Hrana ta zilnica!

1 AUGUST
Matei 15.21-39
Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David" (v. 22) şi erau străine de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poate străluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a preţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.
După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din belșug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).

Nu contest nimic....dar eu, prefer totusi biserica !

 De cateva saptamani, chiar luni, de fapt aproape toata "vara"(desi numai vara nu a fost) ploua mai tot timpul, doua, trei zile soare, si iarasi ploua si tot asa o tine  de ceva vreme.

 Nu stiu la cati dintre noi ii place ploaia...? E placut sa te plimbi poate in zilele toride prin stropii de ploaie reci, insa sa stai afara in mijlocul tornadelor si  a potopului care este de ceva vreme...nu stiu la cati ne-ar face placere. Mie nu...cu siguranta. Asa ca indiferent cat de cald este in casa, indiferent ca mai gatesc ceva care provoaca mirosuri si care persista cateva ore bune(cu toate ca hota  incearca sa le elimine), tot mai bine este in casa.

La fel este si in biserica....

Cineva imi spunea ca nu mai merge la biserica pentru ca si aici a vazut mai mult sau mai putini "crestini" care doar isi poarta numele. Ba ca "X" vine imbracat asa, ba ca "Y" face asa  si exemplele pot fi multe si nu are rost sa le enumar aici, nu ar ajuta spiritual, pe nimeni.

Este drept si nu contest ceea ce imi spunea persoana in cauza, insa intre "biserica" si "strada", PREFER BISERICA !

Nu contest ca si in biserica nu vezi ici-colo, fete(femei) care isi imagineaza ca pasesc pe podium etalandu-si  tinutele, nu contest ca si in biserica nu vezi fete(femei) care timp de doua ore nu fac altceva, decat se chinuiesc sa-si lungeasca sau sa-si largeasca materialul din fusta cu care au venit imbracate, nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica, femei care isi imagineaza ca sunt pe banca in parc la un "pahar de vorba", nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica fete(femei) care se straduiesc sa-si ridice cumva decolteul prea adanc, scotand in evidenta o manichiura viu colorata, fie ea frantuzeasca cu french sau fara franch, cu model sau  fara model, cu pietre sau fara pietre, insa cu toate acestea, intre ceea ce-mi ofera strada si biserica... 

EU, PREFER BISERICA!  

Nu am sa contrazic pe nimeni ca, venind la biserica n-ai sa vezi tineri cu capul tuns jumatate da-jumatate ba, n-am sa contrazic pe nimeni ca uneori privesti fara sa vrei si te intrebi, nu cumva au gresit magaziunul cand si-au cumparat pantalonii cu care au venit imbracati, deorece sunt foarte mulati, nu contest ca nu ai sa vezi si in biserica baieti care zici ca, tocmai au iesit din salonul de cosmetica unde au avut programare la pensat, nu contest nimic din toate acestea, insa intre ceea ce  este afara si ceea ce este in biserica...

EU, PREFER BISERICA!

Cand Dumnezeu i-a spus lui Noe sa-si faca o corabie, sa-si ia familia si dobitoace din fiecare cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca si sa se salveze, Noe nu a stat pe ganduri, ci a facut tot ce-i poruncise Domnul.(Geneza 6:22)

Am stat si m-am intrebat...oare timpul pe care l-a petrecut Noe in corabia nu a avut de suportat nimic? Nu a suportat si el tot felul de mirosuri? Luand cate doua din fiecare dobitoc, din fiecare pasare, din fiecare taratoare, ma intreb oare nu cumva s-a transformat corabia lui Noe in grajd?

Credeti ca lui Noe i-au placut toate acestea...? Eu am convingerea ca nu, insa stiind ce este afara, stiind ca era potop, stiind ca in mijlocul apei nu are nici o sansa de salvare, Noe a preferat mai bine mirosul de grajd decat sa moara inecat.

Dragul meu, si in biserica vei vedea lucruri care poate te vor dezamagi, insa intre ceea ce ofera lumea afara si ceea ce ofera Dumnezeu, alege biserica !

La urma, urmei  Scriptura ne-a si instiintat in privinta aceasta. Amintiti-va pilda cu graul si neghina. Amandoua le gasim pe acelasi camp, insa Isus ne-a spus:

 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

Nu lasa ca florile de neghina viu colorate sa te impresioneze, si nu te uita la firul firav de grau care uneori este aplecat pana la pamant sub rafalele de vant. Neghina indiferent cat este de frumoasa, vine vremea seceratului si nefiind folositoare este aruncata, pe cand firul firav de grau care a fost aplecat si culcat la pamant, se ridica de jos semet, vine seceratorul, il secera si bobul lui hraneste milioane si milioane de suflete.

Nu te preocupa de neghina, e multa si se inmulteste tot mai mult. Lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de ea, tu doar ai grija, ca dupa fiecare rafala de vant sa ai puterea sa te ridici semet de la pamant, pentru ca timpul este aproape de secerat si vine SECERATORUL!

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Deseori, intalnesc oameni in jurul meu care imi pun tot felul de intrebari atunci cand afla ca sunt crestina.

"Voi, aveti voie sa faceti....? Aveti voie sa mergeti...?  Sau, ai voie sa te uiti..? Ai voie sa...etc, ai voie sa...etc..?"

DA! Am voie absolut orice! Bineinteles raman uimiti de raspunsul meu. 

Cum...? Ai voie..? Pai si atunci, de ce nu mergi, de ce nu faci, de ce...si intrebarile continua.

Le deschid Scriptura si le citesc:

 "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc"

Am un gand pentru aceasta seara si chiar ma urmareste de ceva timp:

Nu ceea ce facem determina ceea ce suntem, ci ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Comportamentul unui crestin este intotdeauna vizibil de cei din jur. 

Eu nu ma comport cinstit ca sa dovedesc ca sunt crestina, eu ma comport cinstit pentru ca SUNT CRESTINA!

Eu nu fur, nu mint pentru a dovedi ca sunt crestina, eu nu fur si nu mint pentru ca sunt crestina, si exemplele pot continua.

Faptele noastre bune nu ne vor ajuta sa dovedim ca suntem crestini, in schimb faptul ca suntem crestini va determina sa facem doar fapte bune.

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Matei 15.1-20
Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2.
Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriţi în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfăţişare respectabilă.

Unii cred...dar tu? Tu ce crezi?

Tot pamantul e ravasit! 

Natura intreaga s-a dezlantuit si catastrofele se muta parca din loc in loc, din tara in tara, din oras in oras.Mai lunile trecute vecinii nostri din  Serbia si Ungaria treceau prin grave inundatii. Iata ca acum Romania trece prin momente de incercare, si in mod special partea de sud a Olteniei fiind sub ape.

 La noi sunt inundatii puternice,

 alte zone sunt lovite de cutremure, in Ucraina pacea a fost luata, in Fasia Gaza si Israel conflictul ia amploare iar tragedia si suferintele din Siria continua fara ragaz,

sursa foto:http://www.lonews.ro/stiri/
copiii nevinovati  sunt victimele armelor si a razboiului care nu mai ia sfarsit.De-altfel mai toate tarile  musulmane sunt in mijlocul conflictului.

sursa foto:http://www.realitatea.net/
Din pacate mor oameni nevinovati si nu doar din aceste tari, ci si oameni ale caror tari nu sunt implicate direct. Saptamana trecuta citeam o statistica a anului 2014, ca fiind un an cu cele mai mari catastrofe aviatice. In doar patru catastrofe aviatice au murit peste 700 de oameni, si asta doar in 5 luni, iar 500 dintre ei, doar in luna iulie.

Foto: (C) Maxim Zmeyev / REUTERS 

Ba mai mult, daca ma uit la fratii mei in credinta care trec prin prigoana, constat ca sunt extraordinar de  binecuvantata. La noi Evanghelia este propavaduita pe stadioane, sali de sport, biserici, chiar si pe strada...

...in timp ce alti mor martirizati pentru Isus. 
Stim de altfel ca, Coreea de nord este tara cu cea mai mare prigoana asupra crestinilor, dar nu numai in Coreea este prigoana, ci si in alte tari. Undeva la inceputul acestui an citeam ceea ce declara o calugarita siriana, cu ocazia zilei "drepturilor omului" la Viena:
"sangele crestinilor din Siria ucisi pentru credinta lor este vandut  cu 100 000 de dolari in Arabia Saudita".
Calugarita Hatune Dogan, declara ca fanaticii musulmani dadeau si 100 000 de dolari pe o sticluta mica de sange care provenea de la un crestin.
Cata cruzime!!!

sursa foto: http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/corea-de-nord-tara
Nu stiu cati dintre noi putem privi aceasta imagine fara sa fim miscati si fara sa fim sensibilizati?
Cu toate acestea, in ciuda prigoanei si suferintei prin care trec, ei raman neclintiti in credinta lor, in schimb noi, cu tot ceea ce vedem zi de zi, cu toate catastrofele care se abat asupra omenirii, cu toate astea....
ramanem in continuare traind o credinta superficiala sub impulsul unei religiozitati.
Cei care traiesc calauziti de Duhul Sfant si nu putini sunt, traiesc experiente minunate si traiesc intr-o dimensiune supranaturala, insa acestia sunt priviti de cei "religiosi" cu multe .."semne de intrebare..."
Vazand toate aceste lucruri, Biblia ne spune:
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?"

Ce fel de om esti tu..?
M-ai crezi in fagaduinta Domnului? M-ai traiesti cu speranta unui cer nou si a unui pamant nou in care va locui neprihanirea?
S-a spus demult ca Domnul va reveni si atat de mult ne-am obisnuit cu aceste cuvinte, incat pentru multi acestea nu mai au prea mare valoare si prea multa credibilitate.
In 2 Petru  cap. 3 scrie:
"Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, iar Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii"
 Iata ca Petru antipase ca in zilele din urma vor fi si oameni care vor pune la indoiala fagaduintele Domnului,"cum cred unii..."
Dar poate ca uneori ne intrebam si spunem..."de ce totusi intazie Domnul?"
De ce atata suferinta? De ce ingaduie ca, Copiii Sai sa treaca prin astfel de incercari,  prin prigoana, prin tot felul de incercari?
Intreg pamantul este contaminat de pacat. Pe intreg pamantul, chiar sub vederea Aceluia care sta in cer pe scaunul de domnie si priveste spre noi oamenii, se fac atatea fapte urate de ti-e greu si sa le spui, dar sa le infaptuiesti. Si totusi....care este motivul pentru care Dumnezeu inca ne mai ingaduie, inca ne mai tolereaza?
Da, trecem prin tot felul de incercari, privesti cu ochii cum munca ta de o viata dispare intr-o clipita inghitita de puhoaie de apa, insa noi inca suntem in viata...
De ce...?
 Cu un singur motiv face acest lucru, pentru un singur motiv are o indelunga rabdare, doreste ca niciunul din noi, nici unul din copiii nostri sa nu cumva  sa piara, ci  toti sa venim la pocainta!

Intelegi tu dragul meu acest lucru...?
Isus doreste sa te salveze!
Nu sunt povesti, e o fagaduinta clara, iar eu cred Cuvantul LUI.
Evanghelia dupa Marcu incheie cap. 13, astfel:

Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Matei 14.22-36
Această scenă a corăbiei în mijlocul furtunii zugrăveşte poziţia actuală a răscumpăraţilor Domnului. În timp ce El este în ceruri, aparent absent, dar rugându-Se şi mijlocind pentru ei, aceştia au de traversat într-un mod supărător marea agitată a acestei lumi. 

Este noaptea morală: vrăjmaşul stârneşte împotrivirea oamenilor, acţionând precum vântul şi valurile care fac zadarnice eforturile celor care vâslesc. Dar nu vine Isus în întâmpinarea alor Săi? Vocea Lui cunoscută îi îmbărbătează pe sărmanii ucenici: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" (v.27). 

Şi credinţa, sprijinindu-se pe cuvântul Său (vino!), îl poartă pe Petru în întâmpinarea Celui care-1 iubeşte. Dintr-o dată însă această credinţă dispare şi Petru se afundă. Ce se întâmplase? Petru şi-a luat privirile de la învăţătorul Său şi a privit la înălţimea valurilor şi la furia vântului, ca şi cum ar fi fost mai uşor de mers pe o apă liniştită decât pe o mare agitată! Dar a strigat la Domnul şi El i-a venit imediat în ajutor.
Apoi Isus este primit în ţinutul Ghenezaretului, unde înainte nu făcuse multe minuni, din cauza necredinţei oamenilor (13.58). Aceasta este o imagine a momentului când poporul Lui, cel care L-a respins, îl va recunoaşte şi ÎI va onora, fiind eliberat prin El.

Uneori suntem prea egoisti!

O istorioara, ne vorbeste despre un om care dorea sa afle cum este atat in rai, dar si in iad. 

Pentru aceasta L-a rugat pe Dumnezeu sa ii dea un vis si sa ii arate.

In visul lui, se facea ca statea inaintea lui Dumnezeu, intrebandu-L:

- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul, si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om si i-a aratat doua incaperi.

A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru.

In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.

Pe masa se afla un vas mare cu diverse bunatati, care miroseau foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.

Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.

Tineau in mana tacamuri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a se infrupta din bunatatile de pe masa. Insa, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul  s-a infiorat la vederea suferintei lor.

Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.

Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare, plin de bunatati de-ti lasa gura apa.

Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de tacamuri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul mirat a spus: "nu inteleg"..!?

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate" 
"Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

Deseori ne aflam si noi in situatia aceasta. 
Din prea mult egoism s-ar putea sa fim, chiar noi cei mai afectati.

Vreau concediu....

Inca de dimineata am deschis blogul sa intru sa scriu un gand, insa din pacate nu am apucat sa scriu absolut nimic. E perioada concediilor(la noi), nu si la clienti. Unul din sefi este in concediu, unul este absent, iar sarcinile lor mi le-au pus in "carca" (ca si cum... nu aveam destule), asa ca nici macar nu am apucat sa "respir". Sper sa rezist doua saptamani pana se vor inapoia.

  Oricum vin ei...si plec eu, insa daca iau in calcul dupa cum ma simt azi...doua saptamani o sa dorm continuu.