Hrana ta zilnica!

4 August

2 Împăraţi 18.13-25

Ezechia a luat în mod curajos poziţie pentru Domnul. Dar credinţa lui n-a fost pusă încă la încercare. Lucrul acesta era necesar. Şi, tot aşa, fiecare creştin trebuie să arate, mai curând sau mai târziu, dacă faptele lui sunt izvorâte din credinţă sau dacă a depăşit măsura ei. În faţa asaltului formidabil al împăratului Asiriei, această credinţă a lui Ezechia începe să se clatine. Se gândeşte să iasă cu bine din încurcătură trimiţând o sumă enormă ca tribut lui Sanherib. Acelaşi lucru făcuse odinioară şi Ioas. Dar Dumnezeu îl va învăţa (şi pe noi totodată) că eliberarea şi pacea adevărată nu se obţin făcând concesii (Prov. 29.25). Vrăjmaşul înşală şi duce în rătăcire întotdeauna. Sanherib, departe de a-şi contramanda acţiunea, expediază forţe impresionante împotriva lui Ezechia şi a locuitorilor Ierusalimului. El trimite în acelaşi timp trei personaje periculoase, fiecare cu rolul lui special: pe generalul suprem pentru a-i învinge, pe mai-marele peste slujitorii lui pentru a-i aservi şi pe mai-marele paharnicilor pentru a-i seduce prin vorbe măgulitoare. Să învăţăm deci să nu avem încredere în astfel de persoane pe care Satan ni le trimite uneori cu o misiune de genul acesta şi să fim siguri că felul lor de vorbire îi va trăda!

Rab-Şache le adresează o cuvântare în care ridiculizează deschis încrederea lor în Domnul.

Hrana ta zilnica!

3 August

2 Împăraţi 18.1-12

De acum încolo, până la sfârşitul acestei cărţi, istoria îl priveşte numai pe Iuda. Dumnezeu urmează să recapituleze cu tristeţe toate păcatele poporului Său. Dar acum găseşte plăcere să ne vorbească despre un împărat credincios. Domnia lui Ezechia ocupă nu mai puţin de unsprezece capitole din Biblie (de la 18 la 20; 2 Cronici 29 la 32; Isaia 36 la 39); este ca şi cum lui Dumnezeu I-a plăcut, în timpuri de ruină şi înainte să abordeze un capitol chiar mai sumbru, să zăbovească asupra vieţii slujitorului Său evlavios. Până la el, referirile despre cele mai bune domnii au inclus întotdeauna această rezervă: „Numai că înălţimile n-au fost înlăturate". 

Aceste înălţimi, pe care poporul oferea sacrificii (fie Domnului, fie, mai târziu,

idolilor), continuaseră să existe, în semn de neascultare faţă de Deuteronom 12. Ele ne reamintesc de toate tradiţiile şi superstiţiile care au înlocuit în creştinătate învăţăturile Bibliei cu privire la adorare.

 Veneraţia cu care a fost înconjurat şarpele de bronz ne reaminteşte de faptul că însăşi crucea a devenit pentru mulţi un obiect de idolatrie. Ezechia îndepărtează, sfărâmă, taie în bucăţi (v. 4).

Apoi scutură jugul asirian şi triumfă asupra filistenilor, după cum profeţise Isaia (Isaia 14.28 ...)

Florin Ianovici - Credinţa în secolul XXI - Invitat în emisiune la Nasul...

Un interviu care merita vizionat !

Hrana ta zilnica !

2 August

2 Împăraţi 17.1-41

Osea, ucigaşul şi succesorul lui Pecah, va fi ultimul împărat al lui Israel. Amânarea acordată de Domnul timp de câţiva ani nu a adus nici un profit. Cel de-al nouălea an al domniei lui Osea marchează, împreună cu cucerirea Samariei, deportarea tuturor celor zece seminţii. Însă Domnul, în dreptatea Lui, n-a dorit să facă acest pas final fără să stabilească încă o dată şi într-o manieră indiscutabilă vina lui Israel. Versetele de la 7 la 18 constituie acuzarea sigură din partea Domnului vizavi de acest popor nefericit. Tot aşa va fi şi înaintea scaunului de judecată. Morţii nu vor fi judecaţi fără ca acele cărţi de aducere-aminte ale lucrărilor lor să fie deschise, spre completa lor descumpănire (Apocalipsa 20.12, 13).

Împăratul Asiriei a procedat la un schimb de populaţii. Este jalnic să vezi, de aici înainte, frumoasa ţară a Canaanului ocupată din nou de naţiuni idolatre, chiar dacă, în afară, acestea au învăţat să se teamă de Domnul şi au adăugat închinarea către El la cultul propriilor dumnezei! (v. 23-34).

Am ajuns acum la momentul despre care, prin gura profetului Osea, Domnul a pronunţat asupra lui Israel solemnul „Lo-Ami": «Nu sunteţi poporul meu!», cu reciproca: „Eu nu voi fi Dumnezeul vostru" (Osea 1.9, 10).

Incalcarea celor zece porunci!

„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: 

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

Matei 22:36-38

Citeam azi de dimineata acest cuvant. In Biblie sunt multe porunci date, dar dintre toate si ce mai insemnata porunca este aceasta: 

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

Multi poate vin si spun...dar eu Il iubesc pe Dumnezeu..!

Iubirea adevarata nu sta doar intr-o declaratie. Iubirea pentru Dumnezeu trebuie sa fie mai presus de orice iubire. Iubirea pentru El izvoraste dintr-o inima sincera si curata, este o iubire care izvoraste din Insusi Dumnezeu.Atunci cand Il iubim din toata inima ne dorim prezenta Lui in fiinta noastra zi de zi.

A-l iubi pe Dumnezeu din tot sufletul, implica o anumita atitudine in comportamentul nostru, in vorbirea noastra, o atitudine respectabila in fiecare clipa. Adeseori comportamentul nostru e mai degraba ceva fortat, ceva care parca suntem nevoiti sa facem, nu ca ceva facut de placere. 

Biblia spune ca, iubindu-L pe  Dumnezeu vom pazi poruncilor Lui. 

Daca luam fiecare porunca in parte si o analizam in viata noastra, constatam cu tristete ca deseori a fost incalcata.

Sa nu ai alti Dumnezei.....poate copilul tau l-ai pus mai presus decat DUMNEZEU, poate cariera ta e mai importanta decat DUMNEZEU, poate banii, poate sotul sau sotia....nu stiu ce "dumnezei" ai in viata ta, dar stiu ca deseori  Dumnezeu a fost  lasat mai la urma...

Sa nu-ti faci chip cioplit...icoana la care te inchini ai pus-o mai presus de Dumnezeu. Porti in portmoneu sau in masina o anumita iconita care crezi ca te va pazi de rau de accidente....dar oare nu ti-ai facut doar un chip caruia te inchini?
Sa nu iei in desert NUMELE DOMNULUI...oare de cate ori nu este folosit Numele Domnului in desert, oare de cate ori nu este injurat Numele LUI? Ceea ce este curios, este faptul ca niciodata nu am auzit pe nimeni sa-l injure pe Satana, in schimb Dumnezeu este injurat in fiecare clipa. Oare nu este luat Numele Domnului in desert?
Adu-ti aminte de ziua de odihna...! Nu mai este nevoie sa spun ca pentru multi ziua aceasta nu exista, indiferent ca e vorba de sambata sau duminica. De luni si pana luni ...se munceste doar pentru trup... Oare nu calcam si aceasta porunca..?
Cinsteste-l pe tatal tau si pe mama ta ...! Oh, Doamne ai mila....!
Aici ar putea fi spuse atatea lucruri...
Cand nesocotesti invatatura lor si nu mai ai nici un respect...oare prin aceasta ii cinstim pe parinti?
Nu mai vorbim ca aceasta porunca este si insotita si de o fagaduinta...."daca vrei sa fii fericit".
Vrei sa fii fericit? Cinsteste-i pe acei care ti-au dat viata, este porunca Domnului si nu a mea!
Sa nu ucizi..!....oare printr-o vorba spusa intr-un moment nepotrivit si cu rautate nu am ucis pe aproapele nostru? A ucide nu inseamna a lua arma si a-i pune-o la tampla....si sufletul poate fi ucis...
Oare cand ti-a spus medicul ca o sa mai ai un copil....si tu deja aveai 2-3....ai hotarat ca nu mai este cazul sa vina inca unul....nu ai ucis?
Doamne indura-te!
Sa nu preacurvesti...!...oare chiar nu am facut-o niciodata...? Isus spune in Matei,
Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Si versetul e valabil si pentru partea feminina....
Oare nu am calcat niciodata aceasta porunca?
Sa nu furi...!

Traim  intr-o lume in care daca esti cinstit...esti sarac!
Dar  Biblia scrie clar, sa nu furi. Furi...faci avere, nu furi...esti sarac, dar cinstit.
Ce alegi?
Sa nu marturisesti stramb... adica sa nu minti !
Astazi traim intr-o lume a minciunii. Minciuna a  ajuns un mod de viata. 
Cunosc persoane care mint si iarasi mint. Nu poate trece ziua pana nu aduc celui rau jertfa aceasta prin neadevarul pe care il rostesc.
Ti-ai facut un mod de viata de a  nu spune adevarul? Indiferent in ce conjunctura este folosita, fie ca te salveaza de la ceva, fie ca minti de placere...MINCIUNA tot incalcarea poruncii lui Dumnezeu este, si este PACAT.
Ioan 8:44

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Sa nu poftesti nevasta aproapelui si nici casa aproapelui...!
Oare niciodata nu am poftit? Oare nu am fost niciodata invidiosi ca vecinul are casa mai mare sau masina mai buna?
Iata ca, daca analizam porunca cu  porunca...constatam ca fiecare din noi avem nevoie de pocainta, fie ca am incalcat una, doua sau zece.
Domne ajuta-ne sa ne pocaim!

Hrana ta zilnica!

1 August

2 Împăraţi 16.1-20

În timpul domniei lui Ahaz în Iuda (şi a lui Pecah în Israel), în istorie îşi face apariţia Asiria. Dumnezeu urmează s-o folosească drept „nuiaua mâniei" Lui (Isaia 10.5), pentru a-1 împrăştia pe Israel şi pentru a-1 pedepsi pe Iuda. În faţa acestei intervenţii de temut, Ahaz acţionează, fără dubiu, ca un adevărat politician, dar neţinând cât de puţin seama de voia Domnului. Totuşi, cea mai minunată dintre revelaţii lui îi fusese oferită, după cum învăţăm de la Isaia, cel care a profeţit în timpul domniei lui (Isaia 7.14): „Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel. Există mulţi oameni şi în zilele noastre care au auzit vestea cea bună a naşterii Mântuitorului, dar au refuzat acest Dumnezeu venit pentru a fi „cu noi".

Ahaz îşi ia libertatea de a schimba orice în casa Domnului. El dispune confecţionarea unui altar mai mare: oamenii găsesc mereu că ce a stabilit Dumnezeu este prea strâmt. Apoi împăratul lipsit de evlavie îndepărtează altarul pentru sacrificii: valoarea ispăşirii, eficacitatea crucii sunt negate. Apoi îndepărtează temelia lighenelor şi a mării: adică suprimă judecata de sine. În final modifică pridvorul şi intrarea „din cauza împăratului Asiriei" (v. 18): imagine a acelei religii care place lumii şi care-şi deschide larg porţile către ea.

Hrana ta zilnica!

31 Iulie

2 Impăraţi 15.23-38

Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi conştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de disciplină trebuie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum împrăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pedeapsa extremă, preconizată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de secole datorită răbdării divine. Putem să ne gândim la cât de mult a costat această decizie pentru ininra lui Dumnezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condusese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-1 pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă resursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre primele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezastruoasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşezaseră dincolo de Iordan din cauza intereselor lor materiale. Descendenţii lor seceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărătesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

Patru promisiuni !

  Indiferent prin ce situatie treci azi, vreau sa stii ca Dumnezeu are pentru tine patru  promisiuni minunate.

1. "Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”
2. "...ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său"
3. "Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri"
4. "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre..."

 Ma intreb acum...mai are rost sa ne ingrijoram de ceva...?