De dimineata citeam un psalm, Psalmul 73 scris de Asaf.
Asa frumos psalm! Parca nu-l mai citisem niciodata, desi cartea psalmilor cred ca este cea mai citita carte din toata Biblia.
Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
Cati oare nu am fost in aceeasi situatie ca Asaf?
Cati nu am cunoscut sentimentul acesta de invidie?
Ma uitam cu jind...spune Asaf, pentru ca la urma urmei...a privi cu jind inseamna a dori ceva ce este greu de obtinut, iar daca nu reusesc sa obtin si eu, atunci apare invidia pentru cel care are.
Dar ...cred ca mai bine este sa fac doua portrete ale oamenilor despre care vorbeste Asaf.
Ma uit la vecinul meu si vad ca ii merge bine!
Are timp de relaxare,
are timp de distractii, petrece concediul in Dubai, face tot felul de afaceri murdare, dar castiga o
multime de bani, este egoist, batjocoritor, priveste cu dispret pe cei mai saraci decat el, trece semet cu mercedes-ul pe langa mine si priveste cu mandrie pe un sarman, are o sanatate de fier si nu a avut parte de doctori niciodata, mai face o donatie din cand in cand, si-atunci trebuie neaparat sa-i fie amintita fapta pe toate canalele de televiziune si-n toate ziarele. Copiii lui frecventeaza cele mai inalte scoli, chiar daca nu excceleaza la invatatura, vin la scoala cu Q7, iar atunci cand isi baga mana in buzunar scot sute de bancnote verzi, insa nu celebrul leu romanesc, ci sutele de euro.
Eu ma duc in fiecare duminica la biserica, ma duc chiar si peste saptamana, muncesc cinstit si accept(desi ar trebui sa fiu multumitor) cu banutii care ii primesc, ba mai mult din putinul acela ma gandesc sa dau si la un amarat care tocmai si-a pierdut locul de munca si...parca nu imi merge asa bine cum ii merge vecinului.Nu am timp de relaxare, nu am timp de distractii, ba mai mult trec printr-o suferinta de ani de zile, poate merg chiar rezemandu-ma de un baston, copiii mei se uita cu parere de rau la copiii vecinului si vad atatea lucruri sofisticate la care tanjesc si ei, dar nu-mi pot permite sa le cumpar. Stau in statii si astept tramvaiul, fie iarna fie vara, astept reducerile de sezon sa pot sa-mi innoiesc garderoba si petrec concediul pe malul raului care strabate orasul.
Doua portrete diferite, insa doar in inima unuia este starnita invidia.
Ma uitam cu jind...spune Asaf, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii, cand priveam la ei, iar daca citim tot psalmul Asaf face un portret al omului la care privea cu jind.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul....
Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
Din tot ceea ce vedem in jurul nostru, si vecinul si eu (cele doua portrete prezentate), insa tot la fel de bine poate fi si vecinul tau, si tu, au acelasi destin aici pe pamant.
Asaf recunoaste si spune era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii, era cat pe ce, ca pacatul invidiei sa imi amarasca inima, era cat pe ce....dar pana intr-o zi. Pana in ziua cand a intrat in Sfantul Locas, iar acolo Dumnezeu i-a deschis ochii si i-a aratat sfarsitul acestor oameni.
Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
-----------------
Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
S-a terminat cu invidia, nu mai priveste cu jind, recunoaste ca a fost neintelept cand a gandit asa.
Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
(vers.21-22)
Doamne, de-atatea ori am trecut si noi poate pe drumul asta, de-atatea ori am fost atat de neintelepti si am privind cu jind la bogatiile celor de langa noi. Am privit cat de bine le merge cu toate ca nu erau pe calea Ta, ba mai mult poate chiar Te-au parasit...si totusi le mergea foarte bine.
Cat de neintelepti am fost!
Am privit doar la prezentul din viata lor, insa nu am privit si la viitorul lor!
Venim si noi ca Asaf si recunoastem:
Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
------------------
Cât pentru mine, fericirea mea este
să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de
adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Doamne fereste-ma de invidie!