Hrana ta zilnica!

21 Noiembrie
Ezra 6.13-22
Acuzatorii iudeilor au înţeles că n-ar fi fost înţelept să se opună ordinelor pe care le primiseră. Ei le execută prompt, dar cu resentimentele care se subînţeleg.
Cu o asemenea protecţie din partea autorităţilor şi dispunând de noi mijloace materiale, bătrânii iudeilor încheie construirea templului. Dar să remarcăm acest detaliu important: dacă ei prosperă, nu este datorită decretului lui Darius, ci „prin profeţiile lui Hagai profetul şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido" (v. 14). Tot aşa se prezintă şi situaţia celui credincios. Izvorul prosperităţii lui nu se găseşte în împrejurările favorabile în care Dumnezeu îl pune aici, pe pământ, ci în supunerea faţă de Cuvântul Dumnezeului său.
Inaugurarea casei are loc cu bucurie. Totuşi, ce mare este contrastul faţă de inaugurarea primului templu, când s-au sacrificat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi (2 Cronici 7.5). Nu se face nici o menţiune aici cu privire la foc coborând din cer sau la glorie umplând casa, deoarece chivotul lui Dumnezeu fusese pierdut; el nu va mai fi regăsit.
După dedicarea Casei, Pastele şi sărbătoarea Azimelor se ţin în luna întâi. În pofida slăbiciunii lor, Dumnezeu a bucurat inimile acestor sărmani iudei, după întoarcerea lor din exil.

De ce Il cauti pe ISUS?

Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”
 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

Ioan 6:20-26

 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, vers.23, iar in  vers.24 "Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo.....s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

Ma intreb.. care a fost adevaratul motiv pentru care  L-au cautat pe Isus???

L-au cautat pentru ca auzise despre toate minunile pe care le facuse  sau pentru ca le era din nou foame?

Cu numai o zi in urma, la marea Tiberiadei noroadele acestea, care acum Il cautau pe Isus, au fost saturate cu paine si peste din belsug. Iata ca acum Il cautau din nou...

Imagineaza-ti ca cineva se imprieteneste cu tine, relatia devina una stransa, insa constati cu stupoare ca s-a imprietenit doar cu un motiv anume.Cand si-a atins scopul si a obtinut ce a vrut...nici macar nu te mai cunoaste... Oare cum te-ai simti?
 Sau alt exemplu...

Esti un tanar bogat cu o viitor promitator in fata, cunosti o tanara care accepta sa se casatoreasca cu tine, insa la scurt timp situatia i-a o alta intorsatura  si pierzi tot ce ai, iar sotia mult iubitoare...te paraseste. Oare nu te simti dezamagit si tradat? 

Cat ai avut ce sa oferi ai fost iubit, daca nu mai ai ce...esti parasit.

Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o cu cineva, cu ceva vreme in urma, si imi povestea despre o familie care a plecat in SUA.Doamna (sotia) provenea dintr-o familie crestina, domnul(sotul)...nici sa auda de pocati. Dupa ceva timp, au primit o oferta de a pleca in SUA. Stiind ca "pocaitii"sunt ajutati acolo...brusc si-a schimbat crezul, ca sa-si atinga scopul.

Iata un motiv egoist de a-L cauta pe Dumnezeu. 

De-atatea ori si noi Il cautam pe Dumnezeu din motive gresite, Il cautam doar la nevoie. Il cautam pentru promisiunile Sale, Il cautam pentru binecuvantarile pe care le da, dar nu Il cautam pentru ceea ce este EL.

Cred ca Dumnezeu ar fi bucuros sa stie ca este cautat si iubit pentru ceea ce este, si nu pentru ceea ce ofera.

Atata timp cat  cautam  doar pentru beneficiile promisiunilor facute de El si nu pe Cel care face aceste promisiuni,  si satisfactia noastra va fi de scurta durata si nesatisfactoare.

Dumnezeu vrea sa Il cunoastem si sa Il iubim pentru ceea ce este El. Si-a dat  la Golgota pe UNICUL SAU FIU, pentru mine si pentru tine, si a facut-o doar de dragul nostru.

Cat de intristat poate fi cand noi Il cautam asemeni apelului la  nr. 112 ?

Stim sa ne rugam doar cand suntem in situatii extreme, doar cand avem probleme, insa nu stim sa Ii multumim si cand ne este foarte bine.
Atunci cand credem ca "Dumnezeu ne-a intors spatele", sunt cei mai vulnerabili si cei mai tentati in a ne arata adevarata noastra motivatie.

Cred ca in adancul nostru, al fiecaruia este bine sa ne facem o analiza si sa vedem care este motivul pentru care Il cautam pe Isus? Il cautam pentru CEEA CE ESTE EL sau pentru ceea ce ne ofera.

 Constienti trebuie sa fim ca asa cum Dumnezeu cunoaste inima noastra, El cunoaste si motivatia noastra!

De cate ori nu am picat testul si eu.....?

De-atatea ori am citit istoria poporului Israel, insa niciodata nu am inteles scopul lui Dumnezeu atat de bine ca acum, scopul pe care l-a avut fata de ei.

Cand citesti istoria lor iti vine sa spui..."Doamne, cat de neintelepti au putut fi...", desi noi sau hai sa ma refer doar la mine personal, eu sunt mai neinteleapta ca poporul Israel de atatea ori...

Privesti in urma ta si  vezi experienta prin care te-a trecut Dumnezeu, vezi drumul printre doua ziduri de apa involburata, iar tu mergi prin el si ajungi la mal neatins si nevatamat, vezi cum aceeasi apa se uneste si-i omoara pe toti cei care au vrut sa iti faca rau. In asemenea situatie nu poti decat sa te minunezi  si sa pui ce maret si puternic Dumnezeu ai!

Dar iata ca la scurt timp ajungi insetat, flamand si rupt de oboseala invartindu-te fara o destinatie precisa.Incepi  sa murmuri, sa cartesti si uiti repede ca nu cu mult timp in urma Dumnezeu te-a ajutat.

Oare chiar crezi ca te va lasa Dumnezeu acum? Atunci care a fost scopul interventiei Sale?

Dupa ce Dumnezeu ne ofera ajutorul si ne smereste, intotdeauna urmeaza si  aceea perioada de incercare si de testare.

Oare de cate ori nu am picat testul si noi.....?
Oare Dumnezeu ne-a salvat din mocirla pacatului doar pentru un moment anume sau o anumita perioada?
De ce atunci cand suntem in incercare si credem ca Dumnezeu ne-a uitat, nu ne amintim ca EL a fost Cel care ne-a salvat?
Oare, doar pentru asa scurta durata a fost salvarea si purtarea Lui de grija?

Suntem doar intr-o vreme a testarii noastre, Dumnezeu este acelasi si atunci si acum, si tot El ne va calauzi si ne va da izbanda si acum, chiar daca ne aflam in pustiu.

Hrana ta zilnica!

20 Noiembrie
Ezra 6.1-12
O nouă scrisoare a acuzatorilor pleacă deci spre capitala imperiului, dar ea îi va pune în încurcătură.
Nu numai că cercetările pe care Darius le întreprinde permit redescoperirea edictului lui Cirus, dar însuşi împăratul, în răspunsul său, ia în mână cauza rămăşiţei lui Iuda şi a construirii Templului. Şi, ca paharul să fíe plin, dă dispoziţie chiar vrăjmaşilor iudeilor să le acorde acestora tot ajutorul necesar. În finalul său, decretul lui Darius este însoţit de cumplite ameninţări contra acelor persoane care i-ar modifica conţinutul. Acesta a fost deci rezultatul poziţiei clare şi îndrăzneţe adoptate de bătrânii iudeilor (5.11,12; vezi Matei 10.32). 

Atitudinea lor I-a dat Domnului ocazia să-Şi arate public aprobarea.
Este încurajator să-1 vedem pe împărat, în v. 10, recunoscând puterea rugăciunilor către Dumnezeul cerurilor şi chiar solicitându-le pentru sine şi pentru fiii săi. Acest Dumnezeu al cerurilor este acum Tatăl nostru; să nu neglijăm să-I vorbim. În plus, suntem îndemnaţi să ne rugăm „pentru toţi oamenii" - şi în mod special ,pentru împăraţi (autorităţi) şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, în toată evlavia şi demnitatea" (1 Timotei 2.1, 2).

25 de ani !!!

Peste doua zile va incepe sarbatoarea!

25 de ani  de bucurii in noua cladire in care este astazi Biserica Elim.

Incepand de joi  si pana duminica, vor avea loc in fiecare seara servicii de evanghelizare in Biserica Penticostala Elim.Vor fi invitati atat din tara cat si de peste hotare, insa va fi un mare INVITAT  SPECIAL, DOMNUL ISUS. 

De-aceea va rog sa nu intarziati, fie a veni alaturi de noi la  inchinare, fie a participa online  pe: http://www.elim.ro/, deoarece fiecare serviciu va fi transmis live.

Multumim inca de-acum Domnului pentru modul in care Duhul Sfant va  lucra in fiecare zi.

Va asteptam cu drag!

Din veșnicii m-ai cunoscut....

   

Din veșnicii m-ai cunoscut
Și m-ai ales pentru Tine.
Puterea Ta prin mâna Ta
Oriunde merg e cu mine…


“Aleluia!” strig către Tine
Gloria Ta în veac va ține
Când vei reveni, nedespărțiți vom fi
Și în veci slava Ta o voi vedea…

La Tine vin azi să mă-nchin
Primește-mă în brațele Tale
Ai fost mereu destinul meu
Isus e singura cale…

“Aleluia!” strig către Tine
Gloria Ta în veac va ține
Când vei reveni, nedespărțiți vom fi
Și în veci slava Ta o voi vedea…

De ce sunt in pustiu?

Dorind mai mult sa gasesc raspunsul la unele intrebari pe care asa cum mi le pun eu, cred ca vi le  puneti multi  dintre dumneavoastra,

"Doamne, unde esti ?", am inceput sa caut si sa citesc mai mult in ceea ce priveste  perioada de pustiu a vietii in care de multe ori ne gasim fiecare dintre noi.
De fapt cred inainte de a merge mai departe ar fi bine sa ne amintim unul din versetele scrise de dr. Luca 3:22
.... Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”
Iata ca in mod public Dumnezeu isi recunoaste Fiul, ba mai mult declara ca Isi gaseste toata placerea in El, cu alte cuvinte "IL iubea".
Mai departe in primul vers. al cap. urmator, cap.4 intervine o schimbare,
"Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu.."
Iata ca desi Il iubea, TOTUSI Tatal Lui, ingaduie sa fie dus in pustiu. Sa-L fi suparat cu ceva...?
Nicidecum! 
Doar ca acolo este locul unde incepe pregatirea pentru a deveni adevarati luptatori.
Pustia prin care este ingaduit sa trecem nu este pedeapsa sau respingerea de catre Dumnezeu fata de noi, nu este locul infrangerii ci este un loc al biruintei daca ascultam de El. Infrangere poate fi doar daca ascultam de propriile noastre dorinte si nu tinem seama de ceea ce ne spune Dumnezeu.
Poporul Israel daca ar fi ascultat de ceea ce le-a spus Dumnezeu, aceea perioada ar fi fost efectiv o calatorie care trecea prin pustiu dupa care ajungeau in Tara Promisa, insa datorita neascultarii lor, in loc ca acea calatorie sa fie de scurta durata, ea s-a transformat intr-un pelerinaj de o viata, 40 de ani in pustiu...si la urma au pierit toti, doar doi au ajuns la destinatie.
Nu acesta era scopul lui Dumnezeu pentru ei, ci experienta din pustie care s-a transformat o calatorie de o viata, a fost rezultatul nescocotirii lui Dumnezeu si a poruncilor Sale. 

Daca azi ne gasim  in pustiu indiferent care dintre noi, important este sa retinem ca am ajuns acolo pentru ca Dumnezeu are un scop cu noi, suntem acolo sa fim echipati si slefuiti pentru o noua lucrare in viata noastra.Cu cat intelegem ce vrea Dumnezeu de la noi, cu-atat e mai scurta perioada din pustiu, cu cat ne incapatanam sa ne facem NOI propriul traseu, propriul orar si sa ne satisfacem propriile dorinte cu atat mai mult va dura pustia din viata noastra.
Doamne ajuta-ma sa inteleg de ce sunt acolo si ce vrei sa fac!

Aviz amatorilor!!!

Pentru ca suntem in sezonul in care aud si in stanga si dreapta ca se discuta doar despre preparatul licorii care le dau atat bataie de cap multor oameni, am gasit o istorioara scrisa de Ion Tiraf, istorioara care e demna de luat in seama.

Pe un drum ingust mergea doua carute. La un moment dat unul vroia sa il depaseasca pe celalat, dar pentru ca drumul era ingust nu prea avea loc. Asa ca cu glas raspicat a inceput sa strige:

-Da-te la o parte sa trec!

-Dar ce, pe urma mea nu poti merge?- raspunse celalalt

-NU, pentru ca mi se cuvine  sa merg inaintea ta, raspunse carutasul grabit.

-Dar de ce?

-Eu car spirt si tuica!

-Atunci frate, ai dreptate. Treci inaintea mea pentru ca eu duc in caruta cosciuge si trebuie sa merg dupa tine , caci eu traiesc de pe urma ta !!!

Aviz amatorilor!!!