Un mesaj special pentru femei!

Mi-am facut un obicei, oridecate ori am ceva treaba prin casa, treaba care ma tine intr-un loc fix fara sa ma plimb din camera in camera, imi pun cate un mesaj si ascult Cuvantul lui Dumnezeu. Asa am facut si acum si ma bucur ca am putut sa ascult acest mesaj in acest moment  in care ne gasim, la cumpana dintre ani si venim cu hotarari noi inaintea lui Dumnezeu. 

Este un mesaj special pentru femei, dar mai ales pentru femeile care doresc sa fie placute inaintea lui Dumnezeu, de-aceea 46 de minute merita sa le puneti deoparte pentru a fi ascultat.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe noi femeile cu intelepciune!

Trebuie sa devin copil!

Aseara  am fost uimita sa vada ce mare sinceritate are un copil de 10 ani.

Dupa ce deja se facuse rugaciunea pentru cauzele care au fost trimise la altar ca biserica sa se roage, la numai putin timp a sosit un bilet la pastor, caruia i s-a dat citire. Era scris de un copilas de 10 ani care cerea ajutorul si dorea ca biserica sa se roage pentru problema lui. Marturisea ca este extrem de energic, nu-si asculta parinti, minte, a inceput sa fure, injura si toate aceste lucruri ii aduc numai cearta din partea parintilor. Copilul a scris cu sinceritate si cerea ca biserica sa se roage, pentru ca dorea ca Domnul sa-l ajute sa se schimbe.

O sinceritate extraordinara aleasa intr-un moment deosebit!

Cati dintre noi, acum la cumpana dintre ani, ne-am facut o analiza si am trecut pe  lista, lucrurile care nu sunt bune din viata noastra, lista pe care sa o aducem inaintea Domnului, cerandu-i ajutorul?

Personal, privind in urma,  vad o multime de lucruri unde vad ca am nevoie de o schimbare si imi doresc ca Domnul sa ma ajute sa ma corectez. Vad in unele zone ale vietii mele esecuri, poate neimpliniri din cauza necredintei mele sau putinei mele credinte, mi-amintesc de unele decizii pripite pe care le-am luat in anumite momente, dar pe care nu as vrea sa le mai repet, imi aduc aminte de vorbele spuse la manie, imi amintesc de putina mea rabdare in incercari, imi amintesc de momentele de nemultumire si de cartire pe care le-am avut, imi amintesc de o multime de momente prielnice in care as fi putut sa fac o fapta buna, dar...n-am facut, cu alte cuvinte vad nevoia urgenta a interventiei Divine in  viata mea.

As fi ipocrita si nesincera in fata lui Dumnezeu sa spun ca in tot acest an care s-a scurs, am fost intotdeauna perfecta sau am luat cele mai intelepte decizii. Nicidecum!
Poate ca si tu dragul meu, ai macar un domeniu al vietii unde nu ai fost asa cum iti cere Scriptura.
De-aceea este nevoie ca fiecare dintre noi in  putinele ore care ne-au mai ramas din acest an, sa meditam fiecare la viata noastra, si sa cautam sa venim inaintea Domnului cu sinceritate.
Este un moment deosebit in care trebuie sa ne deschidem inima noastra si ma rog ca Domnul sa se atinga de toti cei care vin inaintea LUI cu sinceritate.
Ne sta in fata un nou an, cel vechi devine istorie pentru noi si odata cu el se inchid portile lui inclusiv si faptele noastre devin istorie, iar pentru a intra pe acel taram si a da timpul inapoi nu putem, in schimb ceea ce putem azi este sa cerem ajutorul pentru anul care ne sta in fata.
Cateodata trebuie sa devenim copii, iar caracteristica de baza a copiilor este-SINCERITATEA.

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
Marcu 15.22-41
Omul împlineşte cea mai mare nelegiuire din toate timpurile: Îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, necruţându-L de la nicio formă de suferinţă sau de înjosire. Mântuitorul Se află acolo, pe lemnul infamiei, reţinut de dragostea Sa pentru Tatăl şi pentru oameni. „Socotit printre cei fărădelege", cum anunţase Scriptura (v. 28; Isaia 53.12), El cunoaşte, în plus, pe această cruce, tot felul de insulte şi de provocări. Lumea îl respinge, condamnându-se astfel singură; dar şi cerul se închide, după cum exprimă strigătul Său de o inexprimabilă tulburare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (v. 34; vezi Amos 8.9,10). Cerul este închis pentru El, ca să poată să se deschidă pentru noi; deoarece, pentru a aduce pe „mulţi fii la glorie", Căpetenia (Iniţiatorul) mântuirii noastre a trebuit să fie consumat prin suferinţe (Evrei 2.10).
Această pagină a Scripturii - asupra căreia credinţa noastră se pleacă cu adorare - constituie documentul incontestabil care ne garantează intrarea în cerul gloriei, acces în legătură cu care ni s-a dat un semn prin perdeaua care este ruptă. 

Şi strigătul puternic al Mântuitorului dându-Şi duhul este dovada că El însuşi Şi-a dat viaţa (cu de la Sine putere, printr-un act suveran): este cel din urmă act al ascultării Celui care venise aici pentru a sluji, a suferi şi a muri, dându-Şi viaţa preţioasă „ca răscumpărare pentru mulţi" (cap. 10.45).

Eu n-am sa te las...

Daca astazi treci cumva printr-o situatie grea si nu gasesti rezolvare sau nu vezi o cale de iesire la problemele tale, sa stii ca Domnul nu te-a uitat. 

Versurile acestea as dori sa te incurajeze si sa iti dea speranta. Sa crezi ca promisiunile Lui sunt adevarate si vesnice, "Eu n-am sa te las", asa ne-a promis.

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
"Eu vin", a promis Dumnezeu.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, eu te voi ajută,
Iar tu-n gând mă vei proslăvi.


Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău, totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.  

Cheamă-Mă şi am să vin,
Şi-o scară la Cer voi 'nalta,
În noapte, sub cerul senin
Cu ţine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi vălul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta,
Furtuna privind liniştit.

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când Mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din Cer chinul tău
Şi lacrima pe-al tău obraz.  

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere ajutor,
Căci Eu lângă ţine voi fi
Şi chinul va fi mai uşor. 

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajută,
Iar tu-n gând Mă vei proslăvi.

Staul si palat!

Vin cu o completare la "Hrana ta zilnica" din data de 27 decembrie, si as vrea sa postez cateva randuri  ale unui cititor care mi-a lasat un mesaj legat de acest subiect, textul fiind din Marcu 14:55-72, rugandu-ma sa-l postez, lucru pe care il fac acum.Pe aceasta cale doresc sa-i multumesc pentru aceste ganduri impartasite cu noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa cautam staul si pe Cel intrupat in staul.

 

-------------------------------------------------

Ce diferenta colosala intre palat si staul. Dar ce asemanare este intre casa marelui preot si palatul lui Irod. Cei doi, Irod si Caiafa parca ar fi frati. Sa vedem cateva aspecte ce caracterizeaza ocupantii locului de frunte (palatul) dar si ocupantii locului de jos, simplu si smerit (staulul).
La palat era imparat Irod. Un imparat peste o natiune. In staul era pruncul ISUS HRISTOS, DOMNUL, Imparatul imparatilor.
La palat era elita politica. Oameni cu nume, cu putere, influenti, corupti, mandri, unde pacatul era baut ca apa. In staul nu era politica. In staul era credinta. Erau oameni simpli dar neprihaniti, care aveau un singur scop: de a asculta si de a pazi (a trai), dupa scripturi (cuvantul lui Dumnezeu).
La palat era tulburare si invidie. In staul era pace si bucurie. La palat politica se impaca bine cu religia. Colaboreaza impreuna. Toata lauda si inchinarea era adusa imparatului Irod. In staul partasia cu Domnul o au oamenii simpli si curati la suflet. Acestia aduc o inchinare placuta lui Isus Hristos, de unde pleaca plini de bucurie laudand pe Dumnezeu.
La palat sunt planuri ascunse, marsave, criminale. Acolo unde e fatarnicie nu gresim daca spunem caci sunt tot felul de lucruri rele, fiindca nu poate sa izvorasca din aceasta lucruri bune. In staul era Dumnezeu. Era lucrarea lui Dumnezeu. Era neprihanirea lui Dumnezeu. Era modelul lui Dumnezeu. Raul nu exista. Daca exista inseamna ca nu e staul.
Atunci si acum, poporul era legat de ceea ce era la palat si nu in staul. Putini au fost cei care s-au bucurat de Nasterea Domnului Isus pe cand toata cetatea Ierusalimului s-a tulburat, la aflarea vestii ca s-a nascut un Imparat ce nu facea parte din palat.
La palat ca de altfel in casa marelui preot Caiafa se facea judecata. Cata nedreptate in judecati nu era? 

In staul pastorii au gasit liniste si pace si intocmai cum li s-a zis despre prunc, de catre inger. La palat putea sa se nasca un print care sa devina imparat, in staul s-a nascut un Imparat, nu un print.
Intrebarea se pune: te caracterizeaza palatul sau staulul?
Este o diferenta uimitoare dintre cele doua: staul si palat.
La fel si astazi, sunt crestini care imbina politica cu religia. Se lucreaza la ecumenism. Fac marsuri impreuna pentru Isus. Pun la cale strategii. Sunt membri in biserica dar si in partid. Colaboreaza impreuna, au proiecte impreuna, aliante impreuna, insa aceste compromisuri impreuna duc la un rezultat spiritual negativ, pe care biblia il cuprinde intr-un articol intitulat: prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu. Politica face parte din lume, iar Mantuitorul in fata unui mare politician al vremii de atunci, pe nume Pilat a zis: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

 Nu este clar pentru cine citeste?

 Ce cauti tu om al lui Dumnezeu in politica? Poti face parte din doua imparatii? Te inseli crezand ca mergi pe doua cai si ajungi in cer. Poti sa fii tu cine ai fi! Imparatia lui Isus nu este din lumea aceasta. Nu este de aici, a zis Domnul. Ori cetateni cu sfintii care au plecat acasa la Domnul ori politicieni cu contemporanii? Daca in vechime Dumnezeu a avut oameni ai sai in politicile vremii acestia au fost oameni deosebiti. Crezi ca esti tu unul dintre ei ca Daniel si prietenii lui?
Daca totusi Dumnezeu alege pe cineva sa intre in politica se va auzi si se va vedea lucrarile lui Dumnezeu prin el, asa incat va uimi intreaga clasa politica si omul respectiv este dezinteresat de facilitatile materiale. Oricum, aceasta slujba este rara de tot, ca pe vremea lui Neemia, sau Estera. Poate unul, doi, la o tara intreaga. Ori la noi in Romania sunt sa zicem minim doi intr-un oras. Numai mandria de ei si castigul profesional si material ii caracterizeaza. Traim vremea cand multi se alipesc de duhurile inselatoare (de la palat). Politica nu are cum sta pe cale ingusta fiindca e stapanita de alt domn, al veacului acestuia. In privinta aceasta imi aduc aminte de cateva versuri:
............................................................
Doar calea ingusta este adevarata
ce duce la mantuire garantat.
Isus Hristos ii este singur POARTA,
ea 'ncepe de la staul nu palat.

Ea 'ncepe de la ieslea umilintei;
e primul semn al nasterii cu-adevarat.
De aici incep urmele credintei.
Aici, intreaba-te, tu ai intrat?
......................................................
Ce-i drept, magi au intrat la palat din greseala, dar au iesit indata de acolo gasindu-l pe Isus in casa si s-au inchinat lui. In schimb preotii cei mai de seama si carturarii chemati de Irod la palat dupa discutia avuta cu Irod nu au cautat nici staulul nici casa unde putea fi gasit Isus.
Dezinteres total fata de mantuire. Si istoria se repeta si in zilele noastre.

Daca ai primi un mesaj ca si Ezechia, care ar fi cel mai urgent lucru pe care ai cauta sa-l rezolvi?

În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul:

 „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.”

Isaia 38:1 

Cum am reactiona daca am primi un asemenea mesaj din partea Domnului?

Nu intreb daca avem domenii in viata noastra in care nu avem randuiala, pentru ca ar fi inutil ci care ar fi domeniile din viata noastra in care nu avem ordine si randuiala totala si care ar fi primul lucru pe care am incerca sa-l rezolvam?

Doua intrebari la care ar trebui sa  raspundem, dar nu numai sa raspundem, ci sa le si rezolvam. 

Poate ne punem intrebarea, de ce?

Acest mesaj era pentru Ezechia si nu pentru mine! Insa cati suntem siguri ca nu poate fi rostit si in dreptul nostru?

Cati dintre noi avem garantia ca intram in anul 2015? 

Cati dintre prietenii nostri, rude sau cunostinte nu s-au stins din viata in anul 2014?

Oare s-au gandit ei...ca nu vor intra in anul 2015?

Citisem adineauri despre un tanar parlamentar de la noi din tara care s-a stins in urma cu cateva ore. INFARCT ! Oare s-a gandit el la asa ceva? Numai ce se casatorise, avea un bebe mic, avea o sotie frumoasa din cate am vazut, numai ce le facuse ieri urari prietenilor si cunoscutilor sai, Sarbatori fericite si Craciun minunat, si peste cateva ore....s-a dus.

Oare nu realizam cat suntem de trecatori?

Oare nu realizam ca suntem neputinciosi in fata mortii, oricare dintre noi si oricine am fi?

Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. (v.2-3)
Dupa ce a fost ales imparat, Ezechia a cautat in toate lucrurile sa fie gasit placut inaintea Domnului, a indepartat idolii si a sfaramat altarele din mijlocul poporului. Acest lucru a placut Domnului.

Cand a auzit vestea ca va muri, Ezechia a cerut indurare si i-a amintit Domnului faptele sale. 

Domnul si-a adus aminte si s-a indurat!
Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
„Du-te şi spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. (v.4-5)
 
 Domnul si-a aratat indurarea fata de Ezechia cu inca cincisprezece ani, cu alte cuvinte i-a dat un "bonus de viata", insa si faptele lui au contribuit la acordarea acestui bonus.

Poate ca venim si noi ca Ezechia si cerem inca un an de indurare, insa avem cu ce ne prezenta inaintea Domnului?

Am facut anul acesta fapte vrednice de rasplata si de indurare?

Eu nu cunosc faptele tale, cum nici tu, stimate cititor nu le stii pe ale mele, insa exista Unul care le cunoaste  pe-ale amandurora.

Hai sa venim inaintea Domnului si sa-i cerem indurare.

 Indurare si iertare este tot ceea ce putem sa-i cerem la acest final de an, pentru ca niciunul nu stie ceasul plecarii lui de pe pamant, insa inainte de toate sa punem in randuiala tot ceea ce mai avem de pus.

 

 
  

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
Marcu 15.1-21
Şi lucrarea morţii trebuie împlinită tot „îndată" (v. 1). Urgentaţi de apropierea Paştelui şi de graba de a isprăvi cu acest Prizonier care le inspiră teama, căpeteniile poporului nu pierd nicio clipă. II duc pe Isus la Pilat, dar nu înainte de a-I lega mâinile care vindecaseră atâţia nenorociţi şi care făcuseră întotdeauna numai bine. Înaintea guvernatorului roman, Mântuitorul din nou păstrează tăcerea, o tăcere al cărei profund motiv îl dezvăluie Psalmul 38.13-15; 39.9 şi Plângeri 3.28. Rugăciunea Sa din aceste clipe este: „Pe Tine Te aştept,... Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul Meu" ... şi: „Tu ai făcut aceasta".
Întărâtat de preoţii cei mai de seamă, tot poporul, cuprins de o oarbă nebunie, cere cu strigăte mari să fie pus în libertate ucigaşul Baraba şi să fie răstignit împăratul lor. Atunci Pilat, vrând să satisfacă mulţimea, îl eliberează pe criminal şi îl condamnă pe Acela Căruia îi recunoaşte nevinovăţia. Iată până unde poate merge dorinţa de a plăcea oamenilor. (Ioan 19.12).
Soldaţilor brutali nu le pasă (îşi bat joc), pierzând ocazia de a se supune Celui care este la mâna lor (pentru că Se dăduse de bunăvoie). Şi omul îşi încununează Creatorul cu spinii pe care pământul îi produsese drept consecinţă a păcatului (Geneza 3.18).

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
Marcu 14.55-72
În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).
În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui" (v. 31), apoi nu îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne că „este fără putere" (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.
Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta", sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau ... prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).