Hrana zilnica!

7 SEPTEMBRIE
Ieremia 5.1-31
În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul" (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23...). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9).

 Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.
„Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte..." (v. 4).

 Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?
În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, ... au refuzat să primească disciplinarea,... au refuzat să se întoarcă" (v. 3; Ţefania 3.2). 

Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. 

Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?", întreabă profetul (v. 31).

Armament pentru ostasi!

Astazi am avut o zi de lupta sau mai bine zis razboi. Cu cine? Cu cel caruia i-am declarat razboi inca de cand am hotarat sa-L urmez pe Domnul.Se pare ca supararea este atat de mare incat "nu scot piciorul" dintr-o incercare, ca si intru in alta, nu apuc sa-mi trag aer bine in piept ca din nou sunt lovita.

Dar pentru toate dau slava Domnului si chiar Ii multumesc, ca prin aceste incercari stiu ca nu fac parte din aceea categorie de "prieteni" ai diavolului si mai mult decat atat vad biruinta pe care mi-o da Domnul prin sangele Lui.

Cert este ca, indiferent cat de mare este lupta am hotarat sa o duc pana la capat.

Mi-am sunat prietena in Italia sa-i spun ce surprize mi-a mai pregatit diavolul si saptamana aceasta si mai ales azi, mai ales ca saptamana este pe final, insa nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca si ea adevenit ostas.

Pana nu demult imi spunea ca ea simte ca este prea linisita, prea....prea, avand in vedere ca este intoarsa de curand la Domnul, insa se pare ca si ea a devenit "soldat". Nu am putut decat sa-i urez bun venit in armata lui Hristos, si i-am sugerat armamentul necesar in aceasta lupta.

Acelasi armament il recomand tuturor celor care  au devenit luptatori in armata mareata a lui Hristos.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.  
De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
  Cine-i va osândi? Hristos a murit!
 Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 
 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?
 Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 
După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făpturăb, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

I Than Shall Live

 Nu peste mult timp, ultima duminica din aceasta luna, corul bisericii din care fac parte, ne vom bucura sa il slujim pe Domnul alaturi de fratii nostri, tot in biserica Elim, insa de data aceasta

 "Biserica penticostala Elim-Viena"

Ne rugam inca de pe acum, ca Domnul sa binecuvinteze lucrarea pe care vrem sa o facem, sa ne insoteasca in calatoria care ne sta in fata si EL sa fie slavit si Numele Lui sa fie inaltat mai presus de orice nume.

Esti un suflet viu sau un mort care traieste?

M-am intrebat de multe ori, cum ar fi fost astazi omenirea daca Adam si Eva nu alegeau sa incalce porunca lui Dumnezeu?

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7)

Daca exista viata astazi in noi, este datorita lui Dumnezeu. El a pus suflare in noi, insa din pacate nu toti suntem in viata. Unii sunt morti, desi traiesc, cu alte cuvinte "MORTI CARE TRAIESC"

Stiu ca suna destul de suparator pentru unul sa-i spui ca este mort, desi el sta in fata ta, insa bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu afirm acest lucru.

Cand Adam si Eva au pacatuit, inca de-atunci creatia lui Dumnezeu, cea in care a pus suflare de viata, a murit, "şi omul s-a făcut astfel un suflet viu", deci nu se vorbeste de un trup viu, ci de un suflet.

Un trup care are suflet, si nu un suflet care are trup!

Dar iata ce a spus Dumnezeu celor doi:
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (v.16,17)

Ce a facut Eva si Adam? Au mancat! Ori din aceea zi ei au murit. Sufletul care capatase viata si care era sursa vietii lor, a murit, chiar daca biologic au continuat sa traiasca, de fapt traia un trup, insa fara viata. Ori nu acesta a fost scopul si planul lui Dumnezeu, sa creeze un om care la o anumita varsta, fie ea mai lunga, fie mai scurta, sa-si incheie activitatea.Daca ar fi fost asa, mi s-ar fi parut fara sens.

Insa neascultarea de Dumnezeu i-a adus in aceasta stare.

Pavel le spunea Efesenilor:

"Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus..."

Cum ar fi fost astazi viata mea sau viata ta daca nu pacatuiau Adam si Eva?

Cu siguranta alta, insa pentru ca au savarsit un pacat care ei nu-l mai pot repara, noi urmasii lor am avut de suferit de pe urma aceasta. Vestea buna este ca Dumnezeu ne-a dat o sansa sa nu ramanem morti ci sa inviem si sa capatam viata, prin Isus Hristos. 

Cata indurare fata de creatia Lui, desi omul nu L-a ascultat!

Trist este insa ca pe langa faptul ca mostenim aceasta fire pacatoasa inca de la nastere, noi alegem de buna voie sa pacatuim in continuare. O data pacatosi in urma pacatului parintilor nostri, iar a doua oara, pacatosi in urma alegerii noastre.

Deci....pacatosi de doua ori, ca si cum nu era suficient o data.

 Intrebarea este: "care este starea ta astazi?"

Esti un  mort care traieste sau suflet viu?

Daca esti doar un mort care traieste, atunci sfarsitul tau este aproape.Indiferent cati ani vei trai biologic, vine o zi despre care vorbeste cartea Apocalipsei:

" Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

iar acest final il vor avea toti cei care continua si aleg in continuare sa traiesc in pacat.

Deci fie ca o faci constient sau nu, finalul este acelasi!

Dar exista si aceasta categorie de oameni, cei drept, o categorie mult mai mica care au ales sa recapete viata prin Isus Hristos.

Aceasta mostenire pacatoasa pe care am primit-o de la Adam si Eva, am ingropat-o in Isus.

Pacatele pe care le-am facut au fost iertate prin credinta si impreuna cu El, am fost inviati in El.

Coloseni 2:11-15

În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi.

Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. 
Deci traiesc! Traiesc cu EL si In EL !

Inchei cu cel mai frumos verset din Scriptura:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

O zi binecuvantata in Domnul!

Uneori Dumnezeu ingaduie furtuna ca sa ne arate ca EL este adapostul, iar daca furtunile, incercarile si ispitele nu le poti invinge, este pentru ca te lupti singur.

Ajutorul este HRISTOS!

Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu. O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.

Ps. 59:16-17

Hrana ta zilnica!

6 SEPTEMBRIE
Ieremia 3.1-25; 4.1-31
Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi-a urmat într-un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). 

Iuda s-a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu-zisă de El.
Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „întoarce-te, întoarce-te la Mine"; „Intoarceţi-vă, fii răzvrătiţi"; „Eu sunt îndurător"; „vă voi vindeca..." (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Intoarceţi-vă") şi răspunsul poporului („Iată-ne"), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi...!
„V-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos", avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale...!

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

Zilele trecute am dat peste o povestioara cu talc.Citind-o, am facut imediat o paralela dintre crestinii duhovnicesti care traiesc cu frica de Domnul si "crestinii religiosi" sau necrestinii. 

Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui:

„Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri, câmpii şi păduri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câţiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre viaţa lumii“.

Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut cât de ţanţos şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit: „înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“. 

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii.

La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte. 

Şi fiecare a rămas mulţumit de soarta lui.

 Psalmistul David spune:

"Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"

Ce vrea sa spuna, suntem  noi oare orbi?

Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină...lamureste David in Ps.119

 Din punct de vedere spiritual fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, suntem orbi.

Suntem surprinsi ca in multimea de prieteni, chiar pana si in familie uneori, anumite discutii sunt in contradictoriu si ne gasim in situatia asemanatoare a celor din istorioara de mai sus(vulturul si cocosul).Nu gasim subiecte de conversatie, ne plictisim repede unii de altii, cu alte cuvinte nu ne simtim bine unul in prezenta celuilat.

 De ce? Pentru ca exista o deosebire intre aceste doua categorii de oameni, oameni firesti si oameni duhovnicesti, ori niciodata nu pot avea aceeasi viziune.

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte, spune Pavel.

Omul duhovnicesc este conectat cu cerul, este preocupat ca zi de zi sa-L cunoasca tot mai mult pe EL si sa se adanceasca in Cuvantul lui Dumnezeu, pe cand omul firesc sta departe de aceste lucruri deoarece intregul timp si-l dedica lucrurilor pamantesti.
Cartea Psalmilor incepe asa frumos:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!"

Observati ca omul duhovnicesc nu face nimic din obligatie, ci din placere:
 îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.

Pentru omul duhovnicesc care este implicat zi de zi intr-o anumita activitate la biserica, nu este o povara, ci o placere, ori pentru omul firesc devine o povara chiar si o ora pe saptamana.
Mintea omului duhovnicesc cauta in rugaciune pe Domnul in permanenta, iar acest lucru ii aduce liniste si siguranta sufletului, ii da pace, alunga ingrijorarile, alunga teama, aduce somn linistit, pe cand in mintea omului firesc trec tot felul de ganduri, ganduri de ingrijorare, neliniste, lipsa pacii, insomnii, frica si multe alte stari care duc la depresie.
Omul firesc are inclinatii spre rau si nu poate ajunge la un consens cu omul duhovnicesc.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora....
Omul firesc  in aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
 Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. 
 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Prezenta Domnului aduce bucurie, de-aceea uneori incercam sa impartasim si celor de langa noi aceasta bucuria, insa constatam ca pentru ei nu suntem decat niste oameni fara viziune, oameni plicticosi, oameni care nu facem parte din trendul general al vremurilor actuale.
Inchei insa cu un verset care mi-a venit acum in minte:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

O zi plina de har!

Lăudaţi pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

 Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci.  
Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. 
Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!  
Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte.
Poftele celor răi rămân neîmplinite.