Versetul zilei

24 ianuarie 2015

Daca Domnul chiar la noapte ar veni...

1. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Vom întâmpina pe Mesia
Dacă firul vieţii noastre s-ar sfârşi
Unde vom petrece veşnicia
Poate am fost creştin de-o viaţă
Poate am primit arvuna
Dar în sfântă dimineaţă
Ne va-ntampina cununa


REFREN: 
Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să zburăm spre patria de sus
 Când trâmbiţa suna-va cu toţi vedea-vom slava
Putea-vom sta naintea lui Isus


2. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Câtă trudă va primi răsplată
Oare focul cât din ea va mistui
Când lucrarea ne va fi-ncercată
Câte jertfe întregite am adus ca rod sfinţirii
Câte altele ştirbite de nerăstignirea firii


REFREN: 
Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să dăm socoteală Domnului
Căci vor fi răsplătite doar jertfele-ntregite
Cu ce câştig venim naintea Lui


3. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Va găsi smerenie şi iubire
Câţi din cei ce am promis că-L vom sluji
I-am adus în adevăr slujire
Poate-am fost creştin de-o viaţă
Dar am fost în El lumină
S-a văzut pe-a noastră faţă
Strălucirea Lui divină?

REFREN: 
Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să zburăm în stol spre porumbar
E vremea cântăririi roadelor iubirii
Să nu ne fie lupta în zadar


4. Iar de Domnul chiar la noapte n-ar veni
El e-aici prezent în adunare
Jertfa Lui încă mai poate curăţii
Harul Său îţi dă şi azi iertare
Dacă am fost creştin de-o viaţă
Dar am aţipit pe cale
Astăzi încă e deschisă
Uşa îndurării Sale


REFREN:
 Se-aud paşii Lui pe drum
Să fim gata chiar acum
Aşteptând venirea Domnului
Biserică aleasă ce vrei să-I fii mireasă
Nu poţi să fii oricum mireasa Lui
Se-aud paşii Lui pe drum
Să fim gata chiar acum
Așteptând venirea Domnului
Să îi ieşim 'nainte purtând podoabe sfinte
Și vrednici ca să fim mireasa Lui

O promisiune implinita la vremea hotarata!

M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.
Habacuc 2:1 

Multa vreme  acest verset era chiar antetul acestui blog, "M-am dus la locul meu de  straja si stateam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul..."
Este foarte important sa stii unde este locul tau si ceea ce trebuie sa faci la locul tau. Habacuc spune, "ca sa veghez". 
De foarte multe ori nu stim nici macar unde ne este locul, dar  nu stim nici ce sa facem.
Cu siguranta Habacuc nu a mers pe turn sa admire privelistea tinutului si nici sa-i admire inaltimea, el a mers sa vegheze. Avea o durere in suflet pentru ceea ce se intampla in tara lui, in jurul lui, iar inainte cu un capitol vedem care era plangerea si suferinta lui Habacuc.
Habacuc 1: 2-4
Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.
Acestea erau lucruri care se intamplau sub ochii lui Habacuc si toate acestea il intristau foarte tare.El se ruga pentru acest popor in care raul predomina atat de mult. Dumnezeu insa ii da un raspuns la care Habacuc nu se asteapta. 
Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! Iată, voi ridica pe haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui....si continua pana in vers.11. "Iata voi ridica", deci babilonienii erau trimisi de Dumnezeu ca o pedeapsa pentru Iuda. In fata acestui raspuns nu-i ramane lui Habacuc decat sa se increada in Domnul si sa traiasca prin credinta asa cum ii cere Domnul.

Acum daca privim la lucrurile care s-au intamplat atunci si facem o paralela a zilelor noastre nu stiu daca difera cu ceva, poate in unele situatii sunt chiar mai mari si mai grele nedreptatii. Dar cati oare, mergem inaintea Domnului, stam de straja pe turn, sa veghem, sa ne rugam si sa mijlocim pentru ceea ce se intampla in tara, pe pamant? Putini sunt! Prea putini in comparatie cu "cei care ne numim credinciosi" sau mai bine zis cu numarul credinciosilor adevarati. Putini mai simtim suferinta celor de langa noi, suferinta celor prigoniti pe nedrept, celor omorati cu sange rece din pricina Numelui Lui, nedreptatea facuta celor neprihaniti.
Nimic din tot ceea ce se intampla nu este decat cu ingaduinta Domnului si cu un scop.Insa asa cum spune mai departe Cuvantul, "Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit"
Este o vreme hotarata de Domnul in care toata suferinta celor care sunt nedreptatiti si judecati pe nedrept se va sfarsi. Cand....? Este o vreme hotarata!
De cine...? De Domnul ! Atunci El va face dreptate si judecata Lui va fi dreapta.
Habacuc a inteles ce avea de facut, a mers la locul lui de straja si veghea.Ca sa urmam exemplul lui Habacuc, cred ca inainte de toate este foarte important sa vedem daca avem un loc de straja. Un loc in care sa stam inaintea Domnului si sa mijlocim, sa veghem in rugaciune si sa aducem plangerile noastre inaintea Lui.
Oare nu avem si noi plangeri ca si Habacuc?
Eu una am destule plangeri, si una din ele este legata de copiii mei. Vad cum timpul se apropie, vad cum semnele se implinesc, dar vad impietrirea si ignoranta lor fata de Dumnezeu.
Cred ca datorita ignorantei lumea zace in pacat. Atata vreme cat ignoram pe Dumnezeu, atunci nu ne este frica nici sa pacatuim si lucrul acesta il fac ei, si nu doar ei.
Eu insa astept si nadajduiesc in promisiunea Domnului, "o promisiune a cărei vreme este hotărâtă".
Nu stiu cand se va implini, dar stiu ca se va implini, insa pana atunci ma duc la locul meu de straja si am sa veghez!
 
 



Hrana ta zilnica!

24 IANUARIE
Psalmul 63
Ce putea să caute David, în zorii zilei, în pustiul lui Iuda, un loc arid, dezolant, imagine a lumii? Nimic altceva decât pe Dumnezeu, pe Dumnezeul lui personal. Avem noi cu Domnul nostru astfel de întâlniri matinale, în care să aducem înaintea Lui slăbiciunea noastră, temerile noastre - căci cel credincios nu este nicidecum unul insensibil - dar în care să şi ascultăm învăţăturile Lui, să-I cerem ajutor şi călăuzire? Numai El poate împlini cerinţa sufletului, prin propria Lui prezenţă: Sufletul meu însetează după Tine" (v. 1), iar la această nevoie. Dumnezeu răspunde întotdeauna (Ieremia 31.25). Versetul 5 confirmă aceasta: „Sufletul meu se va sătura..." Oare a transformat Dumnezeu pustiul într-un loc roditor? Cam în direcţia aceasta îndreptăm noi deseori rugăciunile noastre. Cerem împrejurări mai favorabile, cu convingerea - greşită - că starea noastră spirituală ar depinde de împrejurări. Nu! Aici pustiul rămâne pustiu, însă ceea ce s-a schimbat este numai modul în care este străbătut. Pentru că sufletul îşi regăseşte rădăcinile în interiorul templului, de aceea este
mereu capabil să cânte de bucurie (v. 3,5,7). Dumnezeu doreşte întotdeauna să mi Se arate ca fiindu-mi de ajuns, iar dacă pustiul este necesar pentru această demonstraţie, şi cântările mele spun acelaşi lucru, pentru că ele mărturisesc faptul că însuşi Domnul este fericirea mea.

23 ianuarie 2015

Invitatie, evanghelizare ELIM!

Si pentru ca in fiecare inceput de an Biserica Elim Timisoara a organizat cateva servicii de evanghelizare, si anul acesta va fi la fel. 
Incepand de joi, (28.01) si pana duminica(31.01) vor fi cateva seri speciale de evanghelizare, in care vor fi invitati frati evanghelisti.
 Alaturi de ei, formatiile bisericii vor fi cele care vor conduce  inchinarea.
Dumnezeu sa lucreze la inimile celor care vor fi invitati, rude, vecini, prieteni si chiar cei din casele noastre care nu-L cunosc pe Domnul. Noi aruncam samanta, insa doar Domnul va face sa rasara.
Va asteptam cu drag!
Serviciile vor fi transmise si live la adresa http://www.elim.ro/, pentru cei care nu pot veni.

Hrana ta zilnica!

23 IANUARIE
Psalmul 62

Acest frumos psalm compus de David nu s-a «născut» în urma unei împrejurări deosebite din viaţa sa, ceea ce pentru noi confirmă faptul că, „în toate timpurile''' (v. 8), sufletul trebuie să se lase liniştit în grija lui Dumnezeu (numit aici de șapte ori) şi numai în El! Ce preţioase expresii ale încrederii găsim în versetele 1 şi 2 şi în versetele 5-8, dar, mai presus de toate, ce Obiect de nepreţuit al încrederii mele: Hristos, Stânca de veacurilor, pe care se întemeiază deopotrivă mântuirea mea şi gloria mea (v. 7)! 
Dacă eu sunt pătruns de acest adevăr, atunci sunt în măsură să-i invit şi pe alţii să se încreadă în El (v. 8) şi, în acelaşi timp, să-i avertizez cu privire la faptul că orice alt sprijin este amăgitor. Într-adevăr, fie că sunt jos pe scara socială, fie că sunt sus, oamenii se fălesc cu aroganța lor şi cu pretenţiile lor mincinoase. Puşi în cumpăna divină însă, ei vor fi găsiţi fără greutate: „mai puţin decât o suflare" (v. 9; comp. cu Daniel 5.27).
In ce ne priveşte pe noi, creştinii, să avem grijă să nu uităm cuvintele cu care se încheie versetul 10: „Când creşte bogăția, nu va lipiţi inima de ea". Mulţi copii ai lui Dumnezeu, care au rămas credincioşi atât timp cât nu se puteau bizui decât pe Dumnezeu (v. 1), n-au rezistat la proba ... îmbogățirrii (comp. cu Psalmul 69.22). „înşelăciunea bogăţiilor" a inăbușit Cuvântul viu, facându-1 astfel să rămână fără rod.

22 ianuarie 2015

In Babilon sau afara din el?

  • Domnul sta in pragul Casei sale gata de plecare!
(Ezechiel 10:3-4)
"Heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul Casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
  • Domnul S-a mutat si S-a asezat pe heruvimi!
(Ezechiel 10:18) 
"Slava Domnului a plecat din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi."
  • Domnul este la usa! 
(Ezechiel 10:19)
" Heruvimii şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor"
In cele din urma,
  • Domnul se opreste pe Muntele Maslinilor, la rasarit de Ierusalim! 
(Ezechiel 11:22-23)
 "După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii."

Iata cat de greu paraseste Dumnezeu Templul Lui, asteptand macar un strigat de pocaonta din partea poporului. El mai intarzie, mai asteapta pentru ca El vrea sa se milostiveasca de ei.
"Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!" (Isaia 30:18)
Acelasi Dumnezeu a lui Israel este si Dumnezeul nostru, iar EL este un Dumnezeu gelos. Israelitii nu au crezut niciodata ca se va indeparta de ei, si totusi se intamplase asa cum le vestise.
Timpul in care traim noi este izbitor de asemanator cu cel din robia babiloniana a poporului evreu. Multi nu cred si poate ca nici noi nu credem indeajuns aceste cuvinte.Ne vorbeste de atata timp prin diferite moduri incat se pare ca ne-am si obisnuit, insa  pacatul necredintei va costa foarte scump. Din pacate am ajuns prizonierii acestei lumi, iar durerea Domnului este mare, insa Judecata Domnului va fi si mai mare.
Uitandu-ma la tot ceea ce s-a petrecut in aceste zile, la tot felul de pareri si comunicate date, despre care care prefer sa ma abtin si sa nu comentez, constat ca traim intr-o generatie (70 ani) care din ce in ce se tin mai tare cu pumnii stransi de scaune, o generatie care au alte prioritati pe agenda de lucru, o generatie in care lipseste o viziune cu desavarsire. Ei ne-au lasat o mostenire (RELIGIA), insa din pacate religia nu ne va duce in cer. Copiilor mei nu vreau sa le las aceasta mostenire, mi-ar fi in zadar toata truda, eu vreau sa le prezint pe Hristos si credinta care ii va duce in cer. Cu totii dorim ca copii nostri sa  gaseasca adevarata bucurie in Hristos, insa pentru a-i ajuta sa gaseasca ei, mai intai trebuie s-o cunoastem noi.Insa bucuria nu se gaseste stand comozi si lenevind pe scaunele din adunare, dar din pacate tot mai des intalnim acest lucru.
Domnul Isus vine, fie ca vrem sau nu, ce alegem...ramanem in Babilon sau iesim?

Anunt mortuar!

Orice actiune incepe cu o rugaciune!
Fratele Emil Bartos face un anunt mortuar care ar trebuie sa sfasie inimile tuturor credinciosilor.Este atat de trist anuntul, dar este foarte adevarat!
*
*
**************
*
*
*
*
*

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.
Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.
Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.
Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”
I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.
Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.
I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

                                   sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com


Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE
Psalmul 61

Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.
„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine" (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios ÎI proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului" (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort", ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)", care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).
Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).