Incotr-o? Nu cumva alergi zadarnic?

2 Timotei 4:7

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

Citind acest verset mi-au venit doua cuvinte in minte, LUPT SI ALERG.

Pot spune ca in viata de crestin  aceste doua cuvinte au un rol esential.Analizandu-si viata la un moment dat, Pavel a constatat ca viata pe care a trait-o pana in acel moment cu Dumnezeu a fost o lupta continua. Veneam azi de la birou si ascultand pe masina Vocea Evangheliei la radio, si pentru asta Ii multumesc Domnului ca ma pot  bucura de Cuvantul Lui in orice imprejurare si acesta este un Har si un Dar minunat, pentru ca traim aceste vremuri minunate, pe care cred eu...nu multa vreme le vom trai, de-aceea sa profitam din plin, dar revenind la ceea ce ascultam, la un moment dat am auzit citindu-se acest verset, si erau subliniate aceste cuvinte LUPTA SI ALERGARE.

Mi-am dat seama ca viata de crestin chiar este o lupta continua si o alergare.Din momentul in care am ales sa traim pentru Hristos, am intrat in lupta, insa nu am intrat in competitie unii cu altii. Avem de luptat impotriva firii noastre si impotriva tuturor tentatiilor care apar pe parcursul vietii si daca nu  luptam sa le biruim, acestea vor opri inaintarea noastra spre destinatie. Pavel spune, "Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt"

Pavel ne indeamna ca trebuie sa alergam si noi, insa este o mare diferenta intre destinatia spre care alerga Pavel si destinatia spre care alergam noi.

Astazi toata lumea poate declara ca alearga, insa nu stiu cati dintre acestia alearga pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu.

Zilele acestea de sarbatori, au venit foarte multi in tara, ma refer la cei care lucreaza in strainatate. Chiar sambata inainte de Sarbatoarea Invierii, m-am intalnit cu atatea cunostinte sau foste colege de munca pe care memoria le-a cam sters, pentru ca au trecut ani buni, insa intalnindu-ne, ne-a fost imposibil sa nu ne recunoastem.Insa stand de vorba cu ele am constatat ca majoritatea erau intr-o alergare continua,

"am venit cateva zile in tara de sarbatori la copii si la sot sau invers la sotie, si ma reintorc a doua zi de Pasti ca nu pot sa lipsesc asa mult...."

Credeti-ma, acelasi lucru mi-au spus aproape toti cu cei cu care m-am intalnit. Intrebandu-le cum le merge....acelasi raspuns, "super, am reusit sa imi fac....am reusit sa imi cumpar...acuma vreau sa imi construiesc....etc, etc..."

O alergare continua...dar pentru ce...? Incotr-o? 

Totul pentru acum si aici?

Pavel ne indeamna la o alergare in urma careia vom primi cununa care nu se vestejeste.

Nimic nu este mai tragic decat sa alergi continua, dar la sfarsit sa te trezesti ca toata alergarea ta a fost in zadar pentru ca ai alergat fara nici o destinatie....

O  alergare care sporeste numarul de imobile si de conturi nu ne va aduce viata la care nadajduim sa ajungem. Pe cei care nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu si  alearga fara nici o destinatie, poate ca ii inteleg, insa n-am sa-i inteleg pentru cei care cunosc Cuvantul si declara ca sunt ai lui Hristos, dar ei alearga dupa gunoaie. Pe acestia nu ii inteleg....

Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, spunea Pavel.

Iata spre ceea ce trebuie sa tanjim, "SA-L CUNOASTEM PE HRISTOS"

Biblia spune cine nu lucreaza, nici sa nu manance, insa de la acest indemn si pana a ne transforma sclavul acestei vieti este o diferenta. Vii de la un job, pleci la altul si toate acestea pentru a avea bani suficienti pentru a ne plati confortul la care nu vrem sa renuntam sau la care poate tanjim.

 

Mi-amintesc de momentul in care l-am pierdut pe sotul meu. Privind in urma nu pot sa nu privesc cu tristete si asta din mai multe motive," a plecat prea devreme, a plecat nemantuit, a plecat lasand in urma un copilas care abia implinise 6 ani si multe alte dureri", insa nu pot sa nu imi amintesc un lucru pe care il privesc cu placere. Da, poate parea stupid, "sa privesti cu placere....la ce?"

Privesc cu placere la modul in care Dumnezeu m-a facut sa inteleg prioritatile si in acelasi timp m-a invatat cum sa invat sa traiesc si in smerenie. Pot spune ca alaturi de el nu mi-a lipsit nimic, niciodata. Numai ca dupa plecarea lui  m-am trezit ca dintr-un vis foarte frumos cu printi si printese, trebuind sa invat sa traiesc si cu mai putin, chiar cu mult mai putin, sa invat sa renunt la confortul si mofturile pe care poate le aveam si nu imi este rusine sa recunosc acest lucru, din contra chiar ma bucur ca am invatat o lectie si-I multumesc lui Dumnezeu. 

Am invatat ca toate lucrurile pe care, pana atunci puneam mare pret...nu sunt decat niste gunoaie, pe care atunci cand "esti chemat sa dai socotelile" le lasi in urma ta cat ai clipi din ochi. 

Am invatat ca in acele momente in care te lupti cu secundele ce ti-au ramas nu conteaza absolut nimic si nu-ti mai pasa de absolut nimic, decat privesti cu groaza sau cu placere spre locul pe care ti l-ai pregatit. 

Am invatat ca nimic din ceea ai facut in urma ta, nimic din ceea ce poate ti-a consumat ani buni de viata, nervi si stres la maxim, doar pentru a realiza ceva, nimic din toate acestea nu te pot ajuta in acel moment si nimic nu iei cu tine.

Am invatat ca viata TREBUIE TRAITA CU FOLOS si in trairea noastra pe acest pamant trebuie sa existe un echilibru in toate.

Spun toate acestea din propria experienta, nu spre a ma lauda, lauda este a Domnului,  ci pentru a va face sa intelegeti ca noi am fost creati de Dumnezeu spre a-I aduce lauda Lui si  nu altor dumnezei carora le-am devenit robi.

 
Cred ca e momentul sa ne oprim din alergarea aceasta nebuna, sa ne facem ordine si sa invatam sa punem pret pe ceea este intr-adevar vrednic de pretuit.

Hrana ta zilnica!

30 APRILIE
Isaia 5.1-17
O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. In parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9-16).
Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le-a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi:

 Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi-am făcut? 

Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!
Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă". În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (loan 15.1...).
Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de „vai-uri". Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

Hrana ta zilnica!

29 APRILIE
Isaia 3.16-26; 4.1-6
Versetele 18-23 ne invata că tentaţiile modei nu au apărut odată cu epoca noastră. 

Este oare ceva mai greu de suportat - şi în acelaşi timp mai ridicol (vedeţi sf. v. 16) - decât această preocupare exagerată cu propria persoană, decât această căutare neobosită de a atrage atenţia şi admiraţia altora?

 Dumnezeu subliniază deşertăciunea tuturor acestor podoabe şi mofturi. Înseamnă atunci că o creştină nu trebuie să aibă grijă de „împodobirea" sa? Dimpotrivă, chiar Cuvântul o învaţă şi în ce fel să o facă. „Faptele bune" (1 Timotei 2.9,10) şi „un duh blând şi liniştit”1 (1 Petru 3.2-6) sunt o podoabă morală de mare preţ înaintea lui Dumnezeu, fără a pierde din vedere că felul nostru de a ne comporta şi de a ne îmbrăca nu îi este indiferent.
Intervenţia Domnului în favoarea poporului Său, la finalul istoriei sale, aminteşte de grija cu care i-a însoţit încă de la început (comp. v. 5 cu Exod 13.21,22). 

Este ca şi cum le-ar afirma: nu am încetat să vă am înaintea ochilor Mei!
Aici se încheie prefaţa cărţii Isaia: s-a deschis prezentându-ne ruina morală a lui Iuda şi a Ierusalimului, precum şi judecăţile care se vor abate asupra lor, şi se închide prezentându-ne restaurarea lor şi gloria lui Hristos („Odrasla Domnului", izvorul şi puterea vieţii - v. 2).

Suntem tot mai aproape.....

Amintindu-mi de multele promisiuni facute de Domnul Isus, cea mai minunata dintre ele ramane cea a revenirii Lui si fagaduinta unei vieti vesnice.Astazi suntem tot mai aproape de implinirea acestei fagaduinte si crestinii adevarati doresc acest lucru.

Ne rugam in ultima vreme si dorim ca Domnul sa faca o trezire in poporul in care traim, nu numai la noi in Romania, ci pretutindeni.

Trezirea insa mult mai mult decat credem unii dintre noi!

In primul rand trebuie sa fim constienti, trezirea nu se va face fara sacrificii.

"...pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si eu inaintea Tatalui Meu...", spune evang. Matei in cap.10.Numai ca a-L marturisi cu gura e una, si a trai in Hristos, a pretinde ca-I apartii Lui e cu totul altceva, sunt doua lucruri total diferite.

Astazi Il marturisim cu usurinta pentru ca sunt vremuri de pace "inca", cel putin la noi in tara, insa marturisirea din vremurile de pace difera enorm de marturisirea din vremurile de prigoana.

Astazi am vrea, si care nu-si doreste sa vada semne si minuni din partea lui Dumnezeu? Din contra multi cauta doar senzationalul, nu conteaza ca vine din partea lui Dumnezeu sau nu...doar sa auzim un grai de proroc.Insa Dumnezeu ne poate vorbi chiar noua personal, dar pentru aceasta trebuie sa stam in spartura, sa zidim un zid asemeni lui Neemia, sa cautam sa stam cat mai mult in prezenta Lui apropiindu-ne cu post si rugaciune. Trezirea nu se face stand in fotoliu comod sorbindu-ne cafeaua si privind emisiunea noastra preferata.
Doresti trezire in tara ta?
Doresti trezire in biserica ta? Doresti trezire in familia ta?
Atunci haideti sa ne apropiem de Domnul cu post si rugaciune, mijlocind acest lucru si EL va lucra!

Hrana ta zilnica!

28 APRILIE
Isaia 3.1-15
Primele douăsprezece capitole ale cărţii Isaia surprind îndeosebi judecata abătută asupra lui Israel şi asupra lui Iuda, iar cap. de la 13 la 27 cuprind în special judecarea naţiunilor. Întotdeauna Dumnezeu începe judecata de la casa Lui - sfera cea mai responsabilă - şi la fel va fi şi cu aşa-numita creştinătate (Romani 2.9; 1 Petru 4.17). Falimentul total al omului apare cu atât mai pregnant cu cât este vorba de cei care au responsabilităţi şi care ocupă poziţii publice. În ciuda îndemnurilor categorice date de Dumnezeu (Deuteronom 18.10), printre ei îl găsim pe ghicitor şi „pe cel priceput în descântece" (v. 3).

 În ce adâncă corupţie s-a prăbuşit Israel...! 

Dar Dumnezeu şi de aici îl va deosebi pe cel drept de cel rău (v. 10,11) şi îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. „Ce seamănă omul, aceea va şi secera", confirmă Galateni 6.7 (comp. Iov 4.8 cu Osea 8.7; 10.12,13).
Unul dintre tristele roade culese de popor este dezordinea socială, răsturnarea ordinii stabilite. Nu mai există disciplină: copiii contestă autoritatea părinţilor şi a educatorilor; „tânărul va fi obraznic faţă de bătrân" (v. 5); valorile morale şi constrângerile sunt date deoparte... 

Cât de mult seamănă această profundă decădere a lui Israel cu cea pe care o vedem astăzi în ţările noastre creştinate!

Hrana ta zilnica!

27 APRILIE 

Isaia 2.1-22
În ciuda ruinei şi a mizeriei lor orbitoare, Ierusalimul şi Iuda plesneau de mândrie şi de pretenţii. Când însă va veni ziua despre care vorbesc v. 12-21, atunci „îngâmfarea omului se va pleca şi Domnul singur va fi înălţat..." (v. 11,17).
Dumnezeu, făcând public ceea ce gândeşte despre gloria şi înclinaţia oamenilor (cu îndrăgitele lor opere de artă -v. 16), este nevoit să meargă şi mai departe şi să spună în v. 22: „Terminaţi cu omul!" - iată concluzia nu numai a primelor două capitole, ci şi a întregului Vechi Testament. Această expresie cuprinde în ea sentinţa irevocabilă a lui Dumnezeu asupra rasei umane, căreia Israel nu îi este decât un eşantion. Curând după aceasta, crucea va pune punct experienţei omului în Adam. De la cruce, Dumnezeu nu-1 mai ia în considerare pe om şi, în consens cu El, noi avem privilegiul de a ne socoti „morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, în Hristos Isus" (Romani 6.11).
Cartea lui Isaia se deschide asemeni epistolei către Romani, în care cele dintâi trei capitole stabilesc în mod categoric vina omului, deci nevoia sa de îndreptare (de vindecare). Mântuirea Domnului (semnificaţie a numelui Isaia) va putea fi descoperită mai departe în Persoana lui Hristos Mântuitorul (cap. 40 şi următoarele).

"TATA ITI MULTUMESC"

Pe fondul unei sonerii de telefon sarim din pat grabiti,  punem expresso sa facem o cafea, mergem la baie sa ne invioram cu un dush, sorbim cateva inghitituri de cafea, aruncam pe paine o felie de sunca si un cascaval, le spunem celor dragi care raman in urma noastra "ca ii iubim" si cu haina aruncata pe mana, geanta pe umar si un sendvici in cealalta, ne incepem ziua  o mare parte din noi, gandindu-ne ca la intoarcere o sa avem mai mult timp. Insa nu stiu cati dintre noi ne gandim ca plecam de acasa, dar nu stim daca ne mai intoarcem.

Plecam grabiti azi, plecam grabiti maine, plecam grabiti in fiecare zi. Pentru toate ne facem timp, macar asa in graba, insa pentru a sta de vorba cu Isus nu ne facem.

Uitam sa Ii multmim pentru ziua pe care ne-a daruit-o, uitam sa ii multumim pentru somnul linistit pe care l-am avut, pentru sanatatea din trup si pentru faptul ca nu avem dureri de nici un fel, uitam sa Ii multumim ca suntem acasa langa sot(sotie), copii si nu suntem pe un pat de spital. Uitam sa-I multumim pentru fiecare raza de soare care patrunde prin geamul  camerei noastre, uitam sa-I multumim pentru  apa care o bem, uitam sa-i multumim pentru faptul ca traim si ne bucuram de viata.

Uitam sa-I multumim tocmai Aceluia care ni le daruieste. 

Din mana Lui primim in fiecare zi binecuvantarea!

La cuvantul Lui luna apune si soarele rasare, la cuvantul Lui norii se ridica si ceata se imprastie, la cuvantul Lui  mai adauga o zi vietii noastre si prin harul Sau inca suntem in viata si azi.

„Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile, cu cumpăna?

Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui 

 Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.

La vederea Ta se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.

El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Sub El se topesc munţii, văile crapă ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpe.

Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.

In Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

 

In Numele lui Isus vin si eu si-I multumesc pentru tot ceea ce mi-a daruit, 

in Numele lui Isus vin si eu sa-I multumesc pentru ceea ce sunt, in Numele lui Isus vin si eu sa Ii multumesc pentru ca exist. 

Inaintea Lui imi plec genunchii si imi ridic mainile si spun inca o data:

"TATA ITI MULTUMESC"

Cor Elim Timisoara - E-a Treia Zi