Minunea din viata mea- SEARA MARTURIILOR!

Asa este obiceiul ca la trecerea dintre ani sa avem alaturi oameni dragi.Poate ca fiecare ne-am facut deja planurile pentru noaptea care sta la cumpana dintre ani, insa pentru cei care nu aveti ceva stabilit, va fac o propunere din care aveti doar de castigat.

Ce anume veti castiga? Credinta voastra va fi intarita !

In seara de marti incepand cu ora 18, Biserica Penticostala Elim Timisoara, transmite ca in fiecare an, marturiile acelor credinciosi in care Dumnezeu a lucrat cu putere. Sunt multi oameni dornici de  a veni si de marturisi ceea ce Domnul a facut pentru ei, unii au fost vindecati de boli carora medicii nu le-au mai dat nici o sansa, unii au fost salvati din diferite situatii in fata carora nu vedeau nici o sansa, unii au fost eliberati de diferite patimi, altii au fost eliberati de anumite duhuri care au pus stapanire pe ei si multe alte marturii.

Toate acestea sunt facute in fata oamenilor pentru intarirea credintei noastre si aduse cu multumire in fata lui Dumnezeu.

Cum poti sa nu marturisesti ceea ce Domnul a facut?

Si daca tot veni vorba despre aceste marturii, as vrea ca si eu sa vin si sa va spun una dintre ele.

In urma cu ceva timp simteam ca auzul la urechea dreapta este din ce in ce mai slab.Am fost la un control de rutina la servicii si pentru ca atunci conduceam masina de servici, trebuia sa fac mult mai multe analize, printre care si auzul era verificat. Inca de atunci asistenta care mi-a facut acest test mi-a spus ca urechea dreapta are auzul mai slab, insa am neglijat. A trecut ceva vreme si pentru ca asa suntem noi oamenii(neglijam ce este mai important), iata ca la un moment dat auzeam din ce in ce mai slab si pana la urma deloc. Nu pot sa va spun cat este de rau si ce senzatie ai ca cineva sa-ti sopteasca ceva la ureche si tu sa nu intelegi prea multe....e groaznic, credeti-ma.

Numai ca eram atat de prinsa cu jobul, pentru ca si programul de lucru este destul de incomod, nu am reusit sa merg la medic. Sincer am zis ca acum in vacanta de iarna o sa merg ca sa vad ce este de facut. Numai ca inainte de medici, am apelat la Medicul Divin.

Daca va amintiti, nu mult timp in urma a fost o perioada de evanghelizare cu ocazia implinirii celor 25 de ani de la inaugurarea acestei cladiri in care se inchina azi credinciosii penticostali.

In prima seara de evanghelizare, fiind o zi de joi in 21 noiembrie, la sfarsitul serviciului divin s-a facut o rugaciune de catre slujitorii bisericii, invitat fiind si fr. Douglas Clay din Ohio, dansul facand parte si din bordul de conducere al organizatiei mondiale penticostale si impreuna, au facut rugaciune si ungere cu undelemn pentru toti cei care au avut o problema de sanatate in mod special.Vreau sa spun ca nu pastorii sunt cei care au facut ceva, ci DOMNUL este Acela care s-a atins de mine si de multi altii, pentru ca noi am crezut in El.

Va marturisesc sincer ca dupa rugaciunea facuta pret de cateva minute in urechea mea simteam cum toate canalele auditive se deschid si la un moment dat un aer rece mi-a patruns in ureche. Din acel moment urechea mea aude clar absolut tot, ba chiar aud mai bine acum cu dreapta decat cu stanga.

Poate ca multi sunteti sceptici la ceea ce eu marturisesc, insa ceea ce Domnul a facut pentru mine si ceea ce am simtit, este imposibil ca cineva sa imi spuna ca Dumnezeu nu mai face minuni. Eu cred in minuni pentru ca Dumnezeu este ACELASI, ieri, azi si in veci, Slava Lui.

De-aceea va incurajez sa nu ratati aceste marturii, prin care puteti vedea modul cum Dumnezeu lucreaza si azi.

Maine seara, 31.12.2013, ora 18 live pe http://www.elim.ro/new/ - SEARA MARTURIILOR!

Ai promis - ai implinit?

 Eclesiastul 5:4

Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o.

Mi s-au abatut ochii asupra acestui verset si cred ca tare bine este sa ne gandim fiecare in dreptul nostru cat priveste mesajul lui. Cred ca nimanui nu-i place ca cineva sa ne promita ceva si-apoi sa nu se tina de promisiune. Va place? Mie sincer, nu imi place ?
Daca noua oamenilor nu ne place acest lucru, cred ca suntem constienti ca lui Dumnezeu  nici atat nu Ii place !?
De multe ori din exces de zel sau in anumite situatii, facem promisiuni in fata oamenilor si mai mult, in fata lui Dumnezeu. In versetul de mai sus iata ca Scriptura ne spune ca lui Dumnezeu nu Ii plac acesti oameni, ba mai mult Ii numeste "fara minte".
Astazi traim intr-o societate in care cuvantul nu mai are nici o valoare. Promisiuni  peste promisiuni, insa din pacate nimeni sau hai sa nu generalizez, insa foarte multi care nu isi mai respecta propriul cuvant.Sunt atatea promisiuni incalcate...!!!
Sotul nu isi mai respecta juramantul dat, sotia la fel, copiii fac promisiuni parintilor si nu se tin de ele, parintii promit atatea lucruri copiilor si nu le respecta, in jur intalnim oameni, colegi, parlamentari, guvernanti, etc, care promit atatea lucruri, insa adeseori ne trezim in fata unor vorbe goale si fara valoare.
Trist este ca in noianul acesta de promisiuni incalcate se gasesc si promisiuni pe care le-am facut noi si nu le-am respectat.
In acest moment al cumpanei dintre ani, cred ca nu ar strica, ca fiecare dintre noi sa-si faca un "refresh"  memoriei si sa vedem cate lucruri am promis si nu le-am implinit.
Cred ca aceeasi importanta au si promisiunile facute atat in fata oamenilor, cat si in fata lui Dumnezeu.Poate ca nu te-ai grabit sa faci promisiuni in fata lui Dumnezeu, dar le-ai facut celor din jurul tau, lui Dumnezeu nu Ii plac nici aceste situatii.
Sunt lucruri pe care le-ai fagaduit si nu le-ai respectat?
Sunt promisiuni facute lui Dumnezeu si nu le-ai onorat?
Sunt atatea persoane care au trecut prin diferite situatii critice in viata, care in acele momente au spus, "Doamne daca ma ajuti, daca vei interveni, daca ma vindeci, daca imi faci, daca si daca...AM SA FAC, cutare sau cutare lucru..."
Te afli cumva printre ei? Ai facut oare astfel de promisiuni?
Omul, pe cat este de limitat si cu o memoria atat de mica, totusi nu uita cand cineva ii promite ceva si nu se tine de cuvant, oare Dumnezeu in maretia si intelepciunea Sa nu tine minte tot ceea ce i-am promis?
Nu am scris aceste randuri pentru a judeca pe cineva, in primul rand le-am scris pentru mine si pentru a aduce aminte tuturor, ca este momentul cel mai prielnic, acum in aceste momente de a ne aminti de promisiunile facute si neindeplinite. Daca am promis celor de langa noi si daca am promis ceva Domnului, cred ca este bine sa nu trecem in noul an fara a ne respecta promisiunea si cuvantul dat.
Ma rog, ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne amintim toate promisiunile facute si sa putem  vedea cate am implinit si cate au ramas neonorate. 
Doamne ajuta-ne!
 

Hrana ta zilnica!

30 Decembrie

Estera 9.11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăjmaşilor lor. Soarta acestor vrăjmaş este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asupr poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsite. Cel care atinge „se atinge de lumina ochilor Lui" (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporului ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în captivitate manifestă clar semnele unei naţiuni „împrăştiate şi pustiite", ale unui popor „înfricoşător de la începutul lui", ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este călcată în picioare" (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuitorul lumii Se naşte din el, îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care înainte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odihnei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteaptă în finalul tuturor suferinţelor!

Hrana ta zilnica!

29 Decembrie

Estera 8.15-17; 9.1-10

A trecut timpul când Mardoheu stătea în umilinţă la poarta împăratului. Assuerus (Ahaşveroş), deţinătorul puterii supreme, i-a conferit glorie, mărire, onoare şi putere - prefigurare a preamăririi Domnului Isus Hristos când, după cum a spus un poet, «îl vom vedea 'nălţat în glorie, pe El, strălucitorul Fiu al Omului, venind pe nori cu nimb de aur» (H. Rossier - compară cu v. 15). Să urmărim din nou, pe scurt, activitatea lui Mardoheu şi să-i surprindem asemănările cu drumul Domnului Isus: A îngrijit de tânăra iudeică, tot aşa cum Hristos a vegheat constant asupra poporului Său. Deşi era un slujitor credincios împăratului, Mardoheu a refuzat, cu toate acestea, să se plece înaintea amalecitului, la fel cum Isus n-a recunoscut nici cel mai mic drept al Ispititorului. Totuşi Hristos, datorită acestei perfecţiuni şi a dragostei Sale pentru poporul Său, a trebuit să experimenteze în realitate lemnul blestemului, a cărui umbră doar a trecut peste Mardoheu.

După suferinţe vine gloria. În adevăr, în v.15 din cap.8 şi în v.3,4 din cap.9, contemplăm cu adorare triumful lui Isus, care va fi însoţit de nimicirea sau supunerea tuturor vrăjmaşilor Lui (vezi Ps. 66.3-4).

Cei zece fii ai lui Haman, de care tatăl lor era atât de mândru (5.11), pier la rândul lor. „Despre sămânţa răufăcătorilor nu se va mai aminti niciodată" (Isaia 14.20).

Hrana ta zilnica!

28 Decembrie

Estera 8.1-14

Cursul evenimentelor este acum răsturnat. Numai Dumnezeu are posibilitatea de a schimba o situaţie în felul acesta. Dar moartea lui Haman este departe de a constitui rezolvarea ei completă. Legat prin propriul sigiliu, împăratul nu mai are puterea să anuleze decretul său aducător de nenorociri. Ceea ce face - şi Dumnezeu din nou îi înclină inima spre un act de înţelepciune - este sa-şi încredinţeze autoritatea Esterei şi lui Mardoheu, pentru dejucarea comploturilor lui Haman. Vrăjmaşilor nu le vor fi luate armele, dar iudeii, în schimb, vor fi autorizaţi şi chiar încurajaţi să se apere şi să-i distrugă. Creştinul are vrăjmaşi care caută să-1 asuprească. Cu toate că stăpânul lor, Satan, a fost învins prin lucrarea Domnului Hristos de la cruce (la fel cum Haman a fost atârnat pe spânzurătoarea pe care o pregătise), puterea de a lucra împotriva copiilor lui Dumnezeu nu le-a fost luată încă. Acum însă copilul lui Dumnezeu are posibilitatea de a i se împotrivi într-un mod eficient.

Fiecare dintre noi îi cunoaşte prea bine, pe cont propriu, pe aceşti vrăjmaşi. Dacă noi îi cruţăm, ei nu ne vor cruţa. De aceea, pentru a le anula eforturile, să folosim armele credinţei, inclusiv (vezi v. 11) strângerea pentru rugăciunea în comun, să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui (Efeseni 6. 10).

Hrana ta zilnica!

27 Decembrie

Estera 7.1-10

Acţiunea se derulează într-un ritm rapid. Acum ne aflăm în stadiul final, când împărăteasa dezvăluie lucrurile şi Haman se îngrozeşte. El este potrivnicul, vrăjmaşul, răul, trei nume pe care, în Cuvântul lui Dumnezeu, le poartă însuşi diavolul! Şi, pe loc, sub porunca împăratului, Haman este spânzurat chiar pe lemnul pe care el îl pregătise pentru Mardoheu (Psalmul 7.14-15). Această scenă evocă pentru noi un ansamblu de fapte cu mult mai măreţe decât acestea. Aşa cum Mardoheu nu s-a plecat înaintea persoanei favorite împăratului, Hristos a fost sin-gurul între fiii oamenilor care nu S-a plecat înaintea lui Satan.
 Cunoaştem răspunsul Lui în momentul ispitei: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti" (Matei 4.9-10).

Astfel, nefiind în stare să-L facă pe acest Om desăvârşit să Se plece, Vrăjmaşul n-a încetat până nu s-a debarasat de El. Cu acest scop i-a ridicat pe oameni împotriva lui Isus, stârnindu-i să-I pregătească crucea, la fel cum Haman a pregătit-o pentru Mardoheu (deşi acesta n-a fost atârnat pe ea). Ori tocmai această cruce, prin care Satan credea că triumfase şi că terminase cu Hristos, i-a marcat de fapt propria înfrângere finală (citiţi Coloseni 2.15; Evrei 2.14). Fiecare efort al urii sale nu s-a întors decât spre propria-i distrugere ... şi în acelaşi timp spre mântuirea noastră.

Ce efect au avut sarbatorile asupra ta?

Privim in urma si parca nu ne vine sa credem ca s-au dus si aceste zile de sarbatoare.Le-am asteptat cu atata drag, unii poate cu atata pregatire, pentru altii poate aceste sarbatori au lasat o gaura mare in buget, insa nimic din toate acestea nu au o importanta majora. Cel mai important lucru este,

 "cu ce am ramas dupa aceste sarbatori si ce efect au avut asupra noastra?"

Fiecare poate s-a lasat cuprins de febra acestor sarbatori, unii poate s-au ingrijit numai de trup, unii poate au fost mai grijulii si cu sufletul, insa pentru aceasta ultima categorie am o intrebare, daca am cautat sa hranim si sufletul mergand poate la o catedrala sau la alt locas de inchinare, cu siguranta L-am cautat pe Dumnezeu.

Ei bine, a avut loc aceasta intalnire cu Cel care este Stapanul Universului, sau a fost doar un exercitiu de rutina care face parte din programul de sarbatori?

Intalnirea cu Dumnezeu provoaca schimbari!

Daca citim Geneza 32, vedem ca este descrisa lupta dintre Iacov si ingerul Domnului care de fapt era  chiar Dumnezeu.

vers.24-32

"Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă. Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână"

Israel inseamna- "Cel ce lupta cu Dumnezeu"

Peniel inseamna-"Fata lui Dumnezeu"

In urma acestei intalniri Iacov nu a mai fost acelasi.

Vers. 31 "Iacov şchiopăta din coapsă"

De fiecare data cand pasea  Iacov, atat el isi amintea, cat si cei din jurul lui stiau ca acest om a intalnit pe Dumnezeu.

 Daca in aceste zile ai mers sa te intalnesti cu Dumnezeu  e foarte bine, dar si mai bine este daca locul unde ai mers a fost un Peniel si pentru tine. 

Daca totul a fost facut din rutina si schimbarea nu s-a produs, daca ai plecat tot asa cum ai venit, atunci totul este in zadar.

Intalnirea cu Dumnezeu  provoaca schimbare, iar aceasta schimbare o vezi tu, o vad cei din jurul tau, o vede oricine.

Vezi in tine vreo schimbare? Cei din jurul tau vad ca te-ai schimbat, sau esti acelasi...?

The Ball Brothers - It's About the Cross (OFFICIAL video)

      Mi-a fost trimisa de o sora draga.Am sa va las si pe dumneavoastra sa ascultati.