"Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea"

Psalmi 6:9

DA ! Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

 Am intalnit persoane care de multe ori mi-au zis, " stii, ma rog pentru problema "cu tare" de  ceva vreme si...NIMIC", chiar eu am avut momente in care aveam impresia ca Dumnezeu nu ma aude...

Sa fie oare asa...?  Dumnezeu sa nu auda galsul nostru cand strigam ctre El?

David, psalmistul spunea: "Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!"

Si-atunci care ar fi motivul ca nu primim raspuns?

 Atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu nu numai ca trebuie sa inaltam rugaciuni  dupa voia LUI,  trebuie  si sa fim in voia lui Dumnezeu, daca vrem sa fim ascultati si sa primim si raspuns. In 1 Ioan 3:22, avem urmatoarea promisiune:

Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

De ce... fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

 Cred ca aici este secretul care sta la baza raspunsului lui Dumnezeu, pazirea poruncilor si ascultarea.

Sunt doua lucruri esentiale si vitale le-as putea numi, ca Dumnezeu sa ne dea raspuns.

Bineinteles ca sunt si alte conditii care stau la baza rugaciunilor noastre pentru a putea fi ascultate si a primi raspuns, insa citind acest verset scris de David m-a facut sa ma intreb, ce l-a determinat pe David sa afirme cu atat siguranta aceste cuvinte? Pentru ca el nu spune: "CRED CA Domnul îmi ascultă cererile şi CRED CA  Domnul îmi primeşte rugăciunea, ci el afirma cu toata convingerea, "Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!"
David dupa ce a pacatuit si-a plans mult pacatul, si-a cerut iertare si s-a smerit inaintea lui Dumnezeu, iar mai apoi a trait in neprihanire cautand sa faca voia lui Dumnezeu, de-aceea David avea aceasta convingere si siguranta ca Domnul ii asculta cererile lui.
Te rogi, insa cat de sigur esti ca Dumnezeu asculta cererile tale? Cat de sigur esti ca Domnul iti primeste rugaciunea?
Daca păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui cu siguranta ne vor fi ascultate pana si gandurile noastre.

Hrana ta zilnica!

14 Noiembrie
Ezra 1.1-11
Prin Ieremia, Domnul fixase mai dinainte ca durata captivităţii în Babilon să fie de şaptezeci de ani. Aceia care, asemenea lui Daniel, cercetau Scripturile, avuseseră posibilitatea să cunoască sfârşitul apropiat (Daniel 9.2). Cei şaptezeci de ani sunt număraţi de la primul an al lui Nebucadneţar, cel responsabil cu transportarea, până la primul an al lui Cirus, cel care îi va pune punct (Ieremia 25.1, 11). Cu circa două secole mai devreme, Domnul îl identificase deja, pe nume, pe acest ultim împărat (Isaia 44.28; 45.1). Fără nici o îndoială, Cirus avea cunoştinţă de această profeţie, deoarece era conştient că ea reprezenta un instrument ales de Dumnezeu ca să restabilească închinarea faţă de El.
In acelaşi timp, Domnul trezeşte duhul unui număr de iudei exilaţi, dintre aceia care-şi aminteau de Ierusalim cu lacrimi şi care făceau din el „cea dintâi dintre bucuriile lor" (vezi Psalmul 137.1, 5, 6). Prieteni creştini, şi noi ne aflăm într-un „ţinut străin". Tânjim noi după Cetatea cerească? Duhul nostru a fost el „trezit" ca să-L aşteptăm pe Domnul Isus? El este marele împărat, centrul profeţiilor, Cel Căruia Dumnezeu îi va da în curând toate împărăţiile pământului (v. 2), ca să-Şi restabilească lauda şi gloria.

Un gand..!

1 Petru 3:12

Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Atunci cand te cuprinde ingrijorarea zilei de maine, cand te cuprinde teama ca vei ramane fara servici, cand vei fi deznadajduit si ai impresia ca toti din jur te parasesc, cand toate parca merg anapoda, nu uita...nu ai de ce sa te ingrijorezi. Daca traiesti o viata neprihanita, ochii Domnului sunt indreptati catre tine si vede situatia in care te gasesti. Nu exista rugaciune la care Dumnezeu sa nu ia aminte si nu exista rugaciune care sa ramana fara raspuns. Exista insa o singura conditie, trebuie sa traim in neprihanire.
Inteleptul Solomon spune in Proverbe 11:19 "Adevărata neprihănire duce la viaţă...", iar in Proverbe 28:18 "Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea...."
Daca vrem mantuire si vrem viata vesnica trebuie sa cautam sa traim in neprihanire!

ISUS MARELE PREOT!

Evrei 4:14-16

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Nu exista binecuvantarea mai mare decat sa stii ca esti liber de pacate!

Acest Mare Preot, adica ISUS HRISTOS, a luat asupra LUI toate pacatele mele, ale tale si a intregii omeniri. El a fost si Preotul si jertfa de ispasire. A luat asupra LUI toate pacatele si a platit cu sangele Lui pentru ca noi sa putem fi eliberati., dar slava Domnului ca El este VIU astazi si sta la dreapta Tatalui Sau ca Mare Preot si mijloceste si azi si mijloceste continuu pentru noi, pentru slabiciunile noastre.

Pentru toti aceia care au incalcat legea lui Dumnezeu si doresc reabilitarea si refacerea relatiei cu Tatal, El este Cel care mijloceste si face aceasta impacare.

A trait pe pamant si ca Unul care a fost isipitit are mila de slabiciunile noastre, "căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre...", El doreste sa ne ajute si sa ne de o nadejde vie. Apropiindu-ne de scaunul harului de fapt ne apropiem de ISUS, pentru ca El sta la dreapta Tatalui si din El curge in fiecare zi dragoste, indurare, iertare si de la El ne vine ajutorul potrivit la vreme de nevoie.
Astazi daca ai nevoie de ajutor, nu iti ramane de facut decat sa te apropi de tronul harului si din El iti vei primi toate binecuvantarile.

Hrana ta zilnica !

13 Noiembrie
2 Cronici 36.15-23
Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile" sunt totuşi obligate să concluzioneze: „și n-a mai fost vindecare", pentru că atunci când harul este dispreţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii" (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „îi era milă de poporul Său", devine în v. 17: „Nu a avut milă..."
În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse milă" de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale împăraţilor, trec foarte repede peste această tristă perioadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.
Putem vedea că aceste evenimente nu ni se relatează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dumnezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pentru a satisface interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească conştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

Astazi...!

"Daca esti racit si iei medicamente scapi in 7 zile, iar daca nu iei tot 7 zile te tine", la concluzia asta am ajuns eu...asa ca pana la 7 zile, mai am doua si sper sa scap....

Veneam spre birou si in masina de dimineata era o statistica privind situatia credinciosilor la ora actuala. Potrivit acestei statistici care era prezentata la radio Vocea Evangheliei, doar in anul 2012 au fost ucisi 105.000 de crestini, adica un crestin la fiecare 5 min. isi pierde viata datorita faptului ca este crestin.

Infricosator sa auzim asa ceva, mai ales in secolul in care traim si totusi este adevarat.

Noi in Romania, poate si in alte tari, dar eu ma refer doar  la noi, tram vremuri extraordinare din punct de vedere spiritual. Suntem mai mult decat binecuvantati! Suntem fericiti sa avem Cuvantul Domnului la indemana oricand si oriunde, insa din pacate nu stim sa profitam destul, mi-o spun mie intai si fiecare sa se cerceteze pe sine insusi.

Recunosc ca nu citesc suficient de mult incat sa pot acumula asemeni furncilor si pentru acele vremuri in care nu voi mai avea ce citi. Uitati-va la furnici, cat tine vara muncesc si strang pentru iarna, iar iarna rezista din ceea ce au pus deoparte.

Noi oare vom rezista sa traim in credinta cand usa harului se va inchide? Vom rezista in incercari si prigoana? Vom fi in stare sa ne dam viata pentru ISUS?

Astazi, inca este usa harului deschisa pentru toti. Este deschisa pentru crestini, este deschisa si pentru cei care inca nu-L cunosc pe Isus, este deschisa pentru orsicine. 

In curand va veni o vreme in care aceasta usa se va inchide. Vom dori sa auzim Cuvantul Domnului si nu se va mai putea, vor fi multi care vor vrea sa-l cunoasca pe Acest ISUS pe care astazi Il resping, insa nu vor mai avea posibilitatea.

ISUS a spus in Evrei 4:7 .....„astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

Hrana ta zilnica!

12 Noiembrie
2 Cronici 36.1-14
În ansamblul său, poporul lui Iuda nu urmase exemplul lui Iosia. Multe semne indică aceasta. Ascultarea de lege le fusese impusă. La momentul Paştelui, arătaseră mult mai puţină bucurie şi spontaneitate decât la Pastele lui Ezechia. A fost necesar ca împăratul şi conducătorii poporului să dea animalele pentru sacrificii (35.7-9). Acum, când credinciosul Iosia a fost scos din scenă, când cel drept a fost „luat (sau strâns, adunat) dinaintea răului" (Isaia 57.1), nimic nu-L mai reţine pe Domnul să împlinească judecata faţă de Iuda. Atunci evenimentele se petrec repede: Se succed patru suverani: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia; unul mai rău ca altul. Spiritul lor de revoltă le-a oferit întâi egiptenilor, apoi babilonienilor, ocazia să intervină în treburile micii împărăţii. Potrivnicul şi vrăjmaşul intră pe porţile Ierusalimului (PI. Ier. 4.12) şi, în trei rânduri, atât obiectele Templului cât şi persoanele suferă aceeaşi soartă, fiind înstrăinate, parţial, în Babilon. Versetul 14 şi următoarele scot în evidenţă faptul că mai-marii preoţilor şi poporul împart răspunderea împăraţilor lor în judecata care-i loveşte.

O saptamana binecuvantata!

Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia.