Versetul zilei

29 august 2014

Rugati-va pentru cele doua popoare!

Biblia ne indeamna sa ne rugam unii pentru alti.
Ai epuizat lista de rugaciune?
Consideri ca nu mai ai pentru cine sa te rogi?
 Iata o sa iti dau un motiv de rugaciune!
Mi-au ramas in minte cateva imagini pe care nu le pot uita.
As fi vrut sa pun cateva, dar....pe care oare?
Cred ca mult mai simplu este ca sa accesati google, tastati gaza war si dati cautare imagini.
Imaginile va vor spune totul.
Rugati-va pentru aceste doua popoare, poporul Israel si poporul Palestinian.
 Domnul ii iubeste si pe unii, si pe alti


Hrana ta zilnica!

29 AUGUST
Matei 27.1-18

Sosesc zorii unei zile fără pereche în istoria lumii şi a eternităţii. Primele raze ale dimineţii îi găsesc pe marii preoţi şi pe bătrâni plănuind executarea sentinţei pe care o pronunţaseră. 
Dar iată că vine cineva la ei; îl cunoşteau bine: era trădătorul cu ajutorul căruia şi-au atins scopul. 
Ce voia el? Iuda afirmă nevinovăţia învăţătorului său, dă înapoi banii şi îşi exprimă remuşcările.
„Te priveşte", răspund ceilalţi (v. 4) fără pic de milă. Atunci nenorocitul merge să se spânzure, pierzându-şi odată cu viaţa şi sufletul, ca să nu mai pomenim de banii pentru care Î1 vânduse. Cât despre preoţi, care fuseseră fără scrupule când să plătească pentru sângele nevinovat, se tem când este vorba să pună preţul sângelui în vistieria Templului.
Isus a fost dus înaintea lui Pilat, guvernatorul. I-ar fi fost uşor să găsească la acest magistrat roman un sprijin împotriva urii poporului Său (iudeu).
 El însă tace, cu excepţia momentului când îşi recunoaşte titlul de împărat al iudeilor. „O oaie mută înaintea celor ce o tund... n-a deschis gura" (Isaia 53.7; comp. cu v. 12 şi 14 şi cu 26.63).

28 august 2014

Inima mea tinjeste!

Inima mea tânjeşte după curţile tale
Sufletul meu suspină după-al Tău locaş
Mi se topesc oasele de dor după Tine
Iar ochii-mi plâng neîncetat

Privesc spre Locul Sfânt
Ca să-Ţi văd puterea şi slava
Chem bunătatea Ta peste viaţa mea
Aştept în tăcere răspunsul Tau, Doamne
Vino, nu-ntârzia!

Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea
Şi în numele Tău voi ridica mâinile
Lauda Ta va fi mereu în gura mea
Te iubesc, o, Domnul meu.

M-am uitat cu jind la prezentul lor, dar n-am privit si viitorul lor!

De dimineata citeam un psalm, Psalmul 73 scris de Asaf.
Asa frumos psalm! Parca nu-l mai citisem niciodata, desi cartea psalmilor cred ca este cea mai citita carte din toata Biblia.
Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
Cati oare nu am fost in aceeasi situatie ca Asaf?
 Cati nu am cunoscut sentimentul acesta de invidie?
Ma uitam cu jind...spune Asaf, pentru ca la urma urmei...a privi cu jind inseamna a dori ceva ce este greu de obtinut, iar daca nu reusesc sa obtin si eu, atunci apare invidia pentru cel care are.
Dar ...cred ca mai bine este sa fac doua portrete ale oamenilor despre care vorbeste Asaf.

Ma uit la vecinul meu si vad ca ii merge bine! 
Are timp de relaxare, are timp de distractii, petrece concediul in Dubai, face tot felul de afaceri murdare, dar castiga o multime de bani, este egoist, batjocoritor, priveste cu dispret pe cei mai saraci decat el, trece semet cu mercedes-ul pe langa mine si priveste cu mandrie pe un sarman, are o sanatate de fier si nu a avut parte de doctori niciodata, mai face o donatie din cand in cand, si-atunci trebuie neaparat sa-i fie amintita fapta pe toate canalele de televiziune si-n toate ziarele. Copiii lui frecventeaza cele mai inalte scoli, chiar daca nu excceleaza la invatatura, vin la scoala cu Q7, iar atunci cand isi baga mana in buzunar scot sute de bancnote verzi, insa nu celebrul leu romanesc, ci sutele de euro.

   Eu  ma duc in fiecare duminica la biserica, ma duc chiar si peste saptamana, muncesc cinstit si accept(desi ar trebui sa fiu multumitor) cu banutii care ii primesc, ba mai mult din putinul acela ma gandesc sa dau si la un amarat care tocmai si-a pierdut locul de munca si...parca nu imi merge asa bine cum ii merge vecinului.Nu am timp de relaxare, nu am timp de distractii, ba mai mult trec printr-o suferinta de ani de zile, poate merg chiar rezemandu-ma de un baston, copiii mei se uita cu parere de rau la copiii vecinului si vad atatea lucruri sofisticate la care tanjesc si ei, dar nu-mi pot permite sa le cumpar. Stau in statii si astept tramvaiul, fie iarna fie vara, astept reducerile de sezon sa pot sa-mi innoiesc garderoba si petrec concediul pe malul raului care strabate orasul.

Doua portrete diferite, insa doar in inima unuia este starnita invidia.
Ma uitam cu jind...spune Asaf, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii, cand priveam la ei, iar daca citim tot psalmul Asaf face un portret al omului la care privea cu jind.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
  Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
  îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul....
Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. 
Din tot ceea ce vedem in jurul nostru, si vecinul si eu (cele doua portrete prezentate), insa tot la fel de bine poate fi si vecinul tau, si tu, au acelasi destin aici pe pamant.
Asaf recunoaste si spune era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii,  era cat pe ce, ca pacatul invidiei sa imi amarasca inima, era cat pe ce....dar pana intr-o zi. Pana in ziua cand a intrat in Sfantul Locas, iar acolo Dumnezeu i-a deschis ochii si i-a aratat sfarsitul acestor oameni. 
Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
----------------- 
 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
S-a terminat cu invidia, nu mai priveste cu jind, recunoaste ca a fost neintelept cand a gandit asa.
Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. (vers.21-22)
 
Doamne, de-atatea ori am trecut si noi poate pe drumul asta, de-atatea ori am fost atat de neintelepti si am privind cu jind la bogatiile celor de langa noi. Am privit cat de bine le merge cu toate ca nu erau pe calea Ta, ba mai mult poate chiar Te-au parasit...si totusi le mergea foarte bine.
Cat de neintelepti am fost!
Am privit doar la prezentul din viata lor, insa nu am privit si la viitorul lor!
Venim si noi ca Asaf si  recunoastem:
Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
  mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
  Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

------------------
 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Doamne fereste-ma de invidie!

Hrana ta zilnica!

28 AUGUST
Matei 26.59-75

Mai-marii poporului îl au pe Domnul Isus în mâinile lor. Le lipseşte însă un motiv care să le permită să-L condamne, pentru că Omul desăvârşit nu le dăduse niciun prilej pentru a-L acuza. Sunt nevoiţi pentru aceasta să folosească împotriva Lui „unele mărturii mincinoase" (Psalmul 27.12; 35.11,12).
 Dar chiar şi acestea sunt greu de găsit, pentru că trebuia totuşi să aibă măcar o aparenţă de realitate. În sfârşit, se înfăţişează doi martori falşi care prezintă un cuvânt sucit (v. 61; Ioan 2.19). Ceea ce le serveşte însă ca pretext pentru condamnarea lui Isus este declaraţia Sa solemnă că El este Fiul lui Dumnezeu, gata să vină cu putere şi cu glorie. Se pronunţă pedeapsa cu moartea şi imediat oamenii dau frâu liber brutalităţii şi laşităţii lor (v. 67,68). 
Astfel se împlineşte prima parte din ceea ce Mântuitorul le vestise alor Săi (16.21; 17.22; 20.18,19).
Şi pentru Petru a fost un ceas trist, însă pentru un cu totul alt motiv: Satan, cel care nu L-a putut clătina pe învăţătorul, îl face pe ucenic să se poticnească. Sărmanul Petru, de trei ori se leapădă de Cel pentru care declarase că este gata să moară! Merge până acolo încât foloseşte cuvinte grele pentru a induce în eroare, însă, fără ca el să-şi fi dat seama, felul său de a vorbi {„vorbirea sa" - v. 73) îl face să fie recunoscut ca ucenic al lui Isus.

27 august 2014

"Doamne arata-mi slava TA!

Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”
Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”
Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”
Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
Exod 33:18-21 
 
Ce cerere din partea lui Moise? Cat curaj... Arată-mi slava Ta!
Si ce cuvinte marete rostite de Domnul!
„Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!
Cati dintre noi ne dorim sa vedem slava lui Dumnezeu?
Cati am cerut Domnului: "Doamne arata-mi slava TA! 
 
 Se spune despre Moise ca:
 
-a fost copilul unei sclave, dar si fiul unui Imparat
-s-a nascut intr-o coliba si a locuit intr-un palat
-a mostenit saracia si s-a bucurat de bogatie
-a condus armate, dar a fost si cioban la turma de oi
-a fost un soldat puternic, dar a fost si un om bland printre oameni
-a fost educat la curtea lui Faron, dar a locuit prin desert
-avea toata intelepciunea Egiptului, dar avea credinta unui copil
 -a fost balbait la vorba, dar a avut harul sa stea de vorba cu Dumnezeu
-niciun om nu a participat la inmormantarea lui si totusi  a fost inmormantat de Dumnezeu
-buzele lui nu se mai misca, dar vocea lui se mai aude. 
 
Doamne pune in noi aceeasi dorinta, dorinta de a vedea slava TA! 

Am devenit sportiva, cam tarziu...dar niciodata nu-i tarziu.

Nu demult mi-am cumparat o bicicleta.
Initial am zis ca doar pentru plimbarea de seara(atat cat am timp), insa incet, incet am capatat experienta. Si daca la inceput mi-am propus doar pentru o plimbare seara pe pista special amenajata, nicidecum printre masini, iata ca incet am prins curaj.
Asa ca m-am scotocit prin buzunare si cu banutii gasiti mi-am cumparat o bicicleta doar eu,  ca deh si bicicletele au pret, insa ce folos...sa ma plimb singura nu prea aveam indrazneala, sa ies impreuna cu sotul...nu prea aveam cum, numai daca, unul din noi alerga pe langa....asa ca am tinut-o "bibelou".
Dar am facut o investitie si nu puteam accepta ca bicicleta sa fie doar pentru decor. Asa ca am mai bagat inca o data mana prin buzunar si am cautat sa vad daca mi-a mai ramas ceva banuti....si am mai cumparat una.
Eh, acum parca e altceva...si Domnul zice ca-i mai bine-n doi.
Numai ca nici de data asta lucrurile nu au iesit bine..."my little baby"...ce fac cu el?
Noi pe bicicleta, dar el?
Asa ca am adus toate pusculitele, le-am intors invers si am plecat sa-i luam si lui.Numai ca mic, mic dar cu pretentii, vrea bicicleta in figuri, cu tot felul de chestii in fata si-n spate, de parca ar cara in spinare toti prietenii.
Dar nah...m-am lasat corupta.
Acuma, odata motorizati toti trei am plecat la plimbare. Am iesit o seara, am iesit a doua, apoi am prins gustul, a venit si curajul, si-apoi m-am trezit luni dimineata ca merg la birou cu noua mea masina pe doua roti. Bineinteles asta dupa ce duminica seara am cautat sa citesc regulamentul biciclistului.Sa nu credeti ca e mica gluma...sunt cateva pagini de citit, dar m-am documentat, m-am echipat cu tot ceea ce cere legea si am pornit.
 Prima zi...cam timida, a doua(adica azi), am prins curaj. Daca ieri ma dadeam jos la fiecare intersectie(pana la urma am constatat ca am mers mai mult pe jos decat pe bicicleta), azi am avansat si chiar m-am descurcat foarte bine. Am luat semnele de circulatie in serios si daca aveam drum cu prioritate, m-am dus glont....
Pana la urma ....si eu sunt participant in trafic, mi-am zis eu, asa ca trebuie sa imi dea prioritate, si se pare ca n-au avut de ales cu mine...vad ca m-au lasat sa trec.
Acum am o mica suparare...vine toamna, vine vremea rea si eu tocmai am prins gustul de a pedala. 
Chiar trebuie sa pun in garaj masina mea cu doua roti...?

P.S. Am uitat sa va spun de ce mi-au dat prioritate...eram pe contrasens, toata lumea venea...numai eu ma duceam!

Hrana ta zilnica!

27 AUGUST
Matei 26.47-58

Un ucenic nu adormise ca şi ceilalţi. Acesta era Iuda. Iată-1 că vine în fruntea unei mulţimi ameninţătoare pentru a pune mâna pe Isus.
 Şi ce mijloc îşi alesese nenorocitul pentru a-L arăta pe învăţătorul lui?
 O sărutare ipocrită! „Prietene, pentru ce ai venit?" (v. 50), îi spune Mântuitorul. Este cea din urmă întrebare, pusă tocmai pentru a cerceta sufletul nenorocitului Iuda. De acum este însă prea târziu pentru „fiul pierzării" (Ioan 17.12). Aceste săgeţi care ţinteau conştiinţa (vezi şi v. 55) sunt singura apărare a Celui care S-a predat de bunăvoie. Cei doisprezece îl părăsesc, dar, în acelaşi moment, mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri sunt «cu arma la picior», gata să intervină la cererea Sa către Tatăl. Toată puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia Lui, dacă ar fi dorit s-o folosească. Soseşte însă ceasul Său. Departe de a Se ascunde sau de a Se apăra, El opreşte braţul ucenicului prea impulsiv, care, cu o clipă mai târziu, îşi arată măsura „curajului", fugind ca şi ceilalţi tovarăşi ai lui.
In palatul marelui preot însă, cărturarii şi bătrânii sunt deja strânşi în plină noapte, pentru a înfăptui cea mai mare nedreptate (Psalmul 94.21).