Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Matei 14.1-21
Capitolul 11 ni 1-a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. 

Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2).

 Pentru ce motiv? 

Pentru că Ioan îndrăznise să-1 mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să-1 spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i-a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a-1 omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale" (Fapte 13.25).
Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său.

 Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale?

 Pare că tristeţea L-a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu-Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

Hrana ta zilnica!

28 IULIE
Matei 13.44-58
Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care 1-a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi-a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.
În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată-i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, ... după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să-i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9-11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.
În afară de comoara pe care Domnul a găsit-o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria" din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi"?
Într-un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului", motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Matei 13.31-43
În cele şase „parabole ale împărăţiei" care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.
Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat-o împărăţia cerurilor după respingerea împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. 

După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările - conform v. 4 şi 19 - şi aluatul).
Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într-un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ş

tim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.

Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Matei 13.18-30
Între cei care aud Cuvântul, Domnul, Cel care cunoaşte perfect inima omenească, distinge patru categorii de persoane.
Prima este comparată cu pământul bătătorit al drumului, devenit tare pentru că este călcat de toată lumea. Nu cumva inima noastră seamănă cu acest drum pe care lumea tot trece, din moment ce Cuvântul nu poate pătrunde în ea?
Alţii, asemeni acestor Jocuri stâncoase", sunt cei cu duhuri superficiale, în a căror conştiinţă nu s-a imprimat profund convingerea stării de păcat. In felul acesta, emoţia trecătoare simţită la auzirea Evangheliei este doar o credinţă aparentă.
Dacă credinţa autentică are în mod necesar rădăcini (nevăzute), cel care o face cunoscut este însă rodul (şi acesta este văzut). Credinţa fără fapte este moartă, sufocată, precum să-mânţa căzută „între spini"

 (lacov 2.17).
Sămânţa cade însă şi în ,pămănt bun", în care spicul, la vremea lui, va putea rodi (se va putea maturiza).
Parabola neghinei ne învaţă că vrăjmaşul nu s-a mărginit numai să fure sămânţa bună, de fiecare dată când a putut (v. 19), ci a şi semănat sămânţă rea, „pe când dormeau oamenii". Pentru că somnul spiritual ne lasă în voia influenţelor rele, suntem îndemnaţi cu stăruinţă să fim vigilenţi (Marcu 13.37; 1 Petru 5.8 etc).

Scoala de vara Areopagus - 2014

Mandela Day at Areopagus!
67 minutes with HE Thenjiwe Mtintso

Unii copii abia asteapta sa vina vacanta, mezinul meu m-ai vroia scoala.
Asa ca zis si facut.
 Dupa terminarea scolii, l-am inscris inca o luna la o scoala de vara intr-un centru crestin.
Pesemne ca i-a placut mult, pentruca nu a vrut nici macar o zi sa lipseasca.
Au avut un timp minunat impreuna mai ales ca au sarbatorit alaturi de ambasadoarea  Africii de Sud.

In curtea centrului au plantat impreuna un copac

Au avut loc concursuri  si diferite jocuri specifice varstei lor.
Cateodata e bine sa fii copil!

Emisiunea Calea Adevarul si Viata in direct cu prof. Iosif Ton

                    

Departe de fata Domnului!

De fiecare data cand citesc, ma rog Domnului sa ma ajute sa si inteleg ceea ce citesc, iar ceea ce Dumnezeu imi descopera doresc sa impartasesc si altora.

Isus a spus: mergeti si duceti Evanghelia pana la marginile pamantului.

E frumos sa  calatoresti si sa fi implicat direct in aceasta slujire, si mie sincer mi-ar placea sa fac acest lucru, numai ca nu toti putem face asta si nu de fiecare data. Toate la timpul lor si fiecare in slujirea la care l-a chemat Domnul. Nu cred ca trebuie sa ai neaparat studii de teologie ca le spui oamenilor ceea ce a facut Dumnezeu in viata ta, insa cred ca fiecare putem vorbi si altora despre minunile Domnului Isus, cred ca fiecare putem gasi o modalitate prin care sa fim aceea voce pe care doreste Domnul sa fim. Nu ca ar avea nevoie Dumnezeu de serviciile noastre, El este Suveran, insa  Domnul vrea ca sa fim acele voci care sa-I  marturiseasca minunile. Astazi, cand cu ajutorul internetului si cu un singur clik, poti accesa orice, tot la fel consider ca poti fi de folos Domnului aruncand si tu, si eu o samanta in ogorul Evangheliei. 

De-aceea fac, ceea ce fac, de-aceea asez fiecare gand, aici pe acest blog, si toate le fac doar de dragul lui Dumnezeu, de dragul Fiului Sau si de bucuria pe care o am in El, stiind ca mi-a salvat sufletul de la moarte.

De ceva vreme am inceput sa citesc prorocii mici. Astazi am citit cartea Iona. Imi place tare mult aceasta carte si de fiecare data cand o citesc mai descoper inca ceva. Imi amintesc ca in urma cu un an, sau poate chiar mai bine, am scris din nou despre Iona.Nu stiu ce am scris atunci, si nici macar nu merg in arhiva sa vad ce am scris, cu siguranta am scris ceea ce mi-a dat Domnul intelegere la vremea-aceea, insa astazi din nou mi-a ramas gandul la Iona.

Citind toata cartea Iona, am stat si m-am gandit, "ce o fi fost in mintea lui Iona, atunci cand incerca sa se ascunda de Domnul?"

Domnul ii spune: „Scoală-te, du-te la Ninive..." (v.2)

Iona aude chemarea Domnului, insa face altceva (v.3), "Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului"

Locul in care se gaseste Iona in momentul in care  Dumnezeu ii vorbeste este la o distanta de aproximativ 400 de km de cetatea Ninive. Interesant este ca Iona alege sa plece sau mai bine zis sa fuga de fata Domnului la Tars, iar distanta este de aproximativ  4000 de km, adica de zece ori mai mare.

Oare nu stia Iona ca Dumnezeu este pretutindeni si de fata Lui nu te poti ascunde, nici macar la 4000 de km?

Dar noi? 

 Oare nu facem ca si Iona? Domnul ne vorbeste, si ne spune mergi acolo sau fa cutare lucru, iar noi facem altfel decat ne-a vorbit sau mai mult, ignoram vocea LUI? 

 Vers.5: " Corăbierii s-au temut, au strigat...", iar bietul Iona ce a a facut? "Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus"

Corabierii au strigat-Iona s-a culcat!

Sunt convinsa ca era mare zarva pe corabie, ma intreb: "cum a putut sa se lipeasca somnul de Iona?"

Dar noi? 

Ma uit la vremurile in care traim, sunt vremuri in care multi au iesit pe campul Evangheliei sa arunce samanta, este mare zarva, semanatorii seamana, recolta este gata de strans, sunt asteptati seceratorii, si..."EU" sau poate ""TU", am plecat sa mai dormim?

Vers. 13:"Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor"

A plecat cu gandul sa se ascunda de Domnul, dar iata ca se izbeste de valurile furioase care impiedica fuga lui. Ma intreb, oare nu a stiut Iona ca Dumnezeu este Stapanul marilor? Sunt convinsa ca, DA!

Numai ca Iona a incercat, poate ca Domnul o fi inchis ochii sau s-o fi gandit ca ochii Domnului nu patrund pana pe fundul corabiei?

Dar noi?

Cate furtuni sau cate valuri a lasat Dumnezeu peste noi incercand sa ne opreasca din calatoria noastra, calatorie care nu Ii place Domnului? Oare nu stim ca Dumnezeu este Suveran si Stapan peste toate?

Vers.15."Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare"

Ma gandeam la bietul Iona. Ce simtea Iona in acel moment?

M-am gandit, in ce loc a ajuns Iona! Nu stiu ce fel de peste o fi fost, Biblia nu ne scrie acest lucru, o fi fost balena sau altceva, cert este ca era un peste mare. Ori ce poate fi in pantecele unui peste mare? Cu siguranta sunt tot felul de resturi inghitite, iar Iona a trebuit sa stea in acel loc, trei zile si trei nopti.

 Nici nu ma mir de rugaciunea pe care o face din pantecele pestelui...!   

Dar noi?

Nu cumva stim ca toate valurile si incercarile din viata noastra sau din jurul nostru se datoreaza faptului ca incercam sa ne ascundem de Domnul?

De ce oare asteptam sa fim aruncati si noi ca Iona, pe fundul marii?

Fundul marii, poate fi o boala, un deces in familie, poate fi o criza puternica financiara, poate fi un esec, o dezamagire sau multe alte modalitati pe care Dumnezeu le poate aplica in dreptul fiecaruia.

Cap.2, vers 2: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"

Iona era in stramtorare si la propriu si la figurat. Indiferent cat de mare o fi fost pestele, ma gandesc ca bietul Iona statea chitic, din lipsa de spatiu, dar si spiritual vorbind, Iona era la mare stramtorare. S-a pus sa-si masoare fortele cu Domnul...!

Ioan, Iona...oare nu stiai cat este de puternic este Dumnezeu?

Dar noi? 

 Nu stim oare ca nu putem sa ne punem cu Dumnezeu?

Ce am putea face in stramtorarea noastra mai bine, decat ceea ce a facut Iona?

 „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"

Nu stiu daca fugi si tu ca Iona, nu stiu daca valurile sunt pornite impotriva ta, nu stiu daca nu cumva esti pe fundul marii, nu stiu in ce stramtorare te afli, dar tot ceea ce stiu este ca, altceva mai bun de facut nu ai nci tu si nici eu, decat sa-L chemam pe Domnul. 

Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. 

 Ps. 18:6

Atunci cand Il strigam, El aude si ne raspunde!

Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.

Ps.34:6 

 

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Matei 13.1-17
Inima poporului se împietrise şi, de bunăvoie, îşi închiseseră ochii şi îşi astupaseră urechile (v. 15). 

De acum, Isus le va vorbi prin parabole, într-un mod ascuns, rezervând învăţăturile Sale numai pentru ucenici. Versetele 18,36 şi 37 arată că Domnul este întotdeauna gata să le explice alor Săi ceea ce ei doresc să înţeleagă. Biblia cuprinde multe lucruri greu de înţeles şi neclare pentru inteligenţa noastră naturală limitată (Deuteronom 29.29), dar explicaţia o vom primi, la momentul potrivit, dacă o dorim cu adevărat (vezi Proverbe 28.5). Să nu ne lăsăm deci descurajaţi de pasajele sau de expresiile pe care nu le înţelegem imediat. Să-I cerem Domnului să ne explice Cuvântul Său.
Respingerea lui Mesia de către Israel a avut şi o altă consecinţă: negăsind să strângă roade în mijlocul poporului Său, Domnul va începe de acum să semene în lume Cuvântul Evangheliei. Acesta este numit în alt loc „Cuvântul sădit", care are putere să salveze sufletele (Iacov 1.21). Cu toate că nu este decât un singur soi de sămânţă, nici vorbă ca toţi să primească în acelaşi fel Cuvântul. Întrebarea este: voi cum l-aţi primit?