Hrana ta zilnica !

1 Mai
2 Samuel 1.19-33
In capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese eficace. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi alerga" (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vitejească va fi inutilă, ducându-1 chiar până la înşelăciune. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la picioarele noastre, ci asupra tuturor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu folositoare, după cum noi îi suntem sau nu supuşi Domnului Isus.
Victoria care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. 

Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi?

 Absalom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răspundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!" (v. 33 sf). Avem aici unul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din întreaga Scriptură, în stare să dea frisoane oricărui părinte credincios, strigăt fără ecou, fără speranţă, care exprimă groaznica certitudine a unei despărţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copilaşului Bat-Şebei! 

David, în loc să se mâhnească, fusese în stare atunci să afirme cu convingerea revederii din momentul învierii: „Eu mă voi duce la el..." (12.23). Dar, pentru Absalom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).

Hrana ta zilnica !

30 Aprilie
2 Samuel 12.1-18
Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărmanul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-1 iubească?
„Ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6.7). Ceasul solemnului „secerat" a sosit pentru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afirmaţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri". Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire; totuşi, aceasta nu-1 scuză deloc, în pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.
Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt monument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: grămada mare de pietre peste groapa unde fusese aruncat trupul său (asemenea lui Acan - Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arunce piatra în semn de dispreţ şi de condamnare.

Hrana ta zilnica !

29 Aprilie
2 Samuel 12.15-29
Psalmii 3-7 relatează despre această pagină întunecată a istoriei lui David. Fuga de Saul fusese nimic pe lângă această fugă de propriul fiu răzvrătit.
Dacă inima îi este sfâşiată, totuşi supunerea şi încrederea îi rămân nezdruncinate. Ascultaţi aceste frumoase cuvinte: „Dar Tu, Doamne, eşti un scut în jurul meu" (Ps. 3.3). în timp ce Ahitofel propune o ambuscadă în cursul căreia să cadă asupra împăratului pe timp de noapte, „când va fi obosit şi cu mâinile slăbite", pentru a-l „înspământa" (v. 2), ce-1 auzim pe David declarând? 

„Eu m-am culcat şi am adormit; m-am trezit, pentru că Domnul mă susţine. Nu mă voi teme de zecile de mii ale poporului..." (Psalmul 3. 5, 6).
Priviţi devotamentul celor care i-au rămas credincioşi lui David. întâi sunt aceşti doi tineri, Ahimaaţ şi Ionatan, ale căror picioare - şi a căror acţiune promptă (spirit de decizie) - sunt utile în serviciul împăratului.
În ceea ce ne priveşte, ar fi bine dacă am şti cum să folosim ocaziile şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru de fiecare dată. Indirect, acesta va fi un serviciu pentru „împăratul".
La sfârşitul capitolului găsim alte exemple de activităţi variate pentru Domnul şi pentru poporul Său: căutarea bunăstării şi a confortului celor trudiţi, exersarea ospitalităţii...

A fost o zi minunata.....!

Dupa cateva zile foarte ocupate,si in mod special  astazi, o  zi plina de bucurii, incarcata de multe emotii, nu as vrea decat sa Ii multumesc Domnului pentru toate bucuriile si binecuvantarile Sale. 

Asa cum am spus in urma cu aproximativ o saptamana, astazi 28 aprilie vom avea un botez in Biserica Penticostala Elim.....si l-am avut.

A fost minunat...!!!

Minunat sa vezi 92 de  persoane care s-au hotarat sa Il urmeze pe Domnul, 

spunand DA pentru EL, spunand DA pentru cer.

Momentul a fost coplesitor, cand un tanar de 19  ani intru-un carucior cu rotile a fost luat pe brate de fratii pastorii, si botezat in apa. Desi pana in urma cu un an acest tanar a fost un copil normal ca toti ceilalti, dar in urma unei interventii chirurgicale nereusite a ramas paralizat, cu toate acestea, desi ar fi avut motiv sa fie suparat pe Dumnezeu pentru ce i s-a intamplat....totusi el a ales sa Il urmeze pe Domnul, si bine a facut. Marturiile fiecarui candidat sunt diferite si toate au contribuit la zidirea bisericii. Nu pot decat sa spun, "Domnul sa fie laudat pentru aceasta biruinta".

La fel si slujirea de seara a fost un moment de cercetar, in care Duhul Domnului a lucrat cu putere in adunare.

Pentru toate acestea vreau sa multumesc.

Aceste evenimente le puteti viziona in arhiva bisericii, pe site-ul http://www.elim.ro/ .

Vizionare placuta !

Hrana ta zilnica !

28 Aprilie
2 Samuel 11.1-14
Huşai a fost trimis de David înapoi la Ierusalim, ca să zădărnicească sfaturile date de Ahitofel lui Absalom. Dumnezeu, răspunzând rugăciunii împăratului (15.31), intervine pentru a da succes acestei strategii. Apare faptul că astăzi El nu Şi-ar mai da binecuvântarea asupra unei asemenea purtări, pentru că venirea Domnului Isus a deschis pentru noi o dimensiune cu totul nouă a adevărului şi a îndreptăţirii, în conformitate cu Dumnezeu.
Sfatul lui Huşai i-a permis lui David să fie informat la timp, pentru a se retrage dincolo de râu şi a-şi pregăti apărarea.
Încă nu am precizat că toate aceste evenimente au o semnificaţie profetică. Ele ne vorbesc despre un timp care va veni, când un anumit număr de oameni credincioşi din Israel, o „rămăşiţă", vor fi persecutaţi şi forţaţi să fugă, urmăriţi de vrăjmaşii lui Hristos. Aceştia din urmă, împăratul şi profetul mincinos (sau Anticristul), prefiguraţi prin Absalom şi consilierul său, Ahitofel, vor face război sărmanei rămăşiţe, a cărei situaţie critică este prezentată în cartea Psalmilor. După o persecuţie de scurtă durată, cei doi complici vor ajunge la un sfârşit brusc şi îngrozitor: Împăratul (Fiara) şi profetul mincinos vor fi primii oameni aruncaţi de vii în iazul de foc, care este moartea a doua (Apocalipsa 19.20).

Hrana ta zilnica !

27 Aprilie
2 Samuel 11.5-19
În timp ce David urmează drumul său de durere şi de respingere, un beniamit numit Şimei profită cu laşitate de aceasta pentru a arunca cu pietre spre el şi a-1 copleşi cu insulte. Impotriva Domnului Isus nu va fi doar un acuzator, ci o ceată de „câini" (Psalmul 22.16) care se vor strânge în jurul crucii şi vor profita de umilirea Lui pentru a-L batjocori, pentru a da din cap şi a-L insulta. Nu numai că El nu le va da nici un răspuns, dar Se va îndrepta mai mult ca oricând spre Dumnezeul Său (Psalmul 22.19). Şi, într-o măsură mai mică, aceasta este şi ceea ce face David în faţa acuzaţiilor nedrepte: se adresează Celui care cunoaşte adevărul (compară cu Psalmul 7, titlul şi v. 3, 4). Mai mult, el primeşte această nouă încercare ca venind din mâna lui Dumnezeu şi acceptă blestemul nedrept ca un lucru pe care Dumnezeu 1-a considerat necesar. El îl mustră pe Abişai, al cărui zel arzător pentru răzbunare se manifesta evident (v. 9, ca şi în 1 Samuel 26.8). Acesta este şi felul în care Mântuitorul nostru a acţionat cu atâta perfecţiune când, în aceeaşi grădină în care L-am văzut deja, i-a putut spune lui Petru: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-1 beau?" (Ioan 18.11).

Intrebare ?

Ma framanta o intrebare in timp ce fac curatenie ...(la birou)...pentru ca si aici vin sarbatorile...

Oare si inima noastra trece prin acelasi proces?

Suntem dispusi sa deschidem fiecare camaruta a inimii noastre, sa intram in fiecare coltisor sa facem curatenie, sa aruncam tot ce nu este folositor?
Continui curatenia....insa ma framanta aceeasi  intrebare...si incerc sa facsi cu inima mea acelasi lucru!
 Pana atunci insa...ma apropii de finalul curatenie...iar grupul Speranta imi incanta sufletul.

E minunat ....si e vineri...!

Hrana ta zilnica !

26 Aprilie
2 Samuel 15.30-37; 10.1-4
Durerile pe care David trebuie să le cunoască acum sunt rezultatul propriilor păcate. De aceea nu pot fi comparate cu suferinţele Domnului Isus, care au fost toate consecinţa păcatelor noastre. Cu toate acestea, ele ne aduc în măsură să înţelegem mai bine prin ce a trecut Mântuitorul nostru. 

Iată-1 pe David însoţit de câţiva prieteni credincioşi, plângând, în timp ce urcă din greu pe muntele Măslinilor! 

Mai târziu, în acelaşi loc, în grădina Ghetsimani, Omul durerilor, aflat în chinul luptei Sale, avea să aducă „cereri şi rugăciuni stăruitoare cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte" (Evrei 5.7). Tocmai în acest loc află împăratul de trădarea lui Ahitofel, prietenul şi sfătuitorul său apropiat (dar al cărui nume înseamnă „frate al nesăbuinţei"). Şi tot aici va veni mai târziu Iuda în fruntea soldaţilor şi a aprozilor (vezi Ps. 3.1 şi titlul).
Strigătul de dezolare al lui David din Ps. 55.13-14 poate fi atribuit, fără îndoială, acestui moment: „Ci tu, un om ca mine, sfătuitorul meu şi prietenul meu: noi am avut dulci destăinuiri împreună ..." Să ne gândim cu câtă tristeţe trebuie să-1 fi întrebat Domnul pe mizerabilul Său ucenic, „Prietene, pentru ce ai venit?"

 (Matei 26.50).