Hrana ta zilnica!

28 Ianuarie

Iov 29.1-25

La începutul cărţii, Dumnezeu vorbise pe scurt despre cea dintâi stare a lui Iov. Acum, aceste versete completează tabloul; dar, de data aceasta, Iov îşi face portretul singur. Şi tot ce spune el despre lucrările sale este cu certitudine adevărat, astfel că acuzaţiile lui Ţofar (20.19) şi cele ale lui Elifaz (22.6,7,9) apăreau ca pure calomnii (comparaţi cu v. 12,13).

Oare cine ar putea astăzi să mai alinieze tot atâtea titluri demne de aprobarea lui Dumnezeu şi totodată şi de consideraţia oamenilor? Cu toate acestea, mulţumirea de sine cu care Iov îşi descrie condiţia precedentă arată că el îşi pusese inima acolo şi se glorifica prin aceasta. Încă nu învăţase, precum apostolul, „să fie mulţumit" în împrejurările în care se găsea; nu suportase nici pe departe să fie „smerit" sau „în lipsuri", pe cât era „în belşug" (Filipeni 4.11,12). în plus, am putut remarca cum „eu", „mă", „îmi" vin unul după altul în aceste versete (de circa o sută de ori). Sunt cuvinte mici, dar care dezvăluie părerea înaltă pe care Iov o hrănea cu privire la propria persoană. Până în acel moment îşi ascunsese acest sentiment în străfundul inimii, sub o aparentă modestie, dar acum apare evident: explodează în plină zi. Aceasta îi va permite lui Dumnezeu să îl elibereze, dar numai după ce Iov şi-o va mărturisi.

Domnul Isus e Salvatorul meu!

Stalpul de sare!

Asa cum am promis ca voi reveni cu cateva ganduri din predica fratelui Iosif Berce, bineinteles daca sanatatea imi permite si slava Domnului ca EL asculta rugaciunile, rugaciunile  mele, ale voastre si tin sa va multumesc, pentru ca pana acum slava Domnului nu m-a ajuns inca raceala.

Asa cum va spuneam finalul de saptamana a fost o adevarata binecuvantare pentru suflet, si cred ca in asentimentul meu sunt  toti acei care au fost prezenti sau care au urmarit live.

Este clar ca traim sfarsitul vremurilor, si vremea sfarsitul a inceput inca de cand a venit Isus pe pamant, acum traim finalul acestor vremuri.
 Generatia noastra traim acest moment si traim finalul acestor vremuri, insa trebuie sa stim un lucru,
"Dumnezeu nu mantuie si nu ne tine in har, daca nu traim in adevarul Evangheliei", dar in acelasi timp trebuie sa stim ca,
" Atunci cand Dumnezeu salveaza pe cineva din casa, El are in vedere toata casa",
si nu pot decat sa zic AMIN!

Uitand-ne la Lot si familia lui, Dumnezeu a vrut ca sa-l salveze, insa nu a vrut doar pe el, ci toata casa lui.
Bărbaţii aceia (adica ingerii) au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” Geneza 19:12-13
Au trecut mii de ani de cand s-a intamplat aceasta catastrofa in Sodoma si Gomora, si vine dr. Luca  si ne reaminteste acest episod:
"Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot", Luca 17:32
 Intr-adevar chiar trebuie sa ne amintim, pentru ca ceea ce s-a intamplat cu nevasta lui Lot, se poate intampla si cu noi daca nu traim in ascultare.
Practic pacatul ei "minor" (doar stim care este, doar a intors capul spre Sodoma), a costat-o viata, insa tocmai pentru ca s-au intamplat aceste lucruri, trebuie sa retinem:

• Chiar daca am trait sau avem experiente frumoase cu Dumnezeu, acestea nu sunt definitorii in ce priveste mantuirea prezenta si mantuirea finala.

Vizita ingerilor a fost una dintre cele mai frumoase experiente a lor ca familie, si implicit si a nevestei lui Lot. Nu ne este dat la multi sa  primim in vizita chiar ingeri trimisi de Domnul....!

 Iata ca in ciuda acestei experiente minunate,  la final....sotia lui s-a pierdut.

Poate ca la un moment dat si noi am trait sau traim experiente minunate cu Dumnezeu, insa nimic din toate acestea nu ne vor garanta  mantuirea noastra finala, daca nu traim in adevarul Evangheliei.

• Chiar daca ai fost salvat, te poti pierde.

Un studiu facut de cercetatori in privinta cauzelor care duc la accident, a aratat ca majoritatea accidentelor se intampla la final de drum. De ce....? Pentru ca la final, cu cat ne apropiem de destinatie devenim stapani pe noi sau cel putin asa credem. Asa a fost si cu nevasta lui Lot, a fost salvata si de-acum era sigura ca nimic nu i se mai poate intampla, probabil de-aceea si-a permis sa intoarca capul, insa nu a fost asa.

 Stiti care este culmea  ratacirii....? Sa te ratacesti chiar mergand la biserica, chiar slujindu-l pe Dumnezeu. 

Chiar daca am avut experiente frumoase, chiar daca am mers la biserica o viata, chiar daca L-am slujit si am fost implicati in diferite activitati in biserica....ne putem pierde.

DACA NU ESTI NASCUT DIN NOU, nimic nu poate fi mai dureros, decat sa te pierzi la granita dintre lume si Imparatia lui Dumnezeu.

Poate ca ne intrebam, de ce nevasta lui Lot a fost salvata din Sodoma, ca mai apoi sa piara in acest mod?

Pacatul nu pare atat de mare, ba chiar deloc am putea spune, si totusi a fost pedepsita drastic.

Pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu sfant, dar in acelasi timp este si  un Dumnezeu drept! 

Intr-adevar ea iesise din Sodoma, insa Sodoma era inca in inma ei.

• In mijlocul judecatii, Dumnezeu inca are mila, dar sa nu uitam ca in mijlocul milei, El are si o zi de judecata!
  

Judecata lui Dumnezeu a si inceput asupra omenirii prin tot felul de catastrofe care ne sunt date, uitati-va ce se intampla in jur, dar cu toate aceste Dumnezeu are inca mila de noi, inca traim si ne mai da binecuvantari prin mila Sa. Insa va veni o vreme cand doar prin mila Sa vom ajunge in Imparatia Sa, dar in acelasi timp atunci, in mijlocul milei va avea o zi de judecata pentru cei care nu au trait in adevar si in ascultare.

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac, spune Solomon in cartea sa din Proverbe 29:1

Da, pacatul sotiei lui Lot nu a fost mare, insa:

• Dumnezeu nu-si negociaza termenii salvarii.

Ingerii trimisi de Dumnezeu au stabilit clauze clare:

"După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”

Geneza  19:17

Ingerii trimisi de Dumnezeu au stabilit  clar termenii salvarii, insa nevasta lui Lot a ignorat, si asta a transformat-o in stalp de sare.

Pentru intreaga omenire s-au stabilit termenii salvarii, si acestia sunt scrisi in urmatoarele versete,

din Marcu 16:16

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

iar in Ioan 6:47, Isus spune:

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

 

Hrana ta zilnica!

27 Ianuarie
Iov 28.1-28
Iov înţelesese un lucru foarte important: din această încercare, prin care Dumnezeu îl făcea să treacă, credinţa lui va ieşi precum aurul din creuzetul aurarului (23.10). Dar ceea ce nu ia el în seamă este zgura care trebuia îndepărtată înainte de aceasta: „Negreşit,... este un loc unde se curăţă aurul" (v. 1; vezi, de asemenea, Zaharia 13.9 şi Maleahi 3.3). Şi acest loc este creuzetul încercării! Domnul, ca Meşter aurar înţelept, cunoaşte şi intensitatea şi durata acestui foc necesar pentru a-Şi curaţi argintul şi aurul Său, adică pe scumpii Săi răscumpăraţi. «Giuvaergiul» desăvârşit ştie câte lovituri dureroase de daltă trebuie aplicate înainte ca onixul, şi safirele, şi rubinele şi topazurile Sale să strălucească în toată splendoarea lor.
Omul este capabil să execute lucrări remarcabile: baraje, tunele, autostrăzi etc. Extrage din pământ tot felul de produse rare şi de mare preţ (v. 9-11). Dar este un lucru de care nu se preocupă câtuşi de puţin să-1 caute: înţelepciunea. Totuşi, ea este mai de preţ decât perlele (v. 18) sau decât rubinele, declară cartea Proverbe (3.15; 8.11), carte care ne vorbeşte atât de mult despre această înţelepciune divină. Comparaţi, de asemenea, importanta definiţie din v. 28 cu Proverbe 9.10 şi cu Psalmul 111.10.

Fiti binecuvantati!

Asa cum spuneam in urma cu cateva zile, Biserica Penticostala Elim Timisoara a avut parte de cateva zile de evanghelizare, 23-26 ianuarie.

Dupa cateva seri binecuvantate de Domnul, astazi nu pot decat sa vin si sa-I multumesc Domnului pentru tot harul de care am avut parte.

Ramasesem sa va spun cateva cuvinte si despre seara de ieri, numai ca nu am reusit sa fac acest lucru, deoarece o raceala  imi tot da tarcoale. Nu stiu daca voi reusi sa o ocolesc, pentru ca vad ca "ea" vrea sa ma intalneasca cu orice pret, dar ma rog ca Domnul sa imi dea putere chiar daca ma voi intalni cu ea (adica, cu raceala)

Cu siguranta cand voi fi in stare voi scrie cateva ganduri din mesajul extraordinar al fratelui Iosif Berce din Alesd-Stalpul de sare.

Pana atunci insa va las in grija Celui care poate sa va pazeasca, adica Isus Hristos, dar nu inainte de a veni inaintea voastra cu o mica-mare rugaminte, cand va rugati, amintiti-I Domnului si de mine, si El va va rasplati, iar eu va multumesc anticipat.

Hrana ta zilnica!

26 Ianuarie

Iov 27.1-23
Nu mai puţin de şase capitole îi sunt necesare lui Iov pentru a-şi dovedi propria dreptate. Sunt multe, dar, în acelaşi timp, insuficiente! Dacă ar fi avut o sută, tot nu i-ar fi fost suficiente, de vreme ce nimic din ce vine de la om nu poate avea greutate în balanţa justiţiei divine. Privită din altă perspectivă, îndreptăţirea este lucru înfăptuit în întregime şi dincolo de propriile sale eforturi.
Observăm că actul îndreptăţirii de sine îl conduce implicit pe Iov la a-L acuza pe acest Dumnezeu care 1-a lovit pe nedrept (comp. cu cap. 40.8). Mai mult, el îşi permite să-I facă reproşuri pe faţă Celui Atotputernic care „i-a înlăturat dreptul" şi care îl chinuia fără motiv (v. 2).
Această atitudine dezvăluie mândrie. „Ţin cu tărie la dreptatea mea... - spune Iov - inima mea nu-mi reproşează niciuna din zilele mele" (v. 6). Dar ce răspunde Cuvântul lui Dumnezeu? „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (1 Ioan 1.8). De altfel, dacă propria noastră inimă nu ne mustră cu nimic, aceasta nu înseamnă că suntem fără păcat. Dumnezeu este mult mai sensibil în perceperea răului decât sunt conştiinţele noastre (1 Corinteni 4.4).

 În penumbră, hainele noastre ne pot părea curate, în timp ce în plin soare (cel al luminii lui Dumnezeu) iese la iveală şi cea mai mică pată (Proverbe 4.18).

Hrana ta zilnica!

Cu scuzele de rigoare, deoarece nu m-am incadrat in timp cu hrana zilnica, astazi voi posta si capitolul care trebuia citit ieri.

25 Ianuarie
Iov 24.1-25; 25.1-6; Iov 26.1-14
Bildad înseamnă «fiu al contestaţiei (al contrazicerii)». Este un nume pe care, în adevăr, şi-1 merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil să-i înveţe, răbdător, corectându-i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc..." (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.
După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte n-au reuşit să-1 convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât i-au adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?
Nici inima lui Iov n-a fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire,... dar degeaba, ... şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul" (Psalmul 69.20).
Departe de a-1 linişti pe Iov sau de a-1 ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi l-au condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează într-un lung şi dezolant monolog.

Motiv de bucurie!

La intersecția cu Serbia o comunitate de peste 15 000 de români așteaptă să primească Evanghelia.În regiunea Clisura Dunării, există posibilitatea deschiderii unui nou post de radio creștin.

Dincolo de limitele noastre, Dumnezeu ne invită să privim imposibilul ca normalitate.

Ne-am propus să aducem Evanghelia în această zonă.

Vă invităm să fiți parteneri împreună cu noi.

Acesta era mesajul postului de radio Vocea Evangheliei pe site-ul lor.

In urma cu cateva zile un colaborator al radioului, care de altfel fiind si rudenie de aproape cu mine, m-a sunat sa imi dea vestea cea buna, stiind de altfel ca aceasta veste este un motiv de bucurie pentru mine, fiind din zona Carasului unde inca mai am parintii, fratii, rudele si multi prieteni.

Dupa ce initial aceasta solicitare a fost respinsa de CNA, motivand ca in zona nu este nevoie de un post de radio crestin, iata ca Dumnezeu a biruit, si in urma cu cateva zile, dupa o noua incercare de obtinere a liceentei, iata ca CNA a aprobat  solicitarea RVE.

Intr-adevar m-am bucurat enorm, pentru ca stiu ce foame de Cuvant si ce nevoie este de 

"O VOCE", care sa atinga inimile impietrite.

Nu pot spune decat, Slava Domnului ca a ascultat miile de rugaciuni inaltate in acest sens si in continuare El sa isi faca lucrarea prin acesti oameni minunati care si-au dedicat timpul lor in slujirea lui Dumnezeu