Nastere sau Intrupare?

Nu cu mult timp in urma, cu doar doua zile, am vazut ceremonia de investire a noului presedinte. La fel a fost si cu ceva ani in urma, am vazut ceremonia de investire a altor presedinti. Probabil peste cativa ani, daca va voi Domnul sa mai fim in viata, vom vedea o alta ceremonie si un alt presedinte.

De-a lungul timpului si de-a lungul istoriei s-au schimbat multi imparati, multi presedinti si multi conducatori. Toti au venit, s-au ridicat, au condus si-apoi au disparut din peisaj, luandu-le altii locul.

Biblia insa ne vorbeste despre un Rege care sta pe tron din vesnicie in vesnicie.

Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.(Exod 15:18)

 El este Acelasi neschimbat. El imparateste in cer si pe pamant cu aceeasi putere desavarsita.

Domnul împărăţeşte în veci (Ps.146:10/a)

 Si pe pamant au fost si vor fi oameni care nu vor sa accepte un presedinte sau un conducator, insa fie ca vor, fie ca nu vor, el ramane presedinte pe perioada aleasa.

Oare cu cat mai mult in cer?

Fie ca omenirea Il recunoaste pe Dumnezeu ca Regele Suprem, fie ca nu,

 EL ESTE REGE si imparateste cu putere peste intreg pamantul din vesnicie, in vesnicie. Chiar daca astazi vedem puterea lui Satan manifestata pe pamant si uneori suntem cuprinsi de frica, trebuie sa stim ca toate sunt in controlul lui Dumnezeu si toate sunt ingaduite de El si nimic nu se intampla mai mult decat permite El, de-aceea frica pentru cel care se increde in Domnul nu este permisa.

Peste cateva zile ne vom aminti de Nasterea Domnului. Nu stiu cat este de corect a spune nastere, deoarece nasterea se produce in urma conceptiei, ori stim ca Maria a fost fecioara, nu a cunoscut barbat si n-a avut nici o relatie cu un barbat, de-aceea noi sarbatorim Intruparea lui Hristos. El nu s-a nascut atunci, pentru ca El a fost de la inceput, din vesnicie in vesnicie, El s-a intrupat venind pe pamant tocmai pentru a implini acest plan maret de salvare si de mantuire al intregii omeniri. 

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi a fost motivul Intruparii.  

Nu exista un al motiv, ci doar dragostea!

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. (1Ioan 4:9) Nu noi am cerut acest lucru, nu noi L-am iubit pe El, ci El ne-a iubit mai intai si ne-a ales.

  Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (v.10)  

S-a coborat la cel mai de jos nivel, s-a smerit tocmai pentru a fi cat mai aproape de noi, de creatia Lui si acest lucru este cea mai mare dovada a dragostei!

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. (Isaia 53:3)

A venit in umilinta si cea mai perfecta lectie a smereniei este venirea Sa pe lume intr-o iesle, dar sa nu uitam, si in iesle 

EL ESTE DUMNEZEU.

Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Psalmii 90:2

Bucurati-va si laudati-L pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

23 DECEMBRIE
Marcu 13.14-37
Biserica nu va avea de traversat necazul cel mare pe care-1 va cunoaşte rămăşiţa iudeilor (Apocalipsa 3.10). Odihnindu-ne pe această certitudine, să ne păzim totuşi să nu cădem în somnul spiritual care ne pândeşte într-un mod atât de periculos în lunga şi înspăimântătoarea noapte morală a acestei lumi. Să ne gândim la întoarcerea iminentă a Domnului şi să luăm ca pentru noi îndemnurile atât de solemne din acest capitol.
O scurtă parabolă îl prezintă pe Domnul ca un stăpân de casă care este absent, după ce-şi va fi lăsat domeniul în responsabilitatea slujitorilor. Fiecare dintre ei a primit „lucrarea lui...", precisă şi specială. Şi Stăpânul nu a făcut restricţii, cu atât mai mult în ce priveşte diversitatea misiunilor de îndeplinit. Punctele de suspensie (...) care ar urma după „lucrarea lui..." nu sugerează oare numărul nelimitat de slujbe, deosebite unele de altele, pe care Domnul le-a pregătit pentru ai Săi? (comp. cu Romani 12.6-8).
Ordinul scurt primit de portar (sf. v. 34) se adresează în aceeaşi măsură „tuturor"..., ceea ce înseamnă că şi ţie şi mie (v. 37). Şi, un amănunt remarcabil, cu acest scurt cuvânt, „vegheaţi!", se încheie, în Marcu, slujba (lucrarea) Domnului Isus.

 Să-1 păzim cu grijă în inimile noastre, cum păstrăm cea din urmă recomandare a unei fiinţe dragi care ne-a părăsit... dar care Se întoarce!

Mami, de ce nu am pus luminite in geam?

Mami, de ce nu am pus si noi la geam luminite cum aveam in alti ani....?

Fiind nascut in 13 Decembrie cu putin inainte de Craciun, an de an decoram casa, faceam bradul, strangeam toata familia, sarbatorindu-l. Ca sa inteleaga mai bine, i-am pus urmatoarea intrebare.

-Ce sens avea sa-ti sarbatorim toti ziua de nastere, daca tu erai plecat la scoala sau in alta parte?

-Pai cum...? Sa tii ziua fara mine?

 N-avea nici un sens, doar e ziua mea si eu trebuia sa fiu prezent.

Aseara, venind spre casa de la biserica am ajuns in fata locuintei si dupa ce am coborat din masina, vazand balconul vecinului meu impodobit cu luminite fel de fel, baiatul mi-a pus o intrebare,

"mami noi de ce nu am pus lumini la geam"...?

 M-am uitat la geamul meu, m-am uitat la el si abia atunci am realizat ca ceea ce in alti ani era o mare bucurie, astazi pentru mine nu mai aveau valoare.

Da, poate ca pentru el inca este o bucurie si poate ca trebuia sa fac asta de dragul lui, insa am ales sa nu continui si sa il las sa aibe o bucurie falsa, asa cum am avut-o eu ani la rand.

Ani de zile mi-am gasit placerea in lucruri de acest fel, in surogaturi de Craciun, brad impodobit, luminite pe la geamuri, masa cat mai bogata, cutii frumos impachetate si multe alte pregatiri speciale.

Nimic nu este rau din toate acestea si niciunul din aceste lucruri nu  sunt pacate, insa marele pacat este ca toate aceste lucruri mi-au atras mai mult privirea spre ele, si-am scapat din vedere adevaratul motiv al sarbatorii.

N-am fi avut nici un motiv de bucurie, daca n-ar fi existat un Prunc infasat intr-o iesle!

Prea mult ne-au acaparat  aceste lucruri si am omis motivul central!

Nimic din toate acestea n-ar fi existat daca nu era  ISUS!

Astazi avem brad, avem Mos,  avem ghirlande, avem lumini, avem masa plina, dar ISUS nicaieri.

Am pierdut esenta! Trist este ca an de an continuam tot asa, si cei mai multi crestini inca isi gasesc placerea in aceste lucruri. 

Majoritatea traiesc o sarbatoare doar in decoratiuni si lumini ambientale, fara sa mai fie Hristos.

Daca pentru noi bucuria ce insoteste aceasta sarbatoare s-a transformat doar intr-un decor exterior, cu peste 2000 de ani in ieslea saracacioasa cel mai frumos DAR dat omenirii, era ISUS HRISTOS.

Ieslea a fost decorul ce impodobea locul.

In iesle nu numai ca Divinul s-a intrupat, ci acolo a inceput cel mai frumos si maret act de salvare a omenirii. Acolo este locul unde a inceput procesul de mantuire al meu, si al tau, drag prieten.

Noi nu putem sarbatori nasterea unui om fara sa-l cunoastem ori, tot la fel nu ne putem bucura de nasterea Fiului Sau, Isus Hrisos, daca nici macar nu-L cunoastem, nu stim cine Este....!

Ba mai mult, daca luam ca timp o perioada, vedem cum timp de un an, asa zisi "crestini", ca doar suntem o tara crestina de peste 2000 de ani, Il ignora, Il injura, dar vin in aceasta perioada  si au tupeul (ca sa fiu mai directa) sa-L sarbatoreasca pe acest Isus pe care l-au neglijat, l-au ignorat, l-au injurat, etc., si asta an de an, si timp de un an.

Oare nu suntem noi fatarnici?

Oare nu sarbatorim doar o sarbatoare plina de traditii si obiceiuri, dar fara sarbatorit ?

Da, nu vine Mosul si imi lipseste bradul, dar L-am chemat pe Isus la masa. M-am saturat de toate surogaturile, vreau sa am in casa mea Originalul, il vreau pe ISUS. Nu mai vreau ca si la 12 ani pe care-i are pruncul meu  sa-l amagesc cu aceleasi lucruri cu care m-am amagit si eu odata, vreau sa-L cunoasca pe Hristos.

Mami, de ce nu am pus luminite in geam?

Pentru ca, nu mai avem nevoie!

 Avem cea mai frumoasa lumina in casa, este ISUS Lumina care ne lumineaza viata!

Hrana ta zilnica!

22 DECEMBRIE

Marcu 13.1-13
Ucenicii sunt impresionaţi de măreţia şi de frumuseţea exterioară a clădirilor templului; Domnul însă nu Se uită „la ce se uită omul" (1 Samuel 16.7; Isaia 11.3). El intrase în acest templu şi constatase nelegiuirea care îl cuprinsese peste tot (cap. 11.11); ochiul Său bate chiar şi mai departe, spre evenimentele care, la numai câţiva ani după respingerea Sa, vor conduce la distrugerea cetăţii vinovate. Istoria ne învaţă că, în anul 70, Ierusalimul a fost obiectivul unui asediu îngrozitor şi totodată al unei distrugeri majoritare prin armatele lui Titus. Această pedeapsă înspăimântătoare nu a fost lipsită de o punere la grea încercare a credinţei creştinilor, a acelora care se ataşaseră atât de mult de cetatea sfântă. Domnul Isus însă îi încurajează mai dinainte prin cuvintele pe care le avem aici. 

Câţi copii ai lui Dumnezeu, traversând persecuţii, nu au avut experienţe binecuvântate cu astfel de ocazii! În momentul când trebuia să dea mărturie, ceea ce trebuia să spună le-a fost dictat de către Duhul Sfânt chiar atunci. Acesta a fost cazul lui Petru când a fost adus înaintea căpeteniilor, a bătrânilor şi a preoţilor, în Fapte 4.8, cât şi al lui Ştefan, în Fapte 7.55. Dar poate fi şi al nostru, dacă şi noi,
în măsura noastră şi potrivit nevoilor noastre, realizăm această putere a Duhului Sfânt şi îl lăsăm să lucreze în noi.

Hrana ta zilnica!

21 DECEMBRIE
Marcu 12.35-44
Este rândul Domnului Isus să le pună o întrebare incomodă interlocutorilor Săi. Cum putea Hristos să fie în acelaşi timp şi fiul şi domnul lui David? (vezi Psalmul 89.3,4,36). Ei nu ştiu să explice, iar orgoliul îi împiedică să afle răspunsul... chiar de la Hristos. Tocmai din pricina respingerii Lui, Fiul lui David urmează să ocupe poziţia cerească pe care I-o atribuie Psalmul 110.
Pentru a pune poporul în gardă cu privire la căpeteniile nedemne, Domnul schiţează un trist portret al cărturarilor: îngâmfaţi, hrăpăreţi şi ipocriţi. În mod regretabil, aceste trăsături i-au caracterizat şi pe alţi conducători religioşi, în afară de cei ai lui Israel (1 Timotei 6.5).
Versetul 41 ni-L arată pe Isus şezând lângă vistieria Templului. Privirea-I pătrunzătoare, cu care L-am văzut deja cercetând totul şi pe toţi, observă nu numai cât (singurul lucru care conta pentru oameni), ci şi cum dă fiecare.
O sărmană văduvă se apropie aducându-şi modesta şi totodată mişcătoarea contribuţie: câţiva bănuţi care îi mai rămăseseră pentru a trăi. Emoţionat, Domnul îi cheamă pe ucenici şi comentează ceea ce I-a fost dat să vadă. Acest dar extraordinar - „tot ceea ce avea" - dovedea nu numai afecţiunea acestei femei pentru Domnul şi pentru Casa Lui, ci şi deplina încredere pe care o avea în Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor ei (comp. cu 1 împăraţi 17.13-16).

Razboiul influentelor !

Nu stiu cati dintre noi, cei care mai avem inca copii  la o varsta a adolescentei, nu ne confruntam cu ei cu diferite probleme? Poate ca unora le este rusine sa recunoasca prin ceea ce trec, altii n-au curajul sa spuna nimanui, insa fie ca recunoastem sau nu, copiii din generatia de astazi se confrunta cu mari probleme.

 Eu una am copil la inceputul adolescentei si impreuna ne confruntam cu diferite probleme, "problemele adolescentului", chiar daca in generatia mea varsta de 12 ani eram socotiti copii, chiar si generatia copiilor mei mai mari 28 respectiv 26 de ani, la 12 ani tot copii erau socotiti.

Generatia actuala s-a maturizat mult mai repede, ei sunt plini de informatie, tehnica este foarte avansata si oricat ma straduiesc sa il tin departe de toate aceste lucruri, la un moment dat toate acestea ajung la el si uneori ma vad neputincioasa in fata acestui asa zis "razboi intre generatii".

Ca si parinti cautam sa-i tinem aproape de Dumnezeu, sadim in inima lor invataturile Scripturilor, ii ducem la biserica, ii implicam in tot felul de actiuni si slujiri, dar vine vremea cand cresc, merg la scoala, ies in societate, in lume si lumea vine inaintea lor cu o oferta foarte bogata si tentanta, insa din pacate in continutul acestui pachet de oferta nu exista Dumnezeu.

Aici intervine acest razboi al influentelor despre care vorbeste fratele Luigi Mitoi.

Chiar daca dureaza mesajul o ora merita ascultat, credeti-ma. Merita ascultat atat de noi ca si parinti dar si de copiii nostri, Eu una, mi-am luat odrasla si am ascultat impreuna acest mesaj. 

Cred, si ma rog ca Dumnezeu sa lucreze in continuare in inima lui, dar nu numai ci si in inima copiilor dumneavostra, cei care treceti cu ei prin diferite probleme.

Doamne cat ai fost de bun!

Cat ii de frumos Mesia

Doamne cat ai fost de bun....!

Matur sau prunc?

"....şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire"

1 Petru 2:1 

 

Orice copil nascut de curand este un prunc, iar  ca sa creasca are nevoie de hrana.

Orice crestin care L-a primit pe Hristos este tot un prunc, din punct de vedere spiritual, ori ca te poti maturiza ai nevoie zi de zi de hrana spirituala necesara  cresterii spirituale.

Din pacate multi crestini chiar daca L-au primit pe Hristos in urma cu mai multi ani au ramas la stadiul acesta de "prunci nascuti de curand", si asta datorita faptului ca s-au multumit doar cu acest legamant incheiat, crezand ca este suficient si nu si-au dorit mai multa hrana.

Dorind laptele duhovnicesc si curat, aceasta ne-ar fi ajutat sa crestem zi de zi tot mai mult in credinta, spre mantuirea noastra. Insa starea de automultumire a contribuit la stagnarea cresterii spirituale, ramand doar un prunc nascut de curand.

Fiind intr-o asemenea stare este foarte usor sa ne lasam  atrasi si amagiti de pacate marunte uneori, dar care ne pot conduce spre un destin tragic.

Diavolul niciodata nu va veni sa ne ceara lucruri mari si categorice, ci va veni cu lucruri marunte inaintea ta. Fiind doar un prunc riscul este sa cazi in capcana lui foarte usor.

Ca sa prinzi o pasare nu trebuie sa ii prinzi decat un picior, ca sa se scufunde o nava mare, nu-i trebuie decat o singura gaura. Tot la fel si in viata noastra de crestin, este suficient doar un pacat tolerat si diavolul ne va castiga incet, incet de partea lui. De-altfel chiar si in viata bisericii, nu trebuie toti sa pacatuiasca, este suficient unul singur cu pacate tolerate si prin acesta va atrage pe multi de partea lui.

Ce fel de crestin sunt eu, matur sau prunc?

"....şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire"

 

Aceasta dorinta ne va ajuta sa devenim maturi spiritual. 

Omul matur este umplut cu Hristos si se lauda in Hristos si nu cu lucrurile lui, avand o gandire nu ca lumea, ci o gandire  innoita in Hristos, iar chipul  lui va fi asemeni chipului lui Hristos.

Doamne pune in noi dorinta aceasta de a cauta hrana pentru sufletul nostru, dar si vointa de a  pune in practica vietii noastre ceea ce gasim scris in Cuvantul Tau!