectoare sa fie cu noi, si peste noi.

 

Hrana ta zilnica!

12 FEBRUARIE
Psalmul 77
Asemeni Psalmului 73, şi acesta se poate structura în două părţi: prima, din care înţelegem câtă amărăciune inunda sufletul psalmistului, şi a doua, care ni-1 arată pe psalmist pătruns de adevărul despre „calea lui Dumnezeu", că se află „în sfântul locaş" (v. 13; Psalmul 73.17).
De astă dată, ceea ce îl tulbură pe psalmist este nu prosperitatea celor răi, ci regretul după binecuvântările din trecut: „Mă gândesc la zilele de altădată ... A încetat bunătatea Lui?" (v. 5,8). Ce trist este când o încercare devine prilej de a stârni murmure şi zadarnice întoarceri spre trecut! Şi ajungem astfel să cântărim dragostea Domnului după împrejurările pe care El le îngăduie în viaţa noastră sau chiar ajungem să ne îndoim de El dacă, pentru moment, nu ni Se mai arată binevoitor (v. 7). Un astfel de gând nu schimbă cu nimic credincioşia dragostei Sale, dar ne împiedică pe noi să gustăm mângâierea pe care El ne-a pregătit-o: „Sufletul meu refuza să fie mângâiat" (v. 2).
Aceasta este slăbiciunea mea" (v. 10), adaugă Asaf în timp ce priveşte la el însuşi şi la alţii din jurul său, pentru a se compara cu ei. Insă, atunci când înţelege din partea lui Dumnezeu cât de inutile îi sunt lamentările, gândurile lui iau un alt curs - nu în sensul că va înceta să-şi mai întoarcă privirile spre calea deja străbătută până atunci, ci, meditând la minunile lui Dumnezeu din trecut, el le ține minte şi găseşte în prezent un prilej să-L laude pe Domnul pentru acestea.