Invitatie, evanghelizare ELIM!

Si pentru ca in fiecare inceput de an Biserica Elim Timisoara a organizat cateva servicii de evanghelizare, si anul acesta va fi la fel. 

Incepand de joi, (28.01) si pana duminica(31.01) vor fi cateva seri speciale de evanghelizare, in care vor fi invitati frati evanghelisti.

 Alaturi de ei, formatiile bisericii vor fi cele care vor conduce  inchinarea.

Dumnezeu sa lucreze la inimile celor care vor fi invitati, rude, vecini, prieteni si chiar cei din casele noastre care nu-L cunosc pe Domnul. Noi aruncam samanta, insa doar Domnul va face sa rasara.

Va asteptam cu drag!

Serviciile vor fi transmise si live la adresa http://www.elim.ro/, pentru cei care nu pot veni.

Hrana ta zilnica!

23 IANUARIE
Psalmul 62
Acest frumos psalm compus de David nu s-a «născut» în urma unei împrejurări deosebite din viaţa sa, ceea ce pentru noi confirmă faptul că, „în toate timpurile''' (v. 8), sufletul trebuie să se lase liniştit în grija lui Dumnezeu (numit aici de șapte ori) şi numai în El! Ce preţioase expresii ale încrederii găsim în versetele 1 şi 2 şi în versetele 5-8, dar, mai presus de toate, ce Obiect de nepreţuit al încrederii mele: Hristos, Stânca de veacurilor, pe care se întemeiază deopotrivă mântuirea mea şi gloria mea (v. 7)! 

Dacă eu sunt pătruns de acest adevăr, atunci sunt în măsură să-i invit şi pe alţii să se încreadă în El (v. 8) şi, în acelaşi timp, să-i avertizez cu privire la faptul că orice alt sprijin este amăgitor. Într-adevăr, fie că sunt jos pe scara socială, fie că sunt sus, oamenii se fălesc cu aroganța lor şi cu pretenţiile lor mincinoase. Puşi în cumpăna divină însă, ei vor fi găsiţi fără greutate: „mai puţin decât o suflare" (v. 9; comp. cu Daniel 5.27).
In ce ne priveşte pe noi, creştinii, să avem grijă să nu uităm cuvintele cu care se încheie versetul 10: „Când creşte bogăția, nu va lipiţi inima de ea". Mulţi copii ai lui Dumnezeu, care au rămas credincioşi atât timp cât nu se puteau bizui decât pe Dumnezeu (v. 1), n-au rezistat la proba ... îmbogățirrii (comp. cu Psalmul 69.22). „înşelăciunea bogăţiilor" a inăbușit Cuvântul viu, facându-1 astfel să rămână fără rod.

In Babilon sau afara din el?

• Domnul sta in pragul Casei sale gata de plecare!

(Ezechiel 10:3-4)

"Heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul Casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

• Domnul S-a mutat si S-a asezat pe heruvimi!

(Ezechiel 10:18) 

"Slava Domnului a plecat din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi."

• Domnul este la usa! 

(Ezechiel 10:19)

" Heruvimii şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor"

In cele din urma,

• Domnul se opreste pe Muntele Maslinilor, la rasarit de Ierusalim! 

(Ezechiel 11:22-23)

 "După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii."

Iata cat de greu paraseste Dumnezeu Templul Lui, asteptand macar un strigat de pocaonta din partea poporului. El mai intarzie, mai asteapta pentru ca El vrea sa se milostiveasca de ei.

"Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!" (Isaia 30:18)

Acelasi Dumnezeu a lui Israel este si Dumnezeul nostru, iar EL este un Dumnezeu gelos. Israelitii nu au crezut niciodata ca se va indeparta de ei, si totusi se intamplase asa cum le vestise.

Timpul in care traim noi este izbitor de asemanator cu cel din robia babiloniana a poporului evreu. Multi nu cred si poate ca nici noi nu credem indeajuns aceste cuvinte.Ne vorbeste de atata timp prin diferite moduri incat se pare ca ne-am si obisnuit, insa  pacatul necredintei va costa foarte scump. Din pacate am ajuns prizonierii acestei lumi, iar durerea Domnului este mare, insa Judecata Domnului va fi si mai mare.

Uitandu-ma la tot ceea ce s-a petrecut in aceste zile, la tot felul de pareri si comunicate date, despre care care prefer sa ma abtin si sa nu comentez, constat ca traim intr-o generatie (70 ani) care din ce in ce se tin mai tare cu pumnii stransi de scaune, o generatie care au alte prioritati pe agenda de lucru, o generatie in care lipseste o viziune cu desavarsire. Ei ne-au lasat o mostenire (RELIGIA), insa din pacate religia nu ne va duce in cer. Copiilor mei nu vreau sa le las aceasta mostenire, mi-ar fi in zadar toata truda, eu vreau sa le prezint pe Hristos si credinta care ii va duce in cer. Cu totii dorim ca copii nostri sa  gaseasca adevarata bucurie in Hristos, insa pentru a-i ajuta sa gaseasca ei, mai intai trebuie s-o cunoastem noi.Insa bucuria nu se gaseste stand comozi si lenevind pe scaunele din adunare, dar din pacate tot mai des intalnim acest lucru.

Domnul Isus vine, fie ca vrem sau nu, ce alegem...ramanem in Babilon sau iesim?

Anunt mortuar!

Orice actiune incepe cu o rugaciune!

Fratele Emil Bartos face un anunt mortuar care ar trebuie sa sfasie inimile tuturor credinciosilor.Este atat de trist anuntul, dar este foarte adevarat!

*

*

**************

*

*

*

*

*

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.

Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.

Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.

Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”

I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.

Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.

I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

                                   sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com

Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE
Psalmul 61
Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.
„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine" (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios ÎI proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului" (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort", ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)", care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).
Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

Si eu, si tu putem fi un Iosif!

Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

Geneza 45:4-5 

Nu pot sa trec peste aceasta carte si sa nu vad frumusetea caracterului pe care il avea Iosif. Dupa toata suferinta pe care i-au provocat-o fratii lui, el da dovada de o inima plina de dragoste, ceea ce din pacate astazi lipseste din inimile noastre. Nu stiu ce reactie au avut pe chipul lor cand si-a descoperit Iosif identitatea, insa cred ca i-a apucat o mare frica si sincer aveau si de ce. Chiar daca actul barbar pe care l-au facut fratii lui a fost spre binele lui, si al familiei lui, prima reactia in momentul intalnirii ar fi fost una care sa-i produca amintiri dureroase  lui Iosif. Fireste era ca suferinta prin care a trecut,  pana sa ajunga ceea ce a ajuns la Faraon, sa-l faca sa se razbune pe ei sau macar sa le spuna cateva cuvinte de ocara, in momentul in care au cazut in mana lui, insa Iosif procedeaza dumnezeieste cu ei. Cred ca acest comportament al lui Iosif, a facut sa se produca in sufletul lor o tulburare mare, un sentiment de vinovatie fata de ceea ce i-au facut.

 Iosif se apropie foarte mult de modelul Domnului Isus. Daca nu ar fi fost Iosif cu un asemenea comportament si am fi gasit in Scriptura doar modelul si atitudinea Domnului Isus, am fi spus ca "noi nu putem fi asa, doar Dumnezeu", insa iata ca Iosif dovedeste ca aceasta dragoste delicata care a dus la iertarea fratilor sai, este posibila si la noi oamenii.

 

Nu stiu cati dintre noi avem in inima noastra "un nod in gat" pentru cineva. Poate ca unii am depasit aceasta situatie si am rezolvat problemele, dar poate ca unii inca mai avem probleme nerezolvate si un gram de neiertare in noi. Cu siguranta persoana pentru care inca mai pastram "un cui" nu ne-a facut ceea ce i-au facut fratii lui Iosif, dar astazi as vrea ca atitudinea lui Iosif sa ne puna pe ganduri. 

Daca dorim sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa urmam exemplul lui Iosif, insa exemplul dragostei desavarsite L-a dat DOMNUL ISUS!

 

 

Hrana ta zilnica!

21 IANUARIE
Psalmul 60
Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, (care relutează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare s-ar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care ni-1 zugrăvesc versetele 1-3 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creștinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 — deja ilustrată prin victoriile lui David - „mai mult decât biruitori", După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost ucris special „spre învăţătură". David a învăţat — şi ne aminteşte şi nouă - că „zadarnic este ajutorul omului" (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari" (v. 12).
„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-1 înalţe pentru adevăr" (v. 4). Să-1 înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!
Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraților Domnului, caracterul lor de, preaiubiti" (v. 5), precum și mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

Hrana ta zilnica!

20 IANUARIE
Psalmul 59
Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11-18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi-a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-1 ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). In timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte! ... Dumnezeul lui Israel, ridică-Te ..." (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El II cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-1 scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita ...". Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Ii celebrează aceste două trăsături ale Sale.
Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-1 pândească şi să-1 omoare dimineaţa" (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).