Fiti binecuvantati!

Cand am inceput sa scriu pe blog nu mi-am propus sa scriu pentru un motiv anume, nu pentru un castig, ci singurul motiv a fost sa spun si altora despre Hristos.Asa ca motivul pentru care urmaresc unele statistici, cum ar fi: cate persoane sunt conectate pe blog, cate au intrat astazi, din ce tara provin sau alte date, sunt pur si simplu doar  pentru mine.Nu mica mi-a fost mirarea sa vad astazi ca cele mai multe intrari le-am avut azi din America.Desi este urmarit zilnic  de persoane din afara granitelor, si as putea sa zic ca aproape din fiecare tara, chiar si tarile musulmane in mod special, totusi Romania a fost cap de lista.Astazi pot sa zic ca America a batut recordul si a atins cifra de 700 de cititori pana in acest moment, iar inca 300 din Romania si alte tari.
Pot sa zic ca 1035/zi este o cifra record si-i multumesc Domnului pentru ca mi-a dat si mie posibilitatea sa pot sa Ii vestesc Numele pana la marginile pamantului, chiar daca nu direct, ci prin intermediul internetului.
Vreau sa va multumesc tuturor pentru ca inainte de a citi ce scrie cineva,  mai intai Il cautati pe Dumnezeu.
Oamenii  va pot ajuta poate pe moment, va pot oferi un ajutor temporar, dar DUMNEZEU este Singurul care va poate da ceea ce nimeni nu o sa va poata da. El va poate da pace, fericire si prin Fiul Sau va poate da viata vesnica!
Fiti binecuvantati!

Isus intrupat!

Nu pot sa nu amintesc inca odata motivul pentru care sarbatorim azi.

Desi biblic vorbind, nicaieri nu gasim in Scriptura ca Isus s-ar fi intrupat in luna decembrie, asa cum  nu gasim o referinta biblica lasand o porunca de a sarbatori nasterea Lui, iata ca si noi crestinii serbam si ne bucuram azi de aceasta sarbatoare.

Acum cred ca nu facem un pacat a-L cinsti si a-I inalta cantari de lauda in aceste zile, insa atata timp cat transformam aceasta sarbatoare in satisfacerea propriei noastre firi, atunci e o problema. Trebuie sa recunoastem ca an de an se pierde esenta acestei sarbatori si multi dintre noi poate ne-am aliniat standardelor acestei lumi.

 Serbam ce...? Craciunul ? 

M-am uitat zilele acestea pe unele site-uri ale unor biserici crestine si din pacate intre ceea ce am vazut si am auzit, este o mare neconcordanta. Se predica de la amvoane despre nasterea Domnului si spunem celor care vin la biserica ca noi crestinii nu serbam craciunul, ci serbam Nasterea Domnului.

Oare este adevarat? Serbam pe Isus cum?...in functie de cat este bradul de mare si de impopotonat, in functie de cat este lungimea siragului de lumini..in biserica?

Cred ca incet, incet am unit aceasta sarbatoare cu nelegiuirea.In cartea Isaia scrie,

Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

Oare sarbatorile noastre nu au ajuns o povara pentru Domnul?

Isus s-a intrupat in chip de om si a fost nevoie de aceasta intrupare pentru ca Dumnezeu  sa isi arate dragostea pentru noi, pana la capat.

Ioan 3:16

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, iata  ceva concret.
Fiind cu El in slava cereasca, Fiul Sau a fost trimis pe pamant sa imbrace trup de om, sa devina om ca si noi, sa traiasca printre noi, desi El avea toata slava in cer alaturi de Tatal.

 Prin intruparea Lui,  El ne intelege problemele noastre, ne asculta, ne ajuta si ne salveaza de la moarte.

 Noi sarbatorim, insa nu sarbatorim craciunul, ci pe Isus Cel Intrupat !

Acesta este motivul real al acestei sarbatori!

Hrana ta zilnica!

26 Decembrie

Estera 6.1-14

Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împărăţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă sămânţa pe pământ şi doarme ..." Astfel apare această carte a Esterei. Domnul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pare să doarmă. Dar să citim în continuare: „ ... şi se trezeşte, noapte şi zi ..." Câteva versete mai departe îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valurilor dormind pe căpătâiul unei corăbii ... fără să înceteze, să fim siguri de aceasta, să vegheze asupra ucenicilor Săi preaiubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capitolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate controlate de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunoscut. Insomnia împăratului, lectura care-i fusese făcută, întrebarea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un mecanism minuţios, de mâna Lui suverană. Scepticii pot să judece un asemenea concurs de împrejurări ca fiind improbabil. Dar pe noi, credincioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaştem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această intervenţie atotputernică care face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu (Romani 8.28).

Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

O nastere care a schimbat istoria!

„Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul"

 HRISTOS S-A NASCUT!

Plansetul care a strabatut in miez de noapte intreaga cetate, este plansetul micutului copilas care mai tarziu avea sa salveze intreaga omenire. Totul parea sa anunte o nastere obisnuita, numai ca insasi  locul umil al nasterii Sale a facut ca nasterea sa nu fie una obisnuita si neobservata. 

Maria a nascut un REGE! 

Desi este Rege, s-a nascut in staul, a fost vizitat de magi, pastori si de cei trei crai veniti din rasarit.Intresant este ca revelatia care le-a fost facuta cu privire la acest eveniment al nasterii Sale, nu a fost facuta unor oameni cu vaza cum erau fariseii si carturarii, ci unor oameni umili si saraci cum erau pastorii. Prin natura muncii pe care o faceau, pastorii erau niste oameni simpli si smeriti, iar lucrul acesta ii place lui Dumnezeu.

 Nasterea SA avea sa  schimbe cursul istoriei. 

Prin venirea LUI in lume, eu si tu, impreuna ne putem bucura astazi  de iertare si mantuire.

Sarbatoarea aceasta minunata a Nasterii Domnului Isus, as vrea sa cuprinda fiecare inima

si  bucuria magilor si a pastorilor, sa ramana mereu in inimile noastre, iar pacea care a fost adusa la Betleem prin nasterea Sa, sa ramana vesnic in casele noastre!

                        

Hrana ta zilnica!

25 Decembrie

Estera 5.1-14

Este un ceas de întuneric şi de teroare pentru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlocirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate acestea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-1 determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? Totuşi, minunea se produce: Dumnezeu îi mişcă inima şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este între Ahaşveroş şi Cel cu privire la care Epistola către Evrei ne asigură că are capacitatea desăvârşită de a-Şi manifesta compasiunea pentru slăbiciunile noastre, adăugând: „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit"
 (Evrei 4.15, 16)!

Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în acelaşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Domnul a aşezat-o?

Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul dintre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.

Peisaje de iarna

Si pentru ca iubesc iarna, nu pot sa nu admir aceste peisaje frumoase.

Nu privi la probleme, priveste doar la ISUS!

Undeva in inima Africii, o misionara trebuia sa treaca un pod, numai ca din cauza unor inundatii puternice, podul se mai tinea doar in doi piloni. Insotita fiind de calauza care avea rolul sa o duca la destinatie, femeia plina de frica i-a spus:

-Nu pot trece acest pod!

-Va pot ajuta eu sa treceti fara nici un fel de probleme, trebuie doar sa va incredeti pe deplin in mine.

Bazata pe vorbele acestei calauze, cei doi au inceput sa treca podul. Au mers cu mare grija amandoi, calauza mergea cu spatele pe pod, iar in mana lui tinea ambele maini ale misionarei.Cam pe la mijlocul acestei punti misionara privi in jos.Cand a vazut apa involburata de sub picioarele ei, femeia a inceput sa tremure si nu mai vroia sa faca un pas. Teama ca s-ar putea sa cada si sa moara inecata, a facut-o sa se opreasca.

-Nu pot...nu pot sa mai fac nici macar un pas....

Calauza a strans-o puternic de maini si i-a spus:

-Uita-te la mine ! Priveste-ma in fata, numai asa TE VOI PUTEA SALVA!

In drumul catre cer Domnul Isus este calauza noastra. In toata aceasta calatorie si noi asemeni misionarei, avem parte de multe valuri involburate, multe probleme, multe incercari care adesea nu fac altceva, decat ne doboara, ne face sa tremuram inaintea lor, ne face sa privim la dimensiunea lor si nu la Hristos, Cel care are toata puterea in mana Sa.
Viata pe pamant in sine este plina de durere, numai ca daca si noi privim la probleme si nu la Hristos, pasii nostri vor inceta sa mai inainteze.
In  Evrei 12:2 scrie,

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Numai privind la El  vom avea curajul si forta necesara de a merge inainte, pentru ca trebuie sa recunoastem ca avem nevoie de o forta extraordinara pentru a inainta.

Poate ca multi dintre dumneavoastra o sa gandeasca in sinea lor, "ce o fi asa greu sa mergi inainte, pentru ca de la sine viata merge inainte?"

De acord cu dumneavoastra, numai ca nu am fost creati sa trecem prin viata "ca gasca prin apa". E drept ca viata  trece, insa nu trebuie sa treaca oricum ci sa treaca cu folos. Suntem chemati sa facem ceva pentru Hristos.Suntem chemati sa punem si noi umarul ca Evanghelia Lui sa fie dusa si propavaduita pana la marginile pamantului, suntem chemati sa traim nu oricum, ci asa cum a trait Hristos, de-aceea este nevoie de putere si calauzire din partea Duhului Sfant.Ori daca ne lasam intimidati de probleme, niciodata nu vom avea taria si puterea necesara de a implini misiunea care ne-a fost data fiecaruia dintre noi.

Sunt convinsa ca fiecare din noi ne aflam poate in mijlocul unei probleme, poate o veste primita ne-a facut sa ne oprim  pe loc, poate o analiza de sanatate ne-a dat  viata  peste cap, etc.
Nu stiu care e problema pe care o ai tu, dragul meu cititor, insa Dumnezeu o cunoaste cu siguranta, si ce este mai interesant, este ca inainte de a afla tu de aceasta problema, El deja avea si rezolvarea ei.Nu privi la probleme, nu privi la multimea lor, ci priveste  doar la Hristos.
Daca vei inceta sa privesti la El, la sacrificiul facut, atunci vei fi coplesit de probleme.
Sunt multe, si zi  de zi nu inceteaza vestile rele sa apara, insa Dumnezeul in care ne-am pus increderea nu ne va lasa, Slava Lui!

Doresc ca Dumnezeu sa rezolve fiecare problema din viata ta si El sa iti dea puterea sa mergi mai departe, insa pentru aceasta trebuie ca privirea ta si  privirea mea sa fie atintita doar la ISUS!

Hrana ta zilnica!

24 Decembrie

Estera 4:10-17

„Iată, vrăjmaşii Tăi se agită ... urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: «Veniţi şi să-i nimicim ... şi să nu mai fie amintit numele lui Israel» 

Cum putem explica ura aceasta al cărei subiect a fost, îi este şi îi va fi întotdeauna poporul Israel(mai mult decât oricând în perioada de care vorbim)?

Este rezultatul eforturilor reînnoite şi fără  precedent ale lui Satan pentru a se debarasa de Hristos, Mesia, a Cărui reîntoarcere îi va marca nimicirea definitivă. Astfel înţelegem că, dacă în spatele lui Haman se vede în final profilându-se marele Vrăjmaş, în Mardoheu avem, prin contrast, figura remarcabilă a Domnului Isus Hristos.