Fiti binecuvantati

Imi doresc ca in aceasta zi fiecare din noi sa ne rugam Domnului pentru a avea o viata de BIRUINTA.

Este o stare extraordinara sa vezi, ca prin Hristos iesi victorios din orice incercare si orice atac pe care l-a pregatit diavolul pentru noi. Personal imi doresc atat de mult acest lucru, si imi doresc ca fiecare zi sa-mi fie incununata de victorie, prin ISUS HRISTOS.

1 Corinteni 15:57

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

O zi binecuvantata si incununata de victorie!

Hrana ta zilnica !

11 Iulie
2 Impăraţi 4.32-44
Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere" (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mormântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! 

In curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă" al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).
Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!
Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).

NU...nu vreau sa te rogi...

Am deschis computerul cu dorinta de a scrie cateva ganduri pe blog, deoarece la servici nu am reusit sa scriu, cu toate ca mi-am dorit. Inainte de a citi ceva din Scriptura, mi-am adus aminte de una din experientele pe care le-am avut ieri. De fapt nu este o experienta a mea, ci mai degraba un moment socant de care am avut parte intr-o  discutie pe care am purtat-o cu o persoana.

Intr-adevar a fost o discutie  care sincer m-a pus pe ganduri.

"In  incinta unde lucrez, suntem mai multe firme cu diferite domenii de activitate. Langa sediul nostru...este si un laborator de tehnica dentara. Lucrand de multa vreme, in fiecare dimineata la un ceai sau cafea mai schimbam cateva cuvinte unii cu altii,  ne intrebam de sanatate si mai discutam...."situatia de criza prin care trecem". In ultima vreme se plangea foarte mult ca laboratorul merge foarte prost si medicii dentisti nu prea mai au de lucru. Bineinteles ca nici la noi situatia nu este "roz" si cred ca nicaieri nu este extraordinar la ora actuala, insa chiar in aceasta saptamana noi am avut foarte mult de lucru.Bineinteles ca ieri ne-a intrebat, ce am facut de avem asa mult de lucru? Si cum  stie ca sunt pocaita, n-a ezitat sa ma intrebe, bineinteles la bascalie,

 "ai facut ceva rugaciuni la biserica?"

Intr-adevar ma rog pentru societatea unde lucrez, ca atare i-am spus ca "DA, M-AM RUGAT"

 Foarte mirat mi-a zis:

"Mona, daca te rogi si pentru firma mea si o sa imi dea Dumnezeu de lucru...uite vin si eu acolo unde mergi la biserica si ma pocaiesc"

M-am ridicat de la birou, si i-am spus:

"uite, am sa trec pe lista mea de rugaciuni in fiecare zi si firma ta, dar sa nu uiti ce ai promis!"

A facut ochii mari, dupa care mi-a zis:

"nu...nu...te rog...nu te ruga.....pentru ca nu vreau sa ma pocaiesc...doar am glumit!"

Mirata i-am zis..."lasa-ma sa incerc si vei vedea ce efect are rugaciunea"

"Nu.......nu vreau", mi-a raspuns. 

Chiar daca iti merge prost activitatea, am intrebat....

Raspunsul m-a socat:

" Chiar daca imi va merge prost...prefer asa, decat sa vin la biserica si sa ma pocaiesc"

Iata ce infricosator a fost raspunsul sau si acesta m-a pus pe ganduri.Oameni sunt speriati  atunci cand trebuie sa vina sa Il cunoasca pe Dumnezeu, dar tocmai pentru ca nu Il cunosc si nu stiu cat este Dumnezeu de bun.

Nu am sa inteleg niciodata de ce Dumnezeu este respins?

El care atat de mult ne-a iubit pe toti incat si-a dat viata pentru noi?

El caruia , fie ca vrem sa-I acceptam sau:

 nu Suveranitatea....doar datorita Lui avem un business, avem un job, avem ce pune pe masa. Chiar daca eu nu ma rog....oare nu Dumnezeu este Cel care il tine pe linia de plutire, ma refer la businss-ul acestui medic...?

Oare chiar asa naivi suntem sa credem ca avem ceva datorita inteligentei noastre ?

Azi de dimineata citeam in Eclesiastul un verset:

Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. 

 Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

Deci, tot ceea ce avem nu este nimic al nostru...TOTUL este al LUI.

 

Corul Rugul Aprins Toflea - Mai trimite-mi Doamne incurajari

   Mã simt ca o frunzã, purtatã de vânt
Ca o trestie frânta, pe malul unui lac
Ca un mug, care abea mai fumegã
Dar farã Domnul, mult, mult prea sãrac

Furtuna e mare iar barca, mi-e înecatã
Nu mai pot vâsli aş vrea, s-ajung la mal
Mã uit in jurul meu, şi vãd doar bãrci scufundate
Mai vino odata, sã nu mã pierd in larg

// Mai trimite-mi Doamne //  încurajãri
Cã mi-e greu pe cale
Nu mai am rãbdare
Mi-ai spus sã Te chem
Când imi este greu

Azi e clipa sa Te strig,
E momentul sa Te chem, în ajutor
Nu vreu sã te pierd Isuse
Nu vreu sã te pierd, cãci prea mult Te iubesc

Nu strig fiul lui David, ai milã de mine
Nu sânt orbul Bartimeu, cel din vechime
Nu-s femeia Cananiancã cea din scripturi
Sã cer de la Tine doar fãrãmituri

Sunt un simplu cãlator, spre ţara mea
Sunt un copil, fãrã de-ajutor
Tu esti Tatãl meu, Tu eşti mama mea
Mã-ncred in Tine, din tinereţea mea

// Mai trimite-mi Doamne //  încurajãri
Cã mi-e greu pe cale
Nu mai am rãbdare
Mi-ai spus sã Te chem
Când imi este greu

// Azi e clipa sã Te strig
E momentul sa Te chem, în ajutor
Nu vreu sã te pierd Isuse
Nu vreu sã te pierd, cãci prea mult Te iubesc //
Nu vreu sã te pierd Isuse
Nu vreu sã te pierd, cãci prea mult Te iubesc

Hrana ta zilnica!

10 Iulie
2 Impăraţi 4.18-31
Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască puterea de a învia morţii. Un nou copil sosit în familie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Dar ceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucura. 

Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă?
Aceasta se numeşte convertire. Isus o împlineşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?
Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost necesar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „învierea şi Viaţa" (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine", spune ea, în ciuda tuturor aparenţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine"!

30 de zile de post !

Musulmanii intră de astăzi în luna Ramadanului. Perioada de 30 de zile este cea mai importantă pentru musulmani, find numită luna postului, a fericirii şi a iertării.Postul se va încheia joi, 8 august, când vor începe cele trei zile ale sărbătorii Ramadan Bayram.

 Cred ca nu este perioada mai potrivita pentru noi credinciosii, ca sa ii purtam in rugaciune. Stim bine ceea ce se intampla in lumea musulmana si in tot Orientul Mijlociu.De-asemenea stim ca Dumnezeu a inceput o trezire in mijocul lor si trebuie sa ne rugam ca El sa isi continue lucrarea printre ei si multi dintre ei sa se intoarca  cu fata spre Dumnezeu si sa Ii cunoasca puterea LUI.

De-aceea suntem chemati sa mijlocim pentru ei cu post si rugaciune in toata aceasta perioada si nu numai.

Hrana ta zilnica !

9 Iulie

2 Impăraţi 4.1-17

Capitolul nostru ni-1 arată pe Elisei, simbol al Domnului Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ulei preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.

Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimântătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noastre (vasele goale), nu numai pentru salvarea acelora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).

A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oamenii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-1 aibă în mijlocul lor. Ce bun exemplu pentru noi!

Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în largul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încredinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe corespund gândurilor Lui (Psalmul 37.4)

"Ferice de cei ce plâng....."

Astazi de dimineata am citit unul din cele mai cunoscute texte biblice, "fericirile".

 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui DumnezeuFerice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!"

 

 In cuvantarea aceasta aceasta de pe munte, Domnul Isus ne arata cateva principii ale neprihanirii dupa care trebuie sa tanjeasca fiecare credincios. 

Mi-a ramas privirea asupra unei invataturi data de Domnul Isus, care aparent suna cam ciudat: 

"Ferice de cei ce plâng....."

Exista multe feluri de lacrimi.Lacrimi de durere, dar si lacrimi de bucurie, insa a fi fericit pentru ca plangi...mi se pare destul de ciudat. Aici insa, nu se refera la fericirea pe care o ai in urma  lacrimilor de bucurie.

"Ferice de cei ce plâng.....", sau mai concret," ferice de cei care plang pentru pacatele lor".

In momentul in care realizezi starea in care te afli si constientizezi ca purtarea ta nu ii aduce  onoare lui Dumnezeu, singurul lucru pe care il poti face, este ...."sa plangi". Sa plangi pentru ca l-ai intristat pe Dumnezeu, sa plangi ca ai intristat Duhul Sau cel Sfant, sa plangi din cauza neputintei si a slabiciunilor pe care le ai. Sa plangi  si atunci vei fi fericit. Suna ciudat...asa-i?

Ferice de (noi) cei care plângem, dar pe deasupra primim si o incurajare: "căci ei (noi) vor (vom) fi mângâiaţi!

Atunci cand  plangi intotdeauna se gaseste si cineva care sa te mangaie, numai ca aici Domnul Isus vorbeste de o alta mangaiere.Mangaierea pe care o primim prin Duhul Sfant, pentru ca  El Insusi este Mangaietorul si prin El vom primi pace, liniste si bucurie, ori toate acestea nu pot decat sa ne faca sa fim fericiti.

Iata de ce este.." ferice de cei ce plang ".

Nu poti fi fericit pana nu scapi de aceasta stare apasatoare a pacatului, nu poti fi fericit pana nu ai constiinta eliberata si nu poti fi fericit cat timp esti rob al pacatului. Abia atunci cand vei plange pentru toate acestea, vei cunoaste adevarata libertate, adevarata slobozenia doar in Hristos.