Grabim venirea Domnului?

Cand omul nu are ce sa faca...isi face singur de lucru, asa spune o vorba din batrani. O asemenea experienta se pare ca am avut-o si eu, nu ca n-as fi avut de lucru, insa acum...chiar mi-am facut singura de lucru.

Este duminica dimineata, ora cand toti "bunii crestini" sunt la adunare si se roaga.Asa trebuia sa fac si eu, numai ca sunt inca in pat si incerc sa scriu cateva cuvinte daca tot nu sunt in locul in care trebuia sa fiu. Nu ca nu as fi vrut, dar pentru ca ieri am avut o iesire la "soare", nu stiu ce s-a intamplat...ce fel de raze, radiatii sau cum s-or numi, dar pe fata mea zici ca a trecut tavalugul(plina de pete si umflata de la soare).

 Eu inca sper si ma rog Domnului sa isi revina la normal, daca nu....nu am altceva de facut decat sa continui sa ma rog.

"Ce-si face omul cu mana lui, se numeste lucru manual", parca asa este un proverb.Dar las deoparte asta si ma duc la Scriptura.

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

 2 Petru 3:10-14

Ziua Domnului, ziua despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme este ziua lui Dumnezeu, o zi a maniei Sale si trebuie sa stim ca aceasta ziua nu va fi o zi usoara. Pavel spunea:" cel neprihanit va scapa cu greu" (1 Petru 4:18), ca atare aceasta zi nu va fi deloc usoara, pentru ca ziua aceasta va fi o zi de judecata, va fi ziua cand rolul pe care l-a avut Isus pana atunci,pentru noi " acela de Mijlocitor", in ziua aceea se va incheia. Isus nu va mai fi Mijlocitor, ci Judecator.

Si daca tot vorbim de importanta acestei zile, mi-a venit in minte exemplul, examenului de bacalaureat.Suntem in perioada bacului si pentru elevii de clasa a XII-a sunt mari emotii si traiesc cu o mare frica, pentru ca este ziua cea mare, ziua in care sunt examinati si in masura in care trec acest examen li se hotaraste si viitorul lor.Sunt convinsa ca nu toti  elevii s-au pregatit pentru aceasta zi de examen, ci doar cei care sunt preocupati de viitorul lor.

Asemanatoare este si ziua Domnului, ca si un examen, numai ca diferenta este foarte mare. Daca la examenul de bac nu esti admis, mai ai o sansa in toamna, poate la anul, pe cand in ziua Domnului  daca nu suntem gasiti vrednici, am picat definitiv si am ratat definitiv VESNICIA!

Si mai este un aspect sau o diferenta, daca data examenului de bac este anuntata, ziua Domnului nu, ea va veni ca un hot, asa spune Scriptura.

Noi cei care credem Scriptura, stim ca nu va ramane nici un cuvant neimplinit din ea, cu toate ca intalnim tot mai multi oameni care nesocotesc si iau in batjocura aceaste cuvinte.Nu este o nautate cand intalnim asemenea oameni si personal de cate ori ajunge discutia despre aceasta zi, primesc aceeasi replica, 

"semnele despre care ne spui, au fost de cand e lumea si pamantul, si cutremure, si sodomiti, si curvie, s. a.m.d.", nimeni nu accepta ca este vorba despre semnele despre care ne vorbeste Scriptura.Ori acest lucru nu ma mira pentru ca insasi Scriptura  spune ca vor fi astfel de oameni care vor lua in batjocura aceasta cuvinte. In  vers.4 spune:

 „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

In general stiinta incearca sa explice si sa aduca argumente contrare Scripturii in ceea ce priveste aceasta zi.

S-a incercat sa se aduca tot felul de argumente vis-a-vis de creatie, de evolutia omului si s-au facut tot felul de descoperiri care vor sa submineze Cuvantul lui Dumnezeu. Insa Biblia ne spune un cuvant despre acesti oameni: "Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă"

Deci intre descoperirile stiintei si Scriptura, eu aleg sa cred Scriptura, pentru ca inainte de a veni stiinta cu descoperirea, cuvantul lui Dumnezeu deja m-a avertizat, "căci înadins se fac că nu ştiu ".Atatea cazuri au fost in care anumite lucruri descoperite de oamenii de stiinta, au fost mai tarziu retrase cu scuzele de rigoare si explicand ca din cauza unor anumite erori, lucrurile nu sunt asa aducand cu ei o alta teorie sau descoperire. Cuvantul lui Dumnezeu niciodata nu a fost retras sau eronat.

 BIBLIA este singura carte care a fost si va ramane vesnic adevarata!

În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Oare chiar va arde, vin multi si intreaba? DA, va arde pentru ca Dumnezeu a spus aceste lucruri si El va implini Cuvantul Sau.

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii!

Nu toti, "unii" spune Scriptura. Unii, cred ca Domnul intarzie, insa Domnul nu intarize, ei cred insa Domnul isi duce planul la indeplinire indiferent de ceea ce cred "UNII"

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu...?

CUM ASTEPTAM NOI VENIREA DOMNULUI?

CE FACEM NOI CA SA GRABIM VENIREA LUI?

Iata cateva indemnuri pentru a grabi venirea Domnului.

Isus spune:"Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor", mai apoi ne da o porunca, „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură", dupa care 

"Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor."

  "Atunci va veni sfârşitul" !

Dorim noi oare venirea Domnului?

Daca da, atunci spune celor de langa tine despre ISUS!

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE
Isaia 51.12-23
„Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi" (v. 12). Câţi credincioşi nu au experimentat în încercările lor că nu există mângâieri autentice în afara celor de la Dumnezeu... Cu adevărat, El este „Dumnezeul oricărei mângâieri" (2 Corinteni 1.3). Uneori, manifestarea noastră este însă ca cea a psalmistului, care declara: „sufletul meu refuza să fie mângâiat" (Psalmul 77.2). Cu excepţia unei firave rămăşiţe care umbla după dreptate, chemările emoţionante adresate de Domnul poporului Său au rămas fără ecou: „Nu era nimeni care să răspundă" (50.2; 66.4).
Acum se face auzit un strigăt repetat şi puternic: „Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te, ... îmbracă-te cu ... hainele cele frumoase" (v. 17 şi 52.1). Este smulgerea Ierusalimului din somn, pentru că Mesia urmează să Se arate. Capitolul 53 ne va arăta ce fel de primire I-a fost rezervată la cea dintâi venire a Sa: respins (pe pământ), Hristos a fost înălţat (lit. „primit sus" -Fapte 1.2) în glorie. 

Astăzi suntem în ajunul întoarcerii Lui. Domnul Isus ne aminteşte de promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând", şi ni Se prezintă El însuşi: „Eu sunt... Luceafărul strălucitor de dimineaţă" (Apocalipsa 22.12,16,17,20). Trezită şi plină de speranţă, Mireasa strigă: „Vino!" Să facem şi noi din inimile noastre un ecou care răspunde: „Amin! Vino, Doamne Isuse!"

Hrana ta zilnica!

14 IUNIE
Isaia 51.1-11
În cap. 46.12, Domnul Se adresase celor care erau „departe de dreptate"; acum harul Său le vorbeşte celor care „urmăresc dreptatea" (v. 1) şi care o cunosc (v. 7). Într-o lume nedreaptă, aceştia sunt expuşi suferinţei din cauza dreptăţii şi de aceea au nevoie să fie încurajaţi: „Nu vă temeţi de dispreţul oamenilor şi nu vă înfricoşaţi de batjocurile lor" (v. 7). Hristos, cel dintâi care a îndurat ruşine şi insulte din partea omului (50.6), ne-a lăsat prin aceasta un model, ca să călcăm pe urmele Lui (1 Petru 2.20-24; 3.14).
Cu ochii îndreptaţi spre Domnul Isus (vezi Psalmul 40.8), Dumnezeu poate vorbi aici despre un popor în inima căruia sălăşluieşte legea Lui. Ne poate desemna El astăzi şi pe noi în acelaşi fel? Locuieşte Cuvântul lui Hristos din belşug în noi? (Coloseni 3.16; Ioan 15.7).
Rugăciunea din v. 9 invocă braţul puternic al Domnului (53.1). Cel care odinioară doborâse la pământ puterea Egiptului şi uscase „apele adâncului celui mare" (v. 10) îl va smulge încă o dată pe Israel din captivitatea sa. Ca şi la malul Mării Roşii, Duhul va pune atunci cântări de triumf în gura celor „răscumpăraţi", iar capul li-1 va încununa cu „o bucurie eternă" (v. 11; comp. cu 35.10).

Luigi Mitoi Apocalipsa 49

                       

Bolnav...stare de metastaza

Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul meu, 

spune psalmistul, pe de alta parte Isus ne spune:...... căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic"

 Suntem noi oare constienti de acest lucru?

In general, multi oamenii nu vor sa recunoasca ca au nevoie de ajutor Divin.Multi isi pun increderea in ei insisi, se incred in banii lor, in functiile lor, in casele lor sau mai stiu eu in ce, insa cu toate acestea ajunsi intr-o situatie de boala, multi alearga disperati la doctor. Nimeni nu spune ca este pacat acest lucru,chiar Isus Hristos a spus:„nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi", (Matei 9:12). Ceea ce este rau, este starea noastra de "orbire" si de "mandrie" in care ne gasim si in care ne complacem, chiar. 

Omul este prea mandru sa recunoasca ca are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, si ma intreb de ce oare?

Atunci cand am o problema cu inima, merg la cardiolog, daca am o problema cu capul, merg la pshiatru sau la psiholog, daca am o problema cu picioarele merg la ortoped, cu dintii la stomatolog, urechea...la orl-ist, s.a.m.d. Atunci cand un  organ din trupul uman se imbolnaveste, desigur cautam medicul specialist in acest domeniu si chiar alergam la cel mai bun.

Am o singura intrebare:

"Sanatatea spirituala a intregii omeniri este aproape...de metastaza. 

Oare atata mandrie exista in noi, incat ne este greu sa recunoastem ca avem nevoie de MEDICUL SUPREM?" 

Din nou sublieniez ceea ce spunea ISUS:

"...despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic" 

Doamne deschide-ne ochii si lumineaza-ne mintea sa vedem fiecare in ce stare suntem, ba mai mult zdrobeste mandria noastra sa recunoastem ca avem nevoie de Tine. 

Avem nevoie mai mult ca oricand de Dumnezeu! 

 

Hrana ta zilnica!

13 IUNIE
Isaia 50.1-11
În zadar a răsunat chemarea Domnului; în zadar s-a repetat fară-ncetare: „Ascultaţi-Mă!" (44.1; 46.3,12; 48.1,12; 49.1). Fie că a fost vocea lui Ioan Botezătorul (40.3), fie a lui Mesia Insuşi, ... „nu a fost nimeni care să răspundă" (v. 2). 

Cât de mult L-a îndurerat pe Domnul Isus această indiferenţă, care-i caracterizează deopotrivă şi pe oamenii din zilele noastre!

 A venit la noi cu o limbă iscusită (v. 4: instruită, capabilă să spună un cuvânt la timpul potrivit), limba dragostei (Ioan 7.46). Nimeni însă nu a dorit s-o înţeleagă, nici s-o asculte: „n-ai auzit ... şi de demult nu ţi s-a deschis urechea" (48.8). Cu toate acestea, ce exemplu minunat au putut vedea oamenii la El! Fiecare dimineaţă îl găsea pe acest OM ascultător plecându-Şi urechea la cuvintele Tatălui Său, atent la exprimarea voii Sale pentru ziua respectivă. Iar dacă El simţea această nevoie, cu cât mai mult ar trebui să o simţim noi...!
Indiferenţa faţă de Isus s-a transformat apoi în ură. Versetul 6 ne aminteşte despre insultele pe care a trebuit să le sufere, iar v. 5 şi 7 ne arată că, deşi cunoştea tot ce îl aştepta, n-a dat înapoi, ci Şi-a „făcut faţa ca o cremene" (v. 5,7; Luca 9.51). 

Cât despre noi, să ascultăm cu atenţie chemarea din v. 10! Ca unii care suntem copii ai luminii, să nu ne lăsăm orbiţi de scănteirile trecătoare cu care lumea încearcă să se lumineze (v. 11).

Luigi Mitoi- Apocalipsa 48

                                

Luigi Mitoi- Apocalipsa 47

Cu regret trecem de la Apocalipsa 44 la 47, deoarece nu gasesc 45 si 46, insa pastorul Luigi Mitoi este atat de clar in mesaj, incat nu ne este greu sa intelegem acest studiu. 

Domnul sa-l binecuvinteze pe fr. Luigi Mitoi.