Hrana ta zilnica!

4 DECEMBRIE
Marcu 6.14-29
Pentru o conştiinţă rea, totul devine subiect de teamă (Proverbe 28.1). Atunci când Irod, cel care poruncise decapitarea lui Ioan Botezătorul, aude despre Isus, se îngrozeşte la gândul că profetul ar fi putut învia, căci aceasta ar fi însemnat că însuşi Dumnezeu a luat în mână cauza victimei Sale. Din aceleaşi motive, oamenii vor fi cuprinşi de spaimă când Isus crucificat va apărea pe norii cerului (Apocalipsa 6.2,15-17; vezi şi Apocalipsa 11.10,11).
Dar ce fericită este partea lui Ioan, a celui mai mare dintre profeţi, şi ce contrast faţă de soarta nenorocitului ucigaş! Acesta este mai degrabă laş, decât crud ca tatăl său, Irod cel mare. Slab de caracter, dominat de patimi, „el stătea pe gânduri" (lit. „făcea multe") (v. 20) după ce îl auzise pe Ioan, cu excepţia de a-şi pune viaţa în acord cu voia lui Dumnezeu. A face o mulţime de lucruri, chiar lucruri bune, nu este suficient pentru a-I fi Lui pe plac. Soseşte însă „o zi potrivită" (v. 21), da, potrivită pentru Satan şi pentru cele două femei de care el se va folosi. Un banchet, seducţia unui dans, o promisiune nesocotită, respectată din orgoliu ... nici nu era nevoie de mai mult pentru a comite o crimă dezgustătoare, plata unor chinuri ale sufletului mult prea îngrozitoare.

Hrana ta zilnica!

3 DECEMBRIE
Marcu 6.1-13
Pentru locuitorii Nazaretului, Isus era „tâmplarul". Timp de treizeci de ani, El îşi ascunsese gloria sub condiţia smerită a unui meşteşugar de provincie; o asemenea înjosire este de neconceput pentru omul firesc, obişnuit să judece după aparenţe.
Dacă era dificil pentru mărturia Domnului să fie primită „în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui" (v. 4), cu cât mai greu este pentru mărturia noastră să fie primită în locul unde suntem cunoscuţi ... cu toate defectele şi cu tot trecutul nostru trist! 

Dar tot în acelaşi loc, şi roadele unei vieţi noi vor fi cu atât mai evidente şi vor constitui cea mai puternică vorbire (Filipeni 2.15).
Aleşi în cap. 3.13-19, cei doisprezece sunt acum trimişi să predice pocăinţa. Domnul îi îndeamnă să nu ia nimic pentru drum. Viaţa lor trebuie să fie o viaţă de credinţă. Clipă de clipă, ei vor primi ceea ce le va fi necesar atât pentru slujbă, cât şi pentru nevoile lor personale. Strângerea de provizii i-ar fi privat de bogate experienţe şi i-ar fi făcut să piardă din vedere legătura care-i unea cu învăţătorul absent, în ce priveşte sandalele, aici acestea sunt obligatorii: ele sugerează ceea ce Efeseni 6.15 numeşte „pregătirea Evangheliei păcii". Orice credincios trebuie să-şi aranjeze («orneze») mersul în aşa fel încât să confirme mesajul de har al cărui purtător este (comp. cu Romani 10.15).

Hrana ta zilnica!

2 DECEMBRIE
Marcu 5.21-43
Un fruntaş al sinagogii, pe nume Iair, L-a chemat pe Domnul Isus să-i vindece fiica. Însă în timp ce învăţătorul Se află pe drum, o femeie, căreia niciun medic nu-i putuse da ajutor, urmează să-şi recapete în taină puterea.
Drag prieten care ai căutat poate în diverse locuri un remediu pentru mizeria ta morală, Isus trece încă şi astăzi pe lângă tine. Procedează şi tu precum această femeie: apucă marginea hainei Lui!
Femeia ştie că este salvată, de asemenea şi Domnul ştie, dar este nevoie ca toţi să audă şi de aceea Domnul Isus vrea s-o determine să-şi învingă timiditatea, să se facă cunoscută, mărturisind public „tot adevărul". În felul acesta, ea va primi, ca răspuns la credinţa ei, un cuvânt de har infinit mai minunat decât simpla vindecare: „Fică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace" (v. 34).
În tot acest timp, casa lui Iair răsuna de vaiete şi de strigăte de disperare (dar nu dintr-o profundă sinceritate vezi v. 40). Cu un cuvânt, Isus îl mângâie însă pe bietul tată (v. 36), îndreptând spre Dumnezeu gândurile acestui om... şi totodată pe ale noastre: „Nu te teme; crede numai". Apoi, printr-un alt cuvânt, atât de mişcător încât Duhul ni l-a transmis în însăşi limba folosită de Mântuitorul (ebr. „Talita cumi"), El învie fetiţa

Hai sa ii aducem acasa pe romani!

Din ce in ce mai multa lume se alatura acestei initiative

"INTOARCE-TE ROMANE!"

Sustinsi eu aceasta initiativa.
 Avem atatia romani cu mari capacitati
intelectuale plecati peste hotare, medici, specialisti in IT, muncitori
specializati  in diferite meserii, oamenii inteligenti care fac munca peste hotare, pe bani poate mai  putini. Romanii sunt oameni harnici, inventivi si talentati.
Sunt convinsa ca daca ne-am unii toate fortele, cu oamenii muncitorii si inteligenti pe care ii are
Romania, atat aici cat si peste hotare, Romania ar fi altfel. 

De foarte mult timp egoismul a inceput sa ne caracterizeze, insa e vremeasa devenim altruisti, sa invatam ca fericirea nu consta doar daca noi suntem fericiti, adevarata fericire este sa facem si pe altii fericiti.

De prea multe ori ne-a preocupat rasunsul la aceasta intrebare: "sunt eu fericit?"

Cred ca preocuparea noastra trebuie sa fie: "pe cati am reusit sa-i fac fericiti?"

Impreuna mana cu mana, putem fi fericiti!

Romania, tara care este sub protectia lui Dumnezeu!

Cand vorbim de ziua nationala a Romaniei, ne aducem aminte de  de Marea Unire de la Alba Iulia din 1918.

Desi intre anii 1866-1947 aceasta zi a fost sarbatorita in 10 Mai, dupa venirea comunistilor s-a schimbat data in 23 August, si cu siguranta va amintiti acele mari defilari, iar dupa 1989 cand comunismul a fost inlaturat, s-a dat o lege care a fost promulgata de presedintele in exercitiu, la aceea vreme, Ion Iliescu, si s-a stabilit 1 Decembrie.

Luptele de pe scena politica de la caderea comunismului timp de 25 de ani, au facut ca aceasta zi sa fie lipsita de continut si interesc. Clasa politica in loc sa uneasca, a dezbinat, insa iata ca dupa 25 de ani putem spune ca Dumnezeu si-a intors fata spre Romania.

Ceea ce se intampla astazi in tara noastra este un semn care arata clar ca Dumnezeu asculta rugaciunile si Dumnezeu lucreaza in Romania.

Este pentru prima oara cand in fruntea tarii a fost ales un "altfel" de presedinte

Daca s-au facut calcule, pronosticuri, iata ca rezultatul supranatural a rasturnat toate planurile facute.Daca ne-am obisnuit sa avem un lider care sa evite cuvantul Dumnezeu, iata ca presedintele actual, intr-un mesaj adresat natiunii, intr-o circumstanta nefericita cu acel accident aviatic, spunea ca se va ruga pentru familiile indoliate si indeamna poporul sa faca la fel.

Un presedinte care isi declara credinta in Dumnezeu, un presedinte care cunoaste ce inseamna sa-ti pleci genunchii in fata Creatorului, un presedinte care da dovada de un calm extraordinar si mult bun simt, eu cred ca toate acestea sunt binecuvantari pe care tara noastra le-a primit.

Cred ca in mod deosebit avem un motiv in plus pentru ce sa plecam genunchii astazi.

Romania este o tara binecuvantata!

Dumnezeu ne-a ferit urechile de zanganitul armelor, ne-a ferit de  cutremure si calamitati mari, ne-a ferit de prigoana, ne-a ferit de foamete. Anul acesta a dat rod pamantul asa cum nu a mai dat in ultimii 50 de ani, cu toate ca se anunta seceta mare, iata ca Dumnezeu ne-a binecuvantat.

Uitati-va la granitele tarii prin ce nenorociri trec, Ucraina, Italia, uitati-va la tarile musulmane, uitati-va in Africa, uitati-va mai in toate tarile ce se intampla, apar noi si noi focare de ebola, ciuma, foamete, malarie, etc.

Romania  pana acum a fost sub protectia lui Dumnezeu.

Romania este o tara binecuvantata si trebuie sa stim ca Dumnezeu poate face lucruri si mai mari, daca tara aceasta va cauta pe Domnul.

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

Avem nevoie acum, mai mult ca niciodata sa strigam catre Domnul.Tara noastra are nevoie de Dumnezeu. Are nevoie si de o trezire spirituala. Asa cum s-a trezit tara inainte de alegeri si au ales un presedinte, tot asa are nevoie si acum sa aleaga nu un presedinte cu un mandat sau doua, ci un Conducator pentru viata intreaga. Un Conducator care ne poate aduce pace, bunastare, viata fericita si binecuvantare.

Suntem datori sa ne rugam pentru tara, pentru ca fericirea ei atarna de rugaciunile noastre.

Cand Nebucadnetar a dus poporul in robie din Ierusalim la Babilon, Ieremia trimis de Domnul cu un cuvant, duce o scrisoare catre acesti prinsi de razboi, in care Dumnezeu le cere sa se roage pentru cetatea in care i-a dus in robie.
Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
Noi nu suntem robi in tara noastra, suntem acasa, de-aceea avem datoria mai mare sa ne rugam pentru că fericirea noastra atarna fericirea ei!

 

Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE
Marcu 5.1-20
Domnul şi ucenicii Săi acostează în ţinutul Gadarenilor. Cea dintâi persoană pe care o întâlnesc acolo este un om stăpânit în întregime de demoni, care-1 fac furios şi de neîm-blânzit. Ce realitate îngrozitoare! Avem în această dezlănţuire portretul moral al omului păcătos: jucărie a diavolului, mânat şi chinuit de patimi grosolane, locuind în moarte (simbolizată de morminte), neputând decât să-şi facă rău lui însuşi şi să-i pună în pericol pe semenii săi... în zadar încercaseră aceştia să-i îngrădească puterea, legându-1 cu lanţuri... Ce imagine a inutilităţii regulilor morale prin care societatea caută să stăvilească pornirile firii omeneşti!
Probabil că noi ne-am fi depărtat îngroziţi şi dezgustaţi de o asemenea creatură. Domnul Isus însă nu S-a dat înapoi. Dimpotrivă, urmează să Se ocupe de acest nefericit, pentru a-l elibera din mizeria şi din robia sa.
Cât despre locuitorii cetăţii, aceştia par să nu fi reţinut din această minune decât pierderea porcilor. La cererea lor, Domnul pleacă, dar lasă acum în urma Lui un martor.

 Pe care anume? Pe „cel care fusese demonizat" (v. 18).
Nu este aceasta o imagine a zilelor noastre? Respins de această lume, Domnul Hristos îi păstrează aici pe cei pe care i-a salvat, dându-le ca misiune să vorbească despre El.

 Cum ne achităm noi de aceasta? (citiţi Psalmul 66.16).

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE
Marcu 4.26-41
Parabola din v. 26-29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. în capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!
Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri, împreună cu ei, în corabie, L-au luat pe Domnul, „aşa cum era" (v. 36). 

Câte persoane nu-şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?
- „Cine este Acesta?", întreabă ucenicii (v. 41).
 - Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta (Proverbe 30.4)!

Tu plângi şi te tângui, iar lumea se bucură!

Prin tare multe lupte si necazuri se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si daca astazi trec toti Copiii Domnului prin necaz nu este nimic nou sub soare, nu este decat o confirmare a ceea ce ne spune Pavel in Fapte 14

"El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"

si mai mult chiar Domnul Isus ne-a lasat aceasta incurajare:

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 De fapt dintotdeauna au avut crestinii necazuri. Au suferit prigoana, nedreptatea, au fost loviti din toate partile de cel rau, insa din ceea ce am citit si bazata pe promisiunile Domnului, stiu ca niciodata EL nu i-a parasit pe ai Sai.

Astazi am citit cateva versete din Ioan 16. Nu exista mangaiere mai frumoasa si mai potrivita pentru acele perioade in care Copiii Domnului sunt incercati.

Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
  Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.

Doamne si ce se mai bucura cei din jur cand vad ca ai probleme.....!

Imi amintesc ca la un moment dat, la una din discutiile cu colegii, povestindu-le prin ce necaz trecea o familie, boala care s-a abatut asupra femeii respective, mirati au spus...."cum si voi pocaitii va imbolnaviti?"

Da, si noi ne imbolnavim, si noi avem greutati, si noi avem neajunsuri, si noi avem atatea nedreptati care ni se fac, si noi suntem prigoniti, si noi ramanem fara job, noi....noi parca mai mult ca restul lumii.

Si iata ca Scriptura imi confirma acest lucru:

 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura...

Nu ati trecut prin niciun necaz? Nu vi s-a parut ca cei din jur erau parca satisfacuti si bucurosi de necazul vostru? Deseori parca se aliniaza toti si stau nerabdatori sa vada deznodamantul, "iesi sau te scufunzi"

O Doamne, de cate ori n-au trecut Copiii Tai prin asa ceva....!

Oamenii au ajuns sa nu mai simta pentru cei din jur, si in loc ca necazurile sa-i faca sensibili, acestea i-au facut sa devina imuni si reci fata de semenii lor. Trist cand acest lucru se intampla si intre crestini...!

Deseori te intrebi si-L intrebi pe Dumnezeu,

Doamne de ce...? De ce eu...? Pana cand?

  Vestea buna este ca toatea acestea le avem pentru o scurta vreme.

Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”   

„Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?

Atat dureaza neacazul nostru - pana Il vom vedea!

Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Cand suntem plini de intristare?

ACUM, dar acestea se vor sfarsi. Intristati pentru scurta vreme, insa bucuria care ne asteapta nimeni nu ne-o mai poate rapi.Poate ca acum mintea ne este plina de intrebari, suntem atat de framantati de multe ori, dreptatea vedem cum este calcata in picioare, neadevarul locuieste in sanul celor mandri si fatarnici, poate ca am dori atunci cand ne vom intalni sa-L intrebam atatea lucruri, insa Cuvantul spune clar:

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

Practic la tot ceea ce azi nu gasim raspuns si dorim sa stim, in aceea zi pur si simplu nu ne mai intereseaza.

Maretia acelei zile glorioase ne va uimi.

Vom sta in fata cu Regele! 

Mai conteaza oare atunci de ce eu astazi sunt intristata? 

Mai conteaza pentru tine atunci dragul meu de ce suferi acum, tu cel care treci prin suferinta?

 Mai conteaza oare atunci raspunsul la nedumerirea mea de azi...?

Nicidecum!  

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

In aceea zi ne vom bucura!