Hrana ta zilnica!

26 AUGUST
Matei 26.31-46
Plin de încredere în sine însuşi, Petru se declară gata să moară împreună cu Domnul, dar, cum vom vedea, nu va merge prea departe.
Apoi Isus, după ce i-a îndemnat pe ucenici să vegheze şi să se roage împreună cu El, merge singur în grădina unde trebuia să dea dovada supremă a devotamentului Său în împlinirea voii Tatălui. Această voinţă, care n-a încetat să fie plăcerea Fiului, implică acum două lucruri grozave: El să fie părăsit de Dumnezeu, lucru nespus de trist pentru inima Preaiubitului Său, şi, de asemeni, să poarte povara păcatelor, suferind moartea ca plată pentru aceasta, lucru care-L tulbura profund pe Omul desăvârşit. Astfel, sufletul îi este cuprins de tristeţe şi de nelinişte (v. 37). El realizează tot ceea ce reprezintă acest drum al crucii, de la care Satan încearcă să-L abată în acest ceas, angajându-şi pentru aceasta toate eforturile.

 Dar El primeşte paharul din mâna Tatălui Său: „Facă-se voia Ta!" (v. 42).
În harul Său, Dumnezeu ne-a permis să asistăm la această luptă a Mântuitorului din Ghetsimani şi să auzim rugăciunea Lui spontană şi dureroasă. Să ne păzească Domnul să avem, precum cei trei ucenici (care totuşi erau cei mai apropiaţi de El), inimi aţipite şi indiferente la suferinţa Lui! 

Gândind la această suferinţă, El să ne deschidă inimile, umplându-le de recunoştinţă şi de adorare!

Dumnezeu există !

Din cate mi-amintesc, cu ceva timp in urma am scris aceasta relatare.

Astazi am dat peste acest video AICI. 

Poate ne gasim si noi de multe ori in situatii in care nu avem raspuns sau nu stim sa raspundem celor care ne provoaca la discutii. Ma rog ca Duhul lui Dumnezeu sa ne inspire si sa ne dea cuvant potrivit de fiecare data.

Domnul ne vorbeste! Sa luam aminte!

Nu stiu ce poate fi mai placut, mai util si chiar necesar intr-o zi in care ai o dupa-amiaza libera asa cum am avut eu azi, de fapt cred ca doar luni  si uneori vineri sau sambata sunt libera, in rest fiecare zi are programul ei. Insa profitand ca azi am avut timp, am ascultat doua mesaje pe care vi le recomand cu tot dragul sa le ascultati.

Congresul satanei!

Va spuneam ca zilele care au trecut m-am deconectat de toate, net. tv, radio, telefon,etc. 

Astazi am revenit la birou si inca de dimineata ma asteptau colegii cu un "munte de hartii", insa cu ajutorul Domnului le-am dat de cap, iar dupa ce mi-am facut treaba mi-am verificat emailul. 

Un frate din Oradea, si cu aceasta ocazie ii multumesc, mi-a trimis acest email. Este atat de adevarat incat nu puteam sa nu il postez aici, pentru ca un mare adevar exista in el.

___________________________________________________

Anul 1989!

 Se pregatesc schimbari nemaipomenite pe planeta. Satan a convocat un congres mondial si in cuvantarea de deschidere a zis:

 “Dupa ani de comunism, libertatea ii va impinge pe oameni inspre biserici. Nu-i vom putea opri pe crestini sa mearga la biserica, dar putem sa ii facem sa nu citeasca Biblia sau daca o citesc, sa nu inteleaga ceea ce citesc, si astfel sa nu ajunga la acea relatie intima cu Isus Hristos. Daca ar ajunge la o astfel de relatie cu EL am pierdut controlul asupra lor. Deci, lasati-i sa mearga la biserica, sa spuna rugaciuni, sa cante in cor si sa se bucure, dar faceti tot ce va sta in putinta ca sa le furati timpul. 

Este clar deci, ce aveti de facut ingerii mei:

 NU LASATI CA ADEVARUL LUI DUMNEZEU SA PRINDA RADACINI IN EI, NU-I LASATI PE CRESTINI SA INTRE IN ACEA RELATIE PERSONALA, VITALA CU ISUS CRISTOS. “

“Cum vom putea face lucrul acesta?” , au strigat ingerii intunericului.

“Dati-le mult de lucru. Faceti tot ce puteti ca sa ii tineti ocupati cu tot felul de lucruri neesentiale”, a raspuns diavolul.  

“Ispititi-i sa cheltuiasca, sa cheltuiasca si iar sa cheltuiasca, apoi ajutati-i sa se imprumute, sa se imprumute, si iar sa se imprumute. Faceti-i pe soti sa lucreze 6, chiar 7 zile pe saptamana, cate 14 sau 15 ore pe zi, astfel incat sa isi poata permite stilul de viata la care aspira. 

Faceti tot ce puteti pentru ca parintii sa nu aiba timp de copiii lor.

Stimulati-le mintile astfel incat sa nu mai poata auzi acea voce launtrica a Duhului Sfant. Faceti-i sa tina deschis in permanenta radioul , televizorul, laptop-ul. Pe tineri faceti-i sa umble pe strada cu castile in urechi. Vedeti ca in fiecare magazin si restaurant sa fie muzica la volum cat mai mare si cat mai proasta. Vedeti ca zgomotul sa nu inceteze 24 de ore din 24. Puneti-le sub nas reviste, reclame de tot felul, cataloage, scrisori informative si promotionale; Faceti-le prin ele promisiuni de tot felul, nu conteaza daca sunt adevarate sau nu.

Chiar si in momentele de recreere faceti-i sa intreaca masura, pentru ca sa reia saptamana sau sa se intoarca din concedii si vacante mai obositi decat au plecat. Nu-i lasati sa iasa in natura. Trimiteti-i in parcul de distractii, la evenimente sportive, la concerte, la filme, la teatre. Iar atunci cand se intalnesc la partasie implicatii in barfe, in discutii inutile, pentru ca sa plece de acolo cu constiinta tulburata si amarati. Nu-i opriti de la asa zisele lucrari crestine. Dar umpleti-le viata cu tot felul de cauze nobile, pentru care sa nu mai aiba timp sa caute puterea Lui Hristos.

 Aceasta-i directia! Si mai vedeti voi! Folositi-va creativitatea, ca doar de asta sunteti in slujba mea!” , incheie satan cuvantarea.

A fost un congres de pomina. Ingerii intunericului s-au imprastiat si au invadat planeta, dar mai ales Europa. Facusera oricum o treaba bunicica hotarati sa-i faca pe crestini din ce in ce mai ocupati, sa-i faca sa alerge de colo-colo, sa le dea mult de lucru, pentru ca acestia sa nu mai aiba vreme sa umble dupa altceva.

2009 – 2010 – 2011: 

“Oare ce va zice seful?”, se intreba unul din ingerii intunericului, in timp ce se pregatea pentru noul congres ce tocmai se anuntase pe internet, pe Facebook. 

“O fi multumit de felul in care ne-am facut slujba?”

                                                               de Ovidiu Timis

Cat adevar....!

Suntem in 2014 si ne indreptam cu pasi repezi spre 2015. Intr-adevar congresul s-a tinut pe facebook in acesti ani. Facebook luase o amploare deosebita si umplea timpul nostru.Nu stiu cati dintre noi nu am avut acel cont nenorocit, insa dau slava Domnului ca printr-un mesaj a lui Natanael Costea, Duhul Sfant m-a eliberat de aceasta pasiune, cu toate ca tineam acel cont pentru a posta ceea ce scriam pe blog, insa de nenumarate ori m-a luat valul si cascam ochii pe paginile altora. Asa ca prin puterea Duhului Sfant, am reusit sa biruiesc.

Astazi suntem in 2014...nu stiu cate congrese nu a mai organizat satan...de-atunci si pana acum.

Intrebarea este: au reusit ingerii lui sa ne amageasca si pe noi cumva?!

Hrana ta zilnica!

25 AUGUST
Matei 26.17-30
Ne putem oare imagina care au fost sentimentele Domnului în timp ce mânca acest Paşte cu ucenicii Săi...? Pastele acela era un simbol a ceea ce avea să fie El însuşi în realitate. Încă câteva momente şi Mielul Sfânt de Paşte va fi sacrificat (1 Corinteni 5.7). 

Dar mai înainte El trebuia să le dea ucenicilor o dovadă deosebită a dragostei Sale. În fiecare an de la măreaţa noapte a exodului, Pastele prefigura o lucrare ce avea să fie înfăptuită (în viitor). 

Din acea zi, cina îi aminteşte celui credincios, în prima zi a fiecărei săptămâni, că lucrarea este împlinită.

 Ori de câte ori o celebrăm, noi „vestim moartea Domnului, până vine El" (1 Corinteni 11.26).
După ce le-a împărţit pâinea, Isus le-a dat alor Săi paharul, spunându-le: „Beţi toţi din el" (v. 27). Dorea ca fiecare dintre ei să participe cu El la această masă a dragostei (afară de Iuda care ieşise - Ioan 13.30).

 Sunt ei demni de aceasta? Petru avea să se lepede de El, iar toţi ceilalţi să-L părăsească şi să fugă. Cu toate acestea, Isus le spune - cum le vorbeşte şi celor răscumpăraţi ai Săi: „Beţi toţi". Apoi le explică valoarea inestimabilă a sângelui Său care va fi vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor".

 Iubit cititor, te numeri tu printre aceşti „mulţi"?

 Dacă da, cum vei răspunde la dorinţa pe care Şi-a exprimat-o Domnul Isus? (comp. cu Psalmul 116.12-14).

Evanghelizare la Toflea!

Scriptura spune:

"Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Saptamana care a trecut, a fost o saptamana binecuvantata pentru fratii nostri romi de la Toflea. Trebuie spus ca fiecare popor are cultura lui si modul  de a-si exprima bucuria.

Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!

Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

Iata cateva inregistrari din aceste seri pline de har.

Seara de 19.08.2014-Gabi Zagrean

Seara de 20.08.2014- Viorel Candrianu

Seara de 21.08.2014-Virgil Neagu

Seara de 22.08.2014- Mircea Demian 

Seara de 23.08.2014-Eugen Sebesi,Mihai Dumitrascu si Florin Ianovici

Seara de 24.08.2014-Florin Ianovici, Liviu Axinte si Vasile Hozan

Astazi evanghelizare s-a incheiat cu un botez Nou-Testamental

Si eu, si tu putem contribui cu ceva!

Asa cum de fiecare data cand intru pe blog intru sa citesc si ce scriu fratii mei dragi, iata ca asa am facut si azi. Citeam ceea ce scria sora mea, Rodica Botan si tare mult mi-a placut cum a descris esenta acestui studiu la care a participat, "darurile".

Nici ca se putea mai bine, desi ceea ce a scris ea a fost cu doua zile in urma, iata ca si mesajul de la adunare a  fost inspre aceeasi directie. Citisem cu atentie povestioara scrisa de Russell Kelfer si tradusa de Rodica pe care o gasiti AICI, arata cele sapte daruri pe care le aveau acesti frati de credinta.

Intr-adevar fiecare din noi a fost inzestrat de Dumnezeu cu diferite daruri spirituale si cand vorbesc de daruri nu ma gandesc neaparat la darurile Duhului Sfant, ci daruri cu care am fost inzestrati de Domnul inca din momentul in care a avut loc aceea transformare a launtrului nostru, aceea transformare cand L-am cunoscut pe Hristos.

Problema nu este ca nu avem daruri, ci ca nu ne cunoastem darul si nu cunoastem pentru ca nu cerem Domnului sa ni-l descopere.

Sa luam nu mai departe, decat exemplul de la locul nostru de munca.Fiecare avem un anumit domeniu de activitate.Nu lucrez intr-o firma mare, si nu ma pricep atat de bine in alte domenii de activitate, insa cei care lucreaza in acest domeniu pot confirma ca este asa. Daca lucrezi la o fabrica de confectii, spre exemplu, pana  iese un articol de pe poarta fabricii spre magazinul de vanzare trebuie sa treaca prin diferite etape.Unul croieste, altul coase, unul calca, altul coase emblema, altul aseaza pe umeras sau mai stiu eu prin ce faze mai trece produsul, cert este ca fiecare isi cunoaste domeniul lui, si nimeni nu se baga peste celalalt. La mine la jobs, eu stiu ce am de facut si nu ma bag in treaba colegului meu, ori la fel este si in domeniul spiritual.

Campul pe care muncim este ogorul lui Hristos si Dumnezeu ne-a dat sarcina fiecaruia ce sa facem si cu ce sa ne ocupam.

Unul are darul de a incuraja, altul darul rugaciunii, altul are darul de canta, altul are alt dar, al milosteniei sau al compasiunii, insa cu siguranta ca fiecare am fost dotati intr-o anume directie mai mult.

In general, incercarile din viata noastra dar si a celor apropiati de noi, au menirea sa ne descopere aceste daruri pe care Dumnezeu le-a pus in noi. Fiecare din noi am fost intr-un moment al vietii intr-o criza sau cunostem pe cei care se afla acum intr-o criza.Insa indiferent ca sunt altii in criza, indiferent ca suntem noi, Dumnezeu a dat un scop acestui moment. Daca nu suntem noi, poate e cel de langa noi, dar sa tinem cont ca prin acest moment avem sansa si oportunitatea de a face "ceva" pentru aceea persoana. Poate ca nu putem face mare lucru, insa daca fiecare din noi ne aducem aportul cu ceva, aceea persoana se va simti mult mai bine.

Poate ca  exista un bolnav pe care il cunoastem in biserica la noi, fie ca este in familia noastra sau fie ca am ajuns sa il cunoastem in alta conjunctura, insa nu cred ca nu putem face chiar nimic. Poate ca nu avem bani sa-l putem sprijini financiar, insa avem darul rugaciunii, atunci sa ne rugam. Poate ca nu avem darul rugacinii, dar avem darul de a vorbi frumos, atunci sa folosim acest dar si sa-l incurajam. Poate ca avem acest dar al milosteniei, atunci sa cautam sa facem bine, asa cum putem, poate ca ne place curatenia si cel bolnav nu poate face asta, atunci sa facem noi, poate ca ne place mersul la cumparaturi si cel in suferinta n-o poate face, atunci s-o facem noi, poate ca altuia Domnul i-a dat putere financiara, atunci acela sa-si aduca si el contributia. Fiecare avem dat de la Dumnezeu "ceva" mai mult si in mod special, atunci sa folosim acest dar capatat. 

Iata asadar, cum fiecare ne putem aduce contributia cu ceva si Dumnezeu ne poate folosi pe fiecare  in parte cu darul pe care ni l-a dat, insa fiecare daca facem "ceva" atunci toate aspectele necesare din viata celui aflat in criza ii vor fi acoperite.

Sa nu uitam ca azi este cel de langa noi in criza, maine s-ar putea sa fim noi.

Roata vietii este intr-o continua miscare, azi este sus, maine este jos, si mi-amintesc o vorba a mamei mele, "fiecare urcus, are si coboras", si daca cineva nu a trecut pe-aici, eu sigur va pot confirma acest lucru din propria experienta.

Doamne ajuta-ne sa descoperim darul pe care L-ai pus in noi si acest dar sa-l folosim pentru a fi de folos si altora!

A fi un simplu crestin dar fara sa aducem roada, este ca si cum am fi un copac intr-o livada, dar fara fructe. Este oare folositor la ceva?

Hrana ta zilnica!

24 AUGUST
Matei 26.1-16
Domnul Şi-a încheiat învăţăturile. Acum urmează să se împlinească cele din urmă evenimente. În timp ce la Ierusalim se ţine „sfatul celor răi" (v. 3-5), o scenă cu totul diferită se desfăşoară în Betania. Respins şi urât de mai-marii poporului Său, Isus găseşte printre credincioşii umili acceptare, iubire, dragoste şi, am putea spune, adorarea care I se cuvine. Negăsindu-Şi loc în Templu, a fost primit în casa lui Simon leprosul. I-a fost refuzată împărăţia, însă un parfum de mare preţ îi este turnat pe cap, simbol al ungerii imperiale: această femeie îl recunoaşte şi îl onorează ca Mesia al lui Israel. „în timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul" (Cântarea Cântărilor 1.12). Domnul a fost singurul care a înţeles şi a apreciat fapta ei. Dar ce contează? Din moment ce El găseşte plăcere în aceasta, nimeni nu are dreptul să o necăjească pe această femeie.
Odată cu v. 14 trecem din nou la o scenă a întunericului. Trădătorul Iuda, cel care respirase şi el mirosul parfumului, îşi împlineşte dispoziţia şi îşi primeşte plata: treizeci de arginţi, preţul unui rob. Dar profetul Zaharia îl numeşte, nu fără ironie, preţ scump, pentru că era cel cu care trebuia să fie estimat Fiul lui Dumnezeu (Zaharia 11.13).