Hrana ta zilnica!

21 APRILIE
Proverbe 14.1-9
Înţelepciunea femeilor" este privită vizavi de casa lor (v. 1). In secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! 

Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.
Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s-a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!
Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere" (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

Ce sarbatorim...?

An de an comemoram moartea si invierea Domnului Isus. 

Insa, se pare ca si astazi inca mai sunt persoane care sunt total straini de acest mare eveniment. 

Daca am intreba, pe cei care ne sunt alaturi in viata de zi, colegi, prieteni sau persoane diferite, dar cu care intram in contact, ce semnificatie are aceasta sarbatoare, probabil ca am ramane stupefiati de raspunsurile lor, sau poate ca nu....!?

Iata ca inca sunt persoane care nu stiu ce sarbatorim si probabil nici nu sunt interesati sa afle.

Este trist acest lucru si este chiar de plans. 

Si acum, s-a nascut o intrebare in mintea mea,

"oare noi cei care L-am cunoscut pe Domnul si mergem ca sa-i evanghelizam  si pe altii, este oare nevoie sa mergem la mii de km, cand langa noi sunt care nu-l cunosc pe Dumnezeu?

Iata aici este un reportaj filmat chiar in aceste zile, (clik pe link)

Habar nu avem ce sarbatorim de paste...

La multi ani, iubita mea!

Aseara la cina, fiul meu cel mare ma intreba,

-Mama, stii ca maine sarbatorim...?,

Cu gandul la sfintele sarbatori ale invierii, am raspuns afirmativ.

Numai ca, nu gandeam  amandoi la aceeasi sarbatoare, el referindu-se la ziua de nastere a surorii lui.

Mi-a venit sa zambesc atunci cand mi-a zis,
-Doamne ce multi ani face, Daiana...? 25 de ani!

.... pentru el sunt multi ani!

Da, astazi implineste varsta aceasta frumoasa de 25 de ani!

Atat de multe lucruri doresc sa le vad implinite in viata ei, dar in primul rand, cea mai mare dorinta pe care o am pentru ea si familia ei este ca,

 Dumnezeu sa-i mantuiasca pe toti.

Nu stiu ce altceva este mai important in viata ei, decat sa stiu ca sufletul ii este asigurat. 

Ii doresc sanatate multa, insa daca stau si ma gandesc, la un moment indiferent ca suntem sanatosi sau nu, vine o vreme cand trebuie sa parasim aceasta  lume, ori daca problema sufletului nu am rezolvat-o, nu stiu la ce ne-ar mai folosi sanatatea.

Ii doresc sa aibe o viata binecuvantata financiar si sa nu duca lipsa de nimic, insa viata m-a invatat ca indiferent cati bani am, daca nu Il am pe Domnul, totul este fara valoare, asa ca inaintea banilor doresc ca mai intai sa-L cunoasca  pe Cel care ii poate aduce aceste binecuvantari.

Doresc ca pacea sa fie in casa ei mereu, insa la fel stiu ca oricat de mult as dori sa aibe parte de asa ceva, stiu ca numai daca-L va cunoaste pe Domnul Isus cu adevarat, va avea parte de pace, pentru ca El este pacea noastra.

Doresc ca-n viata sa aibe parte de bucurii si fericire, insa  stiu ca  numai prin ISUS va gasi fericire si va avea parte de bucurii. 

Asa ca inainte de a aduce  toate aceste dorinte inaintea Domnului, vin si aduc cea mai mare dorinta a sufletului meu,

"Doamne mantuieste-mi fiica!"

La multi ani binecuvantati de Domnul!

A Inviat Domnul !

  A-nviat Domnul, nu e in mormant,
Femeile afara, privesc si plang;
O gradinare, unde L-ai pus ?
Noi vrem sa-L vedem, ni-e drag Isus.

Dar gradinarul era chiar Isus,
Femeile se bucurau nespus;
O,o Marie nu Ma tinea
Caci trebuie sa merg in tara Mea.

In Galileea mergi neaparat,
La fratii Mei spune, c-am inviat;
Invins-am in lupta, ale mortii dureri,
Spuneti-i lui Petru sa vina si el.

Pe toti ca o mama, El ne-a mangaiat,
Si-n inima franta, El pace ne-a dat;
Ce bucurie, ce har minunat,
Isus traieste,  EL a inviat!

                      

HRISTOS A INVIAT!

Nu stiu cat sunt de ocupate retelele de telefonie in zilele obisnuite, insa in mod special seara aceasta, sms-urile incalzesc bateria telefoanelor.

Nu-i rau acest lucru, insa citind urarile care imi vin pe telefon, din diverse locuri si de la diferite persoane, vad cat de multi oameni traiesc departe de adevar, cati oameni sarbatoresc doar traditii si obiceiuri, nicidecum pe Isus.

 Ne facem urari sofisticate copiate de pe net, sau redirectionam mesajele rimate, primite de la altii, uram lumina din belsug si cozonaci pe masa, insa habar nu avem adevarata valoare a sarbatorii.

Este trist ca dorim doar mese pline si imbelsugate, dorim ca lumina invierii sa ne aduca pace si multe bucurii, insa nu stim ca pace si bucuriile  le-a adus Hristos prin jertfa  Sa la Golgota.

Astazi nu ne bucuram de cozonaci si oua, astazi nu ne facem cadou "lumina",

noi astazi Il sarbatorim pe Isus Cel inviat!

El a fost omorat in trup, dar a inviat in Duh, si iata ca este viu in vecii vecilor.

Azi,vin sa-ti multumesc caci..."m-ai ales inca de la intemeierea lumii"

"În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,  ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor....."

Efeseni 1:4-7

Ajuta-ma sa traiesc  si sa urmez voia Ta si mai ales nu ma lasa sa uit niciodata ca la "implinirea vremii", m-ai rascumparat.

Doresc ca, niciunul din noi sa nu uitam sacrificiul facut de Dumnezeu pentru noi. L-a dat pe Unicul Sau Fiu sa moara pentru pacatele noastre. Prin jertfa Sa astazi suntem liberi si iertati de  orisice pacat.

HRISTOS A INVIAT!

Hrana ta zilnica!

20 APRILIE
Proverbe 13.7-25
„Lumina celor drepţi se bucură" („arde voioasă" - v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s-o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s-o redea cel credincios.
„Dar lampa celor răi se va stinge" (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul!
 La fel li s-a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.
„Din mândrie vine numai ceartă" (v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m-ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria... ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).
Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă" (v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

Sambata, ziua de asteptare!

Sambata, ziua cand Isus a stat in mormantul rece. 

Citeam azi continuarea evenimentelor, si mi-au ramas ochii asupra unui pasaj din Matei:

"A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia". Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

Moartea sa a fost dovedita asa cum ne relateaza si Marcu in ep. sa:

Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul...

iar Ioan, care relateaza evenimentele mai pe larg ne spune ca moartea Sa a fost dovedita de ostasii care tocmai au participat la rastignirea Sa:

 "Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă"

Era mort si totusi le-a fost teama ca va invia!

Cred ca in sinea lor si ei,cei care L-au rastignit credeau in Isus, asa in felul lor credeau, altfel de unde teama aceasta? Daca cumva va invia...? Deci in sufletul lor era un procent, nu stiu cat o fi fost acel procent, dar inclin sa cred ca trecea de 50%, ei credeau in ceea ce Isus a spus.

Si-atunci ramane o intrebare, "de ce totusi au participat la aceasta cruda rastignire?"

Din rugaciunea Domnului Isus de pe cruce, tind sa cred ca au facut din "necunostinta",

"TATA, IARTA-I CACI NU STIU CE FAC!"

S-au lasat ei oare manipulati, poate chiar mituiti de mai marii preoti, cei care Ii dorea moartea Domnului Isus?

Raman multe intrebari fara raspuns, asa cum ne punem si intrebarea, de ce s-a acceptat totusi rastignirea fara ca sa fie un proces in care sa fie respectate toate formele legale. 

In primul rand intreg procesul a fost o nedreptate, faptul ca Isus a fost un Om bun si fara de pacat, asa cum este declarat de insasi sutasul care a participat inca de la inceputul acestui proces,

"Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”

Asa cum stim prinderea lui Isus a avut loc noaptea, contrar legislatiei din acele timpuri. Isus este dus pe timp de noapte in fata primului sinedriu. Unde? Acasa la Ana, socrul lui Caiafa!

 "Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat. L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela"

Aici l-a interogat fostul mare preot Ana, iar acest interogatoriu a fost unul neoficial. Legat, Isus este plimbat in fata unui alt sinedriu, la Caiafa, la scurt timp, contrar legilor evreiesti care spuneau ca trebuie sa existe un anumit timp intre cele doua infatisari si o zi solara in luarea unei decizii.Ori Isus nu a avut parte de nimic din toate acestea, pentru ca la acest sinedriu este condamnat la moarte, o alta incalcare a legilor ebraice, care spune ca un suspect de acte care il condamna la moarte sa fie judecat ziua, si in public. Ori iata ca Isus nu are parte de un proces legal, iar daca vorbim de martorii care au fost adusi la proces, stim ca acestia erau mincinosi, si marturia lor nu a fost la fel.Unul a spus un fel, altul altfel, ori fara a avea macar doua marturii identice, conform Torei, nu se putea face o condamnare la moarte,

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.

Cata nedreptate! Cu-atat mai mult ca toate acestea se intamplau chiar in perioada in care era mare sarbatoare in Ierusalim, sarbatoreau ziua eliberarii lor din Egipt, ori in aceasta perioada sinedriul trebuie sa protejeze acuzatul neavand voie ca acesta sa fie lovit, ori Isus a fost lovit si batjocorit de chiar aprozi.

La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”

Sa judeci un Om, fara sa aibe o vina, sa fie condamnat si sa nu aibe parte de aparare? Iata ca da! 

Isus nu a avut parte nici macar de un avocat, iar pentru vina oficiala care i s-a adus "blasfemie", era cel mult uciderea cu pietre, ori Isus a fost rastignit.

Iata cata nedreptate I-au facut!

Insa cu toate acestea, ISUS a biruit!

Astazi  comemoram toate acestea si sunt multumitoare ca prin aceasta Jertfa, eu sunt libera de pacate.

"Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, 

 S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa"

  

Hrana ta zilnica!

19 APRILIE
Proverbe 12.17-28; 13.1-6
„Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul..." (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l-ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului" (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul" (v. 22).
Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr-un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să-i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).
A arăta calea înseamnă a-L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).
ÎI regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să-şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană. Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le-am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc). Să nu fim leneşi („greoi") la auzire (Evrei 5.11)!