Hrana ta zilnica!

16 Februarie
Psalmul 2
Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Acesti psalmii pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).
Psalmul 2 ne ajută să-L descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său" (v. 2), Impăratul Său" (v. 6), ,Fiul Său" (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel" s-au strâns împotriva Lui (Fapte 4.25-28); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor" (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut să-I transmită lui Dumnezeu: «Iată ce facem din împăratul Tău». 

Într-o zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea împăratul cel drept pe care Dumnezeu îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).
De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru a-1 încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.
Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă". „Cu bucurie", spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră", completează 1 Samuel 12.20.

Lupta sufletului

                    

Se aude sus pe cer.....O, vino slugă bună-n casa mea !

      Se aude sus pe cer un cânt de glorii
Mai e puţin să nu te laşi răpus
Să nu-ţi pierzi frate premiul alergării
Curând e întâlnirea cu Isus
Când negura ameninţă în zare
Şi cerul e mereu întunecat
Chiar dacă umblă marea cu turbare
Destinul tău e binecuvântat.

  Mă lupt cu fiecare ceas ce trece
Să-nalţ pe culme al dragostei stindard
În clocot doar nu căldicel, nici rece
Ci-n Duhul Tău mereu, mereu să ard
Când se vor termina acestea toate
Şi Mirele cât va mai zăbovi
Eu nu ştiu dacă nu va fi la noapte
Dar ştiu că Cel ce vine va veni.

  Cum se înalţă-n zboruri ciocârlia
În albe stoluri vom pleca şi noi
Vom părăsi pe-ntotdeauna glia
Purtând pe cap cunună de erou
Tânjesc în aşteptarea Ţării mele
E năzuinţa mea de căpătâi
Să las în urmă mii şi mii de stele
Pe frunte drag Isus să mă mângâi.

Vreau să mă strângi la pieptul Tău o, Tată
Să uit tot greul ce l-am dus cândva
Să-mi spui cu vocea-Ţi binecuvântată
O, vino slugă bună-n casa mea !

                           

Am ales sa slujim unui Dumnezeu maret!

E februarie...luna de iarna, luna moarta in toate domeniile de activitate, de vina este si mizeria din guvern, balacareala in care se scalda guvernantii nostri, de vina este si criza economica la nivel national si chiar mondial., de vina sunt toate, si toate adunate la un loc...inseamna multe probleme care se rasfrang asupra bietului om de rand, numai ca aceasta lipsa de activitate si aceste probleme au repercusiuni si asupra buzunarului  nostru din pacate, insa daca tot nu am activitate la munca, de doua zile m-am apucat sa citesc cartea lui Daniel.

Draga imi este aceasta carte, asa cum imi este draga si cartea lui Iov, dar sa ramanem la Daniel.

Oridecate ori o citesc  ma simt atat de mica si atat de rusinata inaintea lui Dumnezeu in comparatie cu acesti oameni viteji care au aratat o credinta extraordinara.

Citind  acest verset astazi, Daniel 3:17-18

"Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!", mi-am pus urmatoarea intrebare,

"ce as fi facut eu in locul lor...?" 

Cand  crainicul pus de Nebucadnetar a anuntat ce trebuie sa faca poporul la auzirea trambitei si a celorlate instrumente, adica sa se inchine chipului din aur facut de Nebucadnetar, el a anuntat si pedeapsa care ii asteapta pe cei care nu vor face acest lucru, ori in acest caz Daniel si prietenii lui au stiut ce ii asteapta daca nu se vor inchina. Si asa cum se intampla si azi cu asa-zisi  "prieteni binevoitori", iata- i pe acesti oameni care s-au hotarat sa ii "toarne" la imparat. Si cum nici unui "sef " nu ii place sa nu i se indeplineasca cerinta, tot asa si lui Nebucadnetar nu I-a placut fapta lor, asa ca i-a chemat la el si le-a repetat dorinta, dar in acelasi timp le-a spus si pedeapsa care ii asteapta.

Vers. 15 "Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”

 Sa stii ca te asteapta chiar moartea, si totusi sa alegi sa nu te inchini!

Doamne, ce as fi facut eu in locul lor???

Sadrac, Mesac si Abed-Nego au ales sa se increada in Domnul!

"Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!"

 Cat de hotarati au fost !!!!

Azi am primit o veste nu chiar imbucuratoare si bineinteles ca  in urma acestei vesti a venit peste mine cel rau cu un duh de ingrijorare. Mi-am amintit de acesti tineri si de Daniel, mi-am amintit ce mare a fost credinta lor, si m-am simtit incurajata. Nu intamplator am inceput de ieri sa recitesc cartea Daniel, cred ca a vrut Dumnezeu sa ma pregateasca pentru ceea ce avea sa se intample azi. Dar in toate incercarile vin si spun, 

"SLAVIT SA FIE DOMNUL".

Stiu ca nici un fir de par nu cade fara stirea Lui, de-aceea sunt increzatoare ca si problemea mea si problema ta este in mana LUI.

„Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!

Cred ca de multe ori nu constientizam ce poate Dumnezeu sa faca.

Sa ne amintim versetul din  Iosua 10:13

"Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă", sa ne amintim versetul din Iov 9:7,

"Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui"

Sa ne amintim cuvintele spuse de prorocul Ioel,  2:10

"Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina" 

O cat de multe si cat de mari sunt minunile lui Dumnezeu!

La Cuvantul Sau marea s-a despartit in doua, stanca s-a despicat si a dat apa, furtuna si valurile s-au oprit. Toate ii supuse ! Cui Ii sunt supuse? Tatalui nostru care este in ceruri, Dumnezeului caruia i-am jurat credinta!

Dumnezeul nostru face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr, de-aceea noi am ales sa-L slujim.

Hrana ta zilnica!

Incepand de azi trecem la una dintre cele mai citite carti, cartea Psalmilor.

 

15 Februarie
Psalmul 1
Psalmii (sau „laudele") sunt supranumiţi şi „inima Scripturilor", deoarece, sub forma lor poetică, ei exprimă în special sentimente. Vom găsi astfel redate, pe paginile psalmilor, suferinţa, neliniştea, teama, ... dar şi încrederea, bucuria, mulţumirea. Sunt sentimentele israeliţilor credincioşi (pe care aceştia le vor cunoaşte în timpul şi după domnia lui Antihrist); sunt sentimentele şi afecţiunile Domnului Isus (pe care-L putem observa încărcându-Se mai dinainte, din compasiune pentru rămăşiţa credincioasă a iudeilor, cu mâhnirile pe care aceasta le va avea de suportat); sunt şi sentimentele care-i pot încerca, în împrejurările lor, pe credincioşii din toate timpurile.
Psalmul 1 se deschide cu trei versete care definesc trăsăturile celor care pot cânta aceşti psalmi (ale fericiţilor, despre care poetic se spune: „ferice de cei..."). Mai presus de toate, Dumnezeu o cere pe cea de pus deoparte, de separat de rău. Câtă aplicabilitate are v. 1 în viaţa de toate zilele! Este condiţia indispensabilă pentru a ne putea apoi bucura de Cuvânt (v. 2) şi pentru a aduce rod (v. 3; Ieremia 17.7,8; Ioan 15.5). Pomul sădit lângă „pâraie de apă" îl reprezintă pe credinciosul înrădăcinat în Hristos, care-şi primeşte puterea de viaţă din EI. Isus, ca Om, a împlinit perfect şi punerea deoparte şi desfătarea în legea Domnului şi plinătatea în rodire, toate spre gloria lui Dumnezeu.

Chiar daca ar fi.....

Cand vin incercarile peste tine, tu ce faci...?

Eu, spun Psalmul 23

Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.

 El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna; imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau.

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.

Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.

Esti si tu...?

Psalmi 47:8

Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt.

DUMNEZEU SE AFLA INCA PE TRONUL SAU SI VEGHEAZA ASUPRA COPIILOR SAI !

ESTI SI TU UN COPIL DE-A LUI DUMNEZEU?

Hrana ta zilnica!

14 Februarie
Iov 42.1-17
Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! - este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. In timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şi-a descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc..." (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.
Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, i-a risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci să-şi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). In patru rânduri, Domnul 1-a numit: „robul Meu Iov" (v. 7,8); şi i-a condamnat pe cei trei jalnici mângâietori. I-a trimis pe alţii la Iov, care i-au adus o mângâiere adevărată. Şi nu S-a mărginit numai să-1 readucă pe Iov în starea de dinainte, ci i-a dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.