I Than Shall Live

 Nu peste mult timp, ultima duminica din aceasta luna, corul bisericii din care fac parte, ne vom bucura sa il slujim pe Domnul alaturi de fratii nostri, tot in biserica Elim, insa de data aceasta

 "Biserica penticostala Elim-Viena"

Ne rugam inca de pe acum, ca Domnul sa binecuvinteze lucrarea pe care vrem sa o facem, sa ne insoteasca in calatoria care ne sta in fata si EL sa fie slavit si Numele Lui sa fie inaltat mai presus de orice nume.

Esti un suflet viu sau un mort care traieste?

M-am intrebat de multe ori, cum ar fi fost astazi omenirea daca Adam si Eva nu alegeau sa incalce porunca lui Dumnezeu?

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7)

Daca exista viata astazi in noi, este datorita lui Dumnezeu. El a pus suflare in noi, insa din pacate nu toti suntem in viata. Unii sunt morti, desi traiesc, cu alte cuvinte "MORTI CARE TRAIESC"

Stiu ca suna destul de suparator pentru unul sa-i spui ca este mort, desi el sta in fata ta, insa bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu afirm acest lucru.

Cand Adam si Eva au pacatuit, inca de-atunci creatia lui Dumnezeu, cea in care a pus suflare de viata, a murit, "şi omul s-a făcut astfel un suflet viu", deci nu se vorbeste de un trup viu, ci de un suflet.

Un trup care are suflet, si nu un suflet care are trup!

Dar iata ce a spus Dumnezeu celor doi:
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (v.16,17)

Ce a facut Eva si Adam? Au mancat! Ori din aceea zi ei au murit. Sufletul care capatase viata si care era sursa vietii lor, a murit, chiar daca biologic au continuat sa traiasca, de fapt traia un trup, insa fara viata. Ori nu acesta a fost scopul si planul lui Dumnezeu, sa creeze un om care la o anumita varsta, fie ea mai lunga, fie mai scurta, sa-si incheie activitatea.Daca ar fi fost asa, mi s-ar fi parut fara sens.

Insa neascultarea de Dumnezeu i-a adus in aceasta stare.

Pavel le spunea Efesenilor:

"Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus..."

Cum ar fi fost astazi viata mea sau viata ta daca nu pacatuiau Adam si Eva?

Cu siguranta alta, insa pentru ca au savarsit un pacat care ei nu-l mai pot repara, noi urmasii lor am avut de suferit de pe urma aceasta. Vestea buna este ca Dumnezeu ne-a dat o sansa sa nu ramanem morti ci sa inviem si sa capatam viata, prin Isus Hristos. 

Cata indurare fata de creatia Lui, desi omul nu L-a ascultat!

Trist este insa ca pe langa faptul ca mostenim aceasta fire pacatoasa inca de la nastere, noi alegem de buna voie sa pacatuim in continuare. O data pacatosi in urma pacatului parintilor nostri, iar a doua oara, pacatosi in urma alegerii noastre.

Deci....pacatosi de doua ori, ca si cum nu era suficient o data.

 Intrebarea este: "care este starea ta astazi?"

Esti un  mort care traieste sau suflet viu?

Daca esti doar un mort care traieste, atunci sfarsitul tau este aproape.Indiferent cati ani vei trai biologic, vine o zi despre care vorbeste cartea Apocalipsei:

" Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

iar acest final il vor avea toti cei care continua si aleg in continuare sa traiesc in pacat.

Deci fie ca o faci constient sau nu, finalul este acelasi!

Dar exista si aceasta categorie de oameni, cei drept, o categorie mult mai mica care au ales sa recapete viata prin Isus Hristos.

Aceasta mostenire pacatoasa pe care am primit-o de la Adam si Eva, am ingropat-o in Isus.

Pacatele pe care le-am facut au fost iertate prin credinta si impreuna cu El, am fost inviati in El.

Coloseni 2:11-15

În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi.

Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. 
Deci traiesc! Traiesc cu EL si In EL !

Inchei cu cel mai frumos verset din Scriptura:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

O zi binecuvantata in Domnul!

Uneori Dumnezeu ingaduie furtuna ca sa ne arate ca EL este adapostul, iar daca furtunile, incercarile si ispitele nu le poti invinge, este pentru ca te lupti singur.

Ajutorul este HRISTOS!

Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu. O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.

Ps. 59:16-17

Hrana ta zilnica!

6 SEPTEMBRIE
Ieremia 3.1-25; 4.1-31
Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi-a urmat într-un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). 

Iuda s-a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu-zisă de El.
Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „întoarce-te, întoarce-te la Mine"; „Intoarceţi-vă, fii răzvrătiţi"; „Eu sunt îndurător"; „vă voi vindeca..." (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Intoarceţi-vă") şi răspunsul poporului („Iată-ne"), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi...!
„V-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos", avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale...!

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

Zilele trecute am dat peste o povestioara cu talc.Citind-o, am facut imediat o paralela dintre crestinii duhovnicesti care traiesc cu frica de Domnul si "crestinii religiosi" sau necrestinii. 

Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui:

„Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri, câmpii şi păduri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câţiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre viaţa lumii“.

Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut cât de ţanţos şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit: „înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“. 

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii.

La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte. 

Şi fiecare a rămas mulţumit de soarta lui.

 Psalmistul David spune:

"Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"

Ce vrea sa spuna, suntem  noi oare orbi?

Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină...lamureste David in Ps.119

 Din punct de vedere spiritual fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, suntem orbi.

Suntem surprinsi ca in multimea de prieteni, chiar pana si in familie uneori, anumite discutii sunt in contradictoriu si ne gasim in situatia asemanatoare a celor din istorioara de mai sus(vulturul si cocosul).Nu gasim subiecte de conversatie, ne plictisim repede unii de altii, cu alte cuvinte nu ne simtim bine unul in prezenta celuilat.

 De ce? Pentru ca exista o deosebire intre aceste doua categorii de oameni, oameni firesti si oameni duhovnicesti, ori niciodata nu pot avea aceeasi viziune.

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte, spune Pavel.

Omul duhovnicesc este conectat cu cerul, este preocupat ca zi de zi sa-L cunoasca tot mai mult pe EL si sa se adanceasca in Cuvantul lui Dumnezeu, pe cand omul firesc sta departe de aceste lucruri deoarece intregul timp si-l dedica lucrurilor pamantesti.
Cartea Psalmilor incepe asa frumos:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!"

Observati ca omul duhovnicesc nu face nimic din obligatie, ci din placere:
 îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.

Pentru omul duhovnicesc care este implicat zi de zi intr-o anumita activitate la biserica, nu este o povara, ci o placere, ori pentru omul firesc devine o povara chiar si o ora pe saptamana.
Mintea omului duhovnicesc cauta in rugaciune pe Domnul in permanenta, iar acest lucru ii aduce liniste si siguranta sufletului, ii da pace, alunga ingrijorarile, alunga teama, aduce somn linistit, pe cand in mintea omului firesc trec tot felul de ganduri, ganduri de ingrijorare, neliniste, lipsa pacii, insomnii, frica si multe alte stari care duc la depresie.
Omul firesc are inclinatii spre rau si nu poate ajunge la un consens cu omul duhovnicesc.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora....
Omul firesc  in aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
 Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. 
 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Prezenta Domnului aduce bucurie, de-aceea uneori incercam sa impartasim si celor de langa noi aceasta bucuria, insa constatam ca pentru ei nu suntem decat niste oameni fara viziune, oameni plicticosi, oameni care nu facem parte din trendul general al vremurilor actuale.
Inchei insa cu un verset care mi-a venit acum in minte:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

O zi plina de har!

Lăudaţi pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

 Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci.  
Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. 
Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!  
Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte.
Poftele celor răi rămân neîmplinite.

Hrana zilnica!

5 SEPTEMBRIE
Ieremia 2.19-37
Părăsirea dragostei dintâi este întotdeauna punctul de plecare (la început ascuns) al celor mai multe rele. Dumnezeu 1-a chemat pe Israel afară din Egipt, ca să-I slujească (Exod 4.23).
Acest popor însă îi declară cu impertinenţă: „Nu voi sluji" (v. 20; comp. În Neemia 3.5 cu exemplul mai-marilor din Tecoa). Ce dureros că acesta este tristul răspuns (chiar dacă nu îndrăznesc să-1 formuleze cu glas tare) al celor mai mulţi creştini în faţa Celui care i-a salvat! 

Putem să le afirmăm că se înşală singuri, pentru că este imposibil să nu slujeşti niciunui stăpân!

 Refuzul de a asculta de Domnul devine pe neaşteptate sclavie în faţa idolilor (v. 28).
Mergând şi mai departe cu răzvrătirea împotriva Domnului, acest popor rebel I-a întors intenţionat spatele (v. 27) şi, cu o nerecunoştinţa de nedescris, L-a uitat pe Cel care-i făcuse numai bine (v. 32).

 Sărman popor!

 Dumnezeu a vrut să-i deschidă ochii, invitându-1 să se întoarcă şi să-şi privească urmele sinuoase pe care le-a lăsat în urmă (v. 23; vezi şi cap. 14.10). 

Dragi prieteni creştini, şi nouă ne este uneori necesar să punem punct şi să ne cumpănim (sau să ne evaluăm) căile: câţi paşi greşiţi, câte ocolişuri, câte fundături, în care ne-am rătăcit, pentru că nu am vrut să urmăm calea dreaptă şi atât de clară a voii Domnului...!

Invata-ma sa pazesc invataturile Tale!

Deuteronomul 32:2

Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Psalmi 119

Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.

.........

Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.

.........

Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!