Domnul ne vorbeste! Sa luam aminte!

Nu stiu ce poate fi mai placut, mai util si chiar necesar intr-o zi in care ai o dupa-amiaza libera asa cum am avut eu azi, de fapt cred ca doar luni  si uneori vineri sau sambata sunt libera, in rest fiecare zi are programul ei. Insa profitand ca azi am avut timp, am ascultat doua mesaje pe care vi le recomand cu tot dragul sa le ascultati.

Congresul satanei!

Va spuneam ca zilele care au trecut m-am deconectat de toate, net. tv, radio, telefon,etc. 

Astazi am revenit la birou si inca de dimineata ma asteptau colegii cu un "munte de hartii", insa cu ajutorul Domnului le-am dat de cap, iar dupa ce mi-am facut treaba mi-am verificat emailul. 

Un frate din Oradea, si cu aceasta ocazie ii multumesc, mi-a trimis acest email. Este atat de adevarat incat nu puteam sa nu il postez aici, pentru ca un mare adevar exista in el.

___________________________________________________

Anul 1989!

 Se pregatesc schimbari nemaipomenite pe planeta. Satan a convocat un congres mondial si in cuvantarea de deschidere a zis:

 “Dupa ani de comunism, libertatea ii va impinge pe oameni inspre biserici. Nu-i vom putea opri pe crestini sa mearga la biserica, dar putem sa ii facem sa nu citeasca Biblia sau daca o citesc, sa nu inteleaga ceea ce citesc, si astfel sa nu ajunga la acea relatie intima cu Isus Hristos. Daca ar ajunge la o astfel de relatie cu EL am pierdut controlul asupra lor. Deci, lasati-i sa mearga la biserica, sa spuna rugaciuni, sa cante in cor si sa se bucure, dar faceti tot ce va sta in putinta ca sa le furati timpul. 

Este clar deci, ce aveti de facut ingerii mei:

 NU LASATI CA ADEVARUL LUI DUMNEZEU SA PRINDA RADACINI IN EI, NU-I LASATI PE CRESTINI SA INTRE IN ACEA RELATIE PERSONALA, VITALA CU ISUS CRISTOS. “

“Cum vom putea face lucrul acesta?” , au strigat ingerii intunericului.

“Dati-le mult de lucru. Faceti tot ce puteti ca sa ii tineti ocupati cu tot felul de lucruri neesentiale”, a raspuns diavolul.  

“Ispititi-i sa cheltuiasca, sa cheltuiasca si iar sa cheltuiasca, apoi ajutati-i sa se imprumute, sa se imprumute, si iar sa se imprumute. Faceti-i pe soti sa lucreze 6, chiar 7 zile pe saptamana, cate 14 sau 15 ore pe zi, astfel incat sa isi poata permite stilul de viata la care aspira. 

Faceti tot ce puteti pentru ca parintii sa nu aiba timp de copiii lor.

Stimulati-le mintile astfel incat sa nu mai poata auzi acea voce launtrica a Duhului Sfant. Faceti-i sa tina deschis in permanenta radioul , televizorul, laptop-ul. Pe tineri faceti-i sa umble pe strada cu castile in urechi. Vedeti ca in fiecare magazin si restaurant sa fie muzica la volum cat mai mare si cat mai proasta. Vedeti ca zgomotul sa nu inceteze 24 de ore din 24. Puneti-le sub nas reviste, reclame de tot felul, cataloage, scrisori informative si promotionale; Faceti-le prin ele promisiuni de tot felul, nu conteaza daca sunt adevarate sau nu.

Chiar si in momentele de recreere faceti-i sa intreaca masura, pentru ca sa reia saptamana sau sa se intoarca din concedii si vacante mai obositi decat au plecat. Nu-i lasati sa iasa in natura. Trimiteti-i in parcul de distractii, la evenimente sportive, la concerte, la filme, la teatre. Iar atunci cand se intalnesc la partasie implicatii in barfe, in discutii inutile, pentru ca sa plece de acolo cu constiinta tulburata si amarati. Nu-i opriti de la asa zisele lucrari crestine. Dar umpleti-le viata cu tot felul de cauze nobile, pentru care sa nu mai aiba timp sa caute puterea Lui Hristos.

 Aceasta-i directia! Si mai vedeti voi! Folositi-va creativitatea, ca doar de asta sunteti in slujba mea!” , incheie satan cuvantarea.

A fost un congres de pomina. Ingerii intunericului s-au imprastiat si au invadat planeta, dar mai ales Europa. Facusera oricum o treaba bunicica hotarati sa-i faca pe crestini din ce in ce mai ocupati, sa-i faca sa alerge de colo-colo, sa le dea mult de lucru, pentru ca acestia sa nu mai aiba vreme sa umble dupa altceva.

2009 – 2010 – 2011: 

“Oare ce va zice seful?”, se intreba unul din ingerii intunericului, in timp ce se pregatea pentru noul congres ce tocmai se anuntase pe internet, pe Facebook. 

“O fi multumit de felul in care ne-am facut slujba?”

                                                               de Ovidiu Timis

Cat adevar....!

Suntem in 2014 si ne indreptam cu pasi repezi spre 2015. Intr-adevar congresul s-a tinut pe facebook in acesti ani. Facebook luase o amploare deosebita si umplea timpul nostru.Nu stiu cati dintre noi nu am avut acel cont nenorocit, insa dau slava Domnului ca printr-un mesaj a lui Natanael Costea, Duhul Sfant m-a eliberat de aceasta pasiune, cu toate ca tineam acel cont pentru a posta ceea ce scriam pe blog, insa de nenumarate ori m-a luat valul si cascam ochii pe paginile altora. Asa ca prin puterea Duhului Sfant, am reusit sa biruiesc.

Astazi suntem in 2014...nu stiu cate congrese nu a mai organizat satan...de-atunci si pana acum.

Intrebarea este: au reusit ingerii lui sa ne amageasca si pe noi cumva?!

Hrana ta zilnica!

25 AUGUST
Matei 26.17-30
Ne putem oare imagina care au fost sentimentele Domnului în timp ce mânca acest Paşte cu ucenicii Săi...? Pastele acela era un simbol a ceea ce avea să fie El însuşi în realitate. Încă câteva momente şi Mielul Sfânt de Paşte va fi sacrificat (1 Corinteni 5.7). 

Dar mai înainte El trebuia să le dea ucenicilor o dovadă deosebită a dragostei Sale. În fiecare an de la măreaţa noapte a exodului, Pastele prefigura o lucrare ce avea să fie înfăptuită (în viitor). 

Din acea zi, cina îi aminteşte celui credincios, în prima zi a fiecărei săptămâni, că lucrarea este împlinită.

 Ori de câte ori o celebrăm, noi „vestim moartea Domnului, până vine El" (1 Corinteni 11.26).
După ce le-a împărţit pâinea, Isus le-a dat alor Săi paharul, spunându-le: „Beţi toţi din el" (v. 27). Dorea ca fiecare dintre ei să participe cu El la această masă a dragostei (afară de Iuda care ieşise - Ioan 13.30).

 Sunt ei demni de aceasta? Petru avea să se lepede de El, iar toţi ceilalţi să-L părăsească şi să fugă. Cu toate acestea, Isus le spune - cum le vorbeşte şi celor răscumpăraţi ai Săi: „Beţi toţi". Apoi le explică valoarea inestimabilă a sângelui Său care va fi vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor".

 Iubit cititor, te numeri tu printre aceşti „mulţi"?

 Dacă da, cum vei răspunde la dorinţa pe care Şi-a exprimat-o Domnul Isus? (comp. cu Psalmul 116.12-14).

Evanghelizare la Toflea!

Scriptura spune:

"Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Saptamana care a trecut, a fost o saptamana binecuvantata pentru fratii nostri romi de la Toflea. Trebuie spus ca fiecare popor are cultura lui si modul  de a-si exprima bucuria.

Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!

Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

Iata cateva inregistrari din aceste seri pline de har.

Seara de 19.08.2014-Gabi Zagrean

Seara de 20.08.2014- Viorel Candrianu

Seara de 21.08.2014-Virgil Neagu

Seara de 22.08.2014- Mircea Demian 

Seara de 23.08.2014-Eugen Sebesi,Mihai Dumitrascu si Florin Ianovici

Seara de 24.08.2014-Florin Ianovici, Liviu Axinte si Vasile Hozan

Astazi evanghelizare s-a incheiat cu un botez Nou-Testamental

Si eu, si tu putem contribui cu ceva!

Asa cum de fiecare data cand intru pe blog intru sa citesc si ce scriu fratii mei dragi, iata ca asa am facut si azi. Citeam ceea ce scria sora mea, Rodica Botan si tare mult mi-a placut cum a descris esenta acestui studiu la care a participat, "darurile".

Nici ca se putea mai bine, desi ceea ce a scris ea a fost cu doua zile in urma, iata ca si mesajul de la adunare a  fost inspre aceeasi directie. Citisem cu atentie povestioara scrisa de Russell Kelfer si tradusa de Rodica pe care o gasiti AICI, arata cele sapte daruri pe care le aveau acesti frati de credinta.

Intr-adevar fiecare din noi a fost inzestrat de Dumnezeu cu diferite daruri spirituale si cand vorbesc de daruri nu ma gandesc neaparat la darurile Duhului Sfant, ci daruri cu care am fost inzestrati de Domnul inca din momentul in care a avut loc aceea transformare a launtrului nostru, aceea transformare cand L-am cunoscut pe Hristos.

Problema nu este ca nu avem daruri, ci ca nu ne cunoastem darul si nu cunoastem pentru ca nu cerem Domnului sa ni-l descopere.

Sa luam nu mai departe, decat exemplul de la locul nostru de munca.Fiecare avem un anumit domeniu de activitate.Nu lucrez intr-o firma mare, si nu ma pricep atat de bine in alte domenii de activitate, insa cei care lucreaza in acest domeniu pot confirma ca este asa. Daca lucrezi la o fabrica de confectii, spre exemplu, pana  iese un articol de pe poarta fabricii spre magazinul de vanzare trebuie sa treaca prin diferite etape.Unul croieste, altul coase, unul calca, altul coase emblema, altul aseaza pe umeras sau mai stiu eu prin ce faze mai trece produsul, cert este ca fiecare isi cunoaste domeniul lui, si nimeni nu se baga peste celalalt. La mine la jobs, eu stiu ce am de facut si nu ma bag in treaba colegului meu, ori la fel este si in domeniul spiritual.

Campul pe care muncim este ogorul lui Hristos si Dumnezeu ne-a dat sarcina fiecaruia ce sa facem si cu ce sa ne ocupam.

Unul are darul de a incuraja, altul darul rugaciunii, altul are darul de canta, altul are alt dar, al milosteniei sau al compasiunii, insa cu siguranta ca fiecare am fost dotati intr-o anume directie mai mult.

In general, incercarile din viata noastra dar si a celor apropiati de noi, au menirea sa ne descopere aceste daruri pe care Dumnezeu le-a pus in noi. Fiecare din noi am fost intr-un moment al vietii intr-o criza sau cunostem pe cei care se afla acum intr-o criza.Insa indiferent ca sunt altii in criza, indiferent ca suntem noi, Dumnezeu a dat un scop acestui moment. Daca nu suntem noi, poate e cel de langa noi, dar sa tinem cont ca prin acest moment avem sansa si oportunitatea de a face "ceva" pentru aceea persoana. Poate ca nu putem face mare lucru, insa daca fiecare din noi ne aducem aportul cu ceva, aceea persoana se va simti mult mai bine.

Poate ca  exista un bolnav pe care il cunoastem in biserica la noi, fie ca este in familia noastra sau fie ca am ajuns sa il cunoastem in alta conjunctura, insa nu cred ca nu putem face chiar nimic. Poate ca nu avem bani sa-l putem sprijini financiar, insa avem darul rugaciunii, atunci sa ne rugam. Poate ca nu avem darul rugacinii, dar avem darul de a vorbi frumos, atunci sa folosim acest dar si sa-l incurajam. Poate ca avem acest dar al milosteniei, atunci sa cautam sa facem bine, asa cum putem, poate ca ne place curatenia si cel bolnav nu poate face asta, atunci sa facem noi, poate ca ne place mersul la cumparaturi si cel in suferinta n-o poate face, atunci s-o facem noi, poate ca altuia Domnul i-a dat putere financiara, atunci acela sa-si aduca si el contributia. Fiecare avem dat de la Dumnezeu "ceva" mai mult si in mod special, atunci sa folosim acest dar capatat. 

Iata asadar, cum fiecare ne putem aduce contributia cu ceva si Dumnezeu ne poate folosi pe fiecare  in parte cu darul pe care ni l-a dat, insa fiecare daca facem "ceva" atunci toate aspectele necesare din viata celui aflat in criza ii vor fi acoperite.

Sa nu uitam ca azi este cel de langa noi in criza, maine s-ar putea sa fim noi.

Roata vietii este intr-o continua miscare, azi este sus, maine este jos, si mi-amintesc o vorba a mamei mele, "fiecare urcus, are si coboras", si daca cineva nu a trecut pe-aici, eu sigur va pot confirma acest lucru din propria experienta.

Doamne ajuta-ne sa descoperim darul pe care L-ai pus in noi si acest dar sa-l folosim pentru a fi de folos si altora!

A fi un simplu crestin dar fara sa aducem roada, este ca si cum am fi un copac intr-o livada, dar fara fructe. Este oare folositor la ceva?

Hrana ta zilnica!

24 AUGUST
Matei 26.1-16
Domnul Şi-a încheiat învăţăturile. Acum urmează să se împlinească cele din urmă evenimente. În timp ce la Ierusalim se ţine „sfatul celor răi" (v. 3-5), o scenă cu totul diferită se desfăşoară în Betania. Respins şi urât de mai-marii poporului Său, Isus găseşte printre credincioşii umili acceptare, iubire, dragoste şi, am putea spune, adorarea care I se cuvine. Negăsindu-Şi loc în Templu, a fost primit în casa lui Simon leprosul. I-a fost refuzată împărăţia, însă un parfum de mare preţ îi este turnat pe cap, simbol al ungerii imperiale: această femeie îl recunoaşte şi îl onorează ca Mesia al lui Israel. „în timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul" (Cântarea Cântărilor 1.12). Domnul a fost singurul care a înţeles şi a apreciat fapta ei. Dar ce contează? Din moment ce El găseşte plăcere în aceasta, nimeni nu are dreptul să o necăjească pe această femeie.
Odată cu v. 14 trecem din nou la o scenă a întunericului. Trădătorul Iuda, cel care respirase şi el mirosul parfumului, îşi împlineşte dispoziţia şi îşi primeşte plata: treizeci de arginţi, preţul unui rob. Dar profetul Zaharia îl numeşte, nu fără ironie, preţ scump, pentru că era cel cu care trebuia să fie estimat Fiul lui Dumnezeu (Zaharia 11.13).

Acasa...dar nu in casa, acasa...dar nu la masa!

Avertismente!

Fiind ieri un timp numai bun pentru plimbari, mi-am luat familia si nepotei si am plecat la plimbare. Desi eram ocupata cu ei, trebuind sa fiu cu ochii in patru la ceea ce fac, pentru ca numai de mana nu ma tineau, totusi am avut timp sa imi arunc privirea in stanga si-n dreapta. Bineinteles, asa cum se intampla si in alte orase, anumite zone sunt in renovare sau se construiesc. Asa se face ca si prin centrul orasului, pe o anumita portiune este legata o sfoara de la un capat la altul si scria: " ATENTIE, SE LUCREAZA PE ACOPERIS!"

Fireste ca si eu, dar si ceilalti trecatori am coborat de pe trotuar si am ocolit zona cu pricina.

Trezindu-ma azi de dimineata, mi-a venit in minte aceasta scena. 

Noi, oamenii am fost creati de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, am fost creati sa gandim, sa reactionam, cu alte cuvinte nu suntem fara intelepciune. Daca am vazut ca scrie, "se lucreaza pe acoperis, atentie", chiar daca la aceea ora nu era nici tipenie de om pe acoperis, cu toate acestea ne-am luat masuri de siguranta si am ocolit zona. De ce? Pentru ca exista un pericol pe aceea portiune.

Interesant este ca la aceste avertizari omul tine seama. Tinem seama de indicatoare daca suntem la volan, tinem seama de anumite semne si tablite pe care sunt scrise diverse avertismente, tinem seama si incercam sa ne ferim de tot ceea ce ar putea sa ne puna viata in pericol.Daca vrei sa pleci cu masina pe o anumita ruta iar la un moment dat apare politia si te dirijeaza pe un alt traseu, spunandu-ti ca drumul este blocat, ce faci....nu iei seama? Cu siguranta ca fiecare dintre noi tinem seama si il credem pe cuvant si niciunul nu tragem pe dreapta pornind pe jos sa verificam daca ceea ce spune este real. Il credem pe cuvant.
Oare Cuvantul lui Dumnezeu nu este mai de pret?

BIBLIA, are zeci si sute de avertismente!

 Avertismente cu privire la modul in care trebuie sa ne traim viata, avertismente in ceea ce priveste rasplata pentru faptele noastre, avertismente cat priveste lungimea anilor pe care ii traim, avertismentul ca Domnul va reveni, si mai mult avertismentul in ce priveste judecata lui Dumnezeu fata de toti oamenii.

Dumnezeu ne-a dat intelepciune, oare de ce avertismentele acestea de pe pamant, date de oameni, stim sa le respectam, dar avertismentul dat de Insusi Dumnezeu, nu-l luam in seama? (nu toti)

Sa fie omul mai credibil decat Dumnezeu?

Nici vorba! Cuvantul lui Dumnezeu spune in Ieremia 17,

Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul, si-atunci credem noi mai bine pe om decat pe Dumnezeu?

Inteleptul Solomon spune in Eclesiastul,

Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune, cu-alte cuvinte, nimeni nu este vesnic.

In cartea lui Pavel scrisa Romanilor cap. 12 si 13, sunt cateva sfaturi in ce priveste purtarea noastra:

"Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită"

" Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu....Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea"

Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

"Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele".

Sunt doar cateva randuri care mi-au venit acum in minte, insa cu mult mai mult scrie Scriptura.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune atat de clar si de raspicat:

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

De ce oare nu luam seama la aceste cuvinte?Suntem avertizati ca fiecare dintre noi vom muri, si asta o singura data, iar apoi va veni o judecata.

O judecata si o rasplata!

Psalmistul David spune:Căci El vine, vine să judece pământul.El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele, după credincioşia Lui.

Oricine am fi, oriunde am fi, nu putem scapa de judecata lui Dumnezeu, caci inaintea Lui nu se are in vedere fata omului (Rom.2:11), iar Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom.2:16)

Credem noi aceste cuvinte?

Suntem indemnati sa veghem, "Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului", luam noi in serios acest indemn?

Este cuvantul omului mai presus decat Cuvantul lui Dumnezeu?

O singura tablita agatata cu aceste cuvinte: "ATENTIE, se lucreaza pe acoperis", si toti cei care am trecut pe acolo am ocolit 3-4 m, numai sa nu cumva sa ne cada ceva in cap, desi nu era nimeni sa lucreze, o singura tablita, iar Cuvantul lui Dumnezeu care este sfant, si este "DA" si "AMIN", pe-acesta nu-L luam in serios!?

Suntem noi oare intelepti?

Suntem avertizati ca nu vom trai vesnic. 

"Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm"

Dar nu este o regula, ba mai mult scrie in cartea Iov:"Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii, iar altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire, şi amândoi adorm în ţărână", dar cu toate acestea, nu luam aminte.

Cred ca e momentul ca fiecare din noi sa ne facem o cercetare si sa vedem cat de mult luam in serios Cuvantul lui Dumnezeu sau nu cumva, il ignoram?

"Aleg sa cred toate cuvintele Domnului, atat cat priveste fagaduintele Lui fata de mine, dar si cat priveste judecata lui fata de mine. Aleg sa ma incred in El, si numai in El. 

Aleg sa cred si sa ma incred doar in EL"

Fii omule intelept alege si tu la fel!