Hrana ta zilnica !

17Aprilie
2 Samuel 7.1-18
Întărit de promisiunile Domnului, noul împărat îşi asigură tronul prin victoriile care aduc supunerea vrăjmaşilor lui. Primii dintre aceşti vrăjmaşi sunt filistenii. Ţara lor întreagă poate fi, în sfârşit, adusă sub control. Următorii care vor fi subjugaţi sunt moabiţii, ca împlinire parţială a profeţiei lui Balaam (Numeri 24.17). Hadadezer împreună cu sirienii care-i vin în ajutor sunt şi ei învinşi. În final este supus Edomul, potrivit unei profeţii încă mai vechi: binecuvântarea lui Isaac asupra lui Iacov (Geneza 27.29; vezi şi Geneza 25.23).

 David ilustrează aici ceea ce este scris despre Domnul Isus, a Cărui împărăţie glorioasă va fi stabilită când toţi vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut al picioarelor Sale (vezi Psalmul 110).
Acum, când pacea este stabilită şi autoritatea lui David recunoscută atât înăuntrul cât şi în afara împărăţiei, se întocmeşte organizarea ei (v. 15-18). Împăratul este centrul, exercitând judecata şi actul justiţiar. În jurul lui, fiecare îşi îndeplineşte funcţiile care-i sunt desemnate. Preoţii se află acolo, asigurând relaţiile cu Dumnezeu. Securitate, stabilitate, dreptate şi pace - sunt caracteristicile glorioase care vor fi, într-o măsură completă şi mult mai evidentă, ale împărăţiei care va veni!

O zi minunata !

Psalmi 27:4

Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.

Aduceti cereri cu multumiri !

"Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri" 

Filipeni 4:6

Ieri citeam acest verset si m-am rugat Domnului sa il inteleg asa cum a fost transmis de ap. Pavel, si intr-adevar daca luam fiecare fraza in parte Dumnezeu ne va descoperi totul.
Desi tare greu ne este noua oamenilor sa punem in aplicare acest lucru, totusi Domnul Isus ne cere sa facem asta. NU va ingrijorati de nimic...ci in TOATE LUCRURILE, aduceti la cunostinta lui Dumnezeu.
Sa fie oare, Dumnezeu atat de nestiuitor....? El care ne-a creat atat pe noi cat si intregul univers, El care stie si numarul firelor de par, si cate avem, si cate ne cad ...sa nu cunoasca problema noastra? Sa nu cunoasca El situatia ta financiara, sa nu cunoasca durerea ta din spate, durerea de cap, sau alta suferinta pe care o ai? Crezi ca Dumnezeu nu cunoaste, ca nu ai un loc de munca sau nu stie El ca pantofii tai s-au rupt, si nu ai ce imbraca? Sa nu cunoasca  El oare, problema din familia ta, relatia  subreda dintre tine si sotia sau sotul tau, dintre tine si copii tai ?
Chiar crezi ca nu cunoaste toate aceste lucruri?
NICIDECUM....!!!
Imi amintesc un proverb din batrani:"copilul care nu plange..nu primeste lapte".  La fel si Dumnezeu, cunoaste totul, dar abia atunci intervine in viata noastra spre a le rezolva, doar daca i le spunem, doar daca cerem ajutorul Lui.
Dar cum i le facem de cunoscut? Prin rugaciuni si cereri...CU MULTUMIRI!
In rugaciunile noastre aducem lauda si glorie la adresa Numelui Sau, aducem multumirile noastre pentru modul cum s-a ingrijit pana in prezent de noi, iar mai apoi cererile. Insa Biblia ne spune ca:
atunci cand venim cu cereri inaintea Domnului, trebuie sa fim convinsi ca am si primit.
"De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea."Marcu 11:24
Asta inseamna ca dupa ce am adus cererile noastre sa venim din nou cu multumire pentru modul in care ne-a si rezolvat aceea cerere, aduceti....cu MULTUMIRI, incheie versetul 6 din Filipeni 4

Vino inaintea Domnului cu TOATE problemele tale, vino cu toata sinceritatea, ia-ti un timp de partasie sa Ii spui toate aceste necazuri, si El le va rezolva. Nu face rugaciuni, doar formale, nu face rugaciuni "pe fuga"....telegrafice...Domnul vrea sa Ii spui pe indelete totul si sa Il rogi sa te ajute, si Eu sunt convinsa ca o va face, si stiti de ce spun asta.....pentru ca mie mi-a rezolvat o sumedenie de cereri si inca mai am aduse inaintea LUI si sunt convinsa ca le va rezolva.

Marturie: "Biruinta prin iertare"

    Atunci cand am inteles ca Domnul vrea mai mult de la mine, cand am inteles ca vrea sa-L cunosc in toata splendoarea Sa, atunci cand aveam nevoie sa vad puterea Sa la lucru,  prin semne si minuni, atat in viata mea cat si in viata celor de langa mine....am  ascultat chemarea Sa si am decis sa Il urmez. Am pus inaintea Domnului acest lucru cu post si rugaciune, si dupa cateva luni in care am asteptat, a venit o zi de duminica in care m-am rugat insistent sa imi dea in aceea zi raspunsul. Si cum Dumnezeu asculta rugaciunile facute cu sinceritate, raspunsul a venit printr-un frate care nici macar nu ma cunoastea, a venit la doar o ora si atat de direct incat in acel moment am ridicat mainile spre cer instantaneu si am multumit Domnului.Asa am decis sa merg acolo unde El avea un plan cu mine.

    Desi familia mea si eu am crescut in biserica  baptista, cu toate astea frecventam biserica penticostala, dar nu in mod regulat. Atunci cand mergeam in aceasta biserica, care mai tarziu avea sa devina pentru mine locul cel mai drag si binecuvantat pe care Dumnezeu mi l-a pregatit, aici, inca de la inceput am cunoscut o sora extraordinara, o sora pe care o apreciez foarte mult. Mi-a devenit  prietena si sora draga in Domnul, asa am cunoscut o parte din luptele cu care se confrunta si mai apoi am cunoscut biruintele pe care le-a avut cu Domnul. De asemenea oameni aveam nevoie langa mine si Domnul...MI I-A DAT !

    Asa cum fiecare avem  experienta reala a intoarcerii noastre la Domnul, astazi cu permisiunea ei, am hotarat sa scriu franturi din marturia ei. Sunt convinsa ca va incuraja pe cei care o citesc si ma rog ca Domnul sa lucreze si in viata altora cu putere.

   Sunt convinsa ca Dumnezeu va lucra, insa trebuie sa vada in noi dorinta sincera de a dori si noi acest lucru.

Cateva randuri -marturisire- al unui inceput pe calea biruintei care in dreptul meu a functionat in aspectul IERTARII  si nu numai,

 o aplicatie practica a ceea ce citim si invatam din Scriptura.

   Atunci cand pare ca totul s-a sfarsit, cand ai pierdut familia, casa, masina si locuiesti in casa socrilor tai in care ai investit bani, sotul te paraseste pentru alta femeie-divorteaza,socrii devin prieteni ai acelei femei si pot oricand sa te dea afara din casa lor, cand copilul se lasa in ultimul an de liceu de scoala, pe fondul problemelor familiale, ce ar mai ramane ? Sa-ti pierzi mintile ?  

   Se poate intelege ca locuind acolo si cu persoane de acum straine dintr-o data, dupa 17 ani de casnicie, au urmat lovituri, confruntari, au urmat cateva batalii pierdute, 2 ani si jumatate de plans aproape zilnic, in afara de durere nu mai simteam nimic, pana intr-o zi cand am zis:Doamne,Cuvantul Tau spune altceva!!!

    Am strans credinta,vointa in inima mea si am hotarat sa aplic ceea ce citeam, sa practic, sa traiesc potrivit  Cuvantului Sau!!!

    De atunci lucrurile au luat o alta intorsatura in viata mea - un inceput pe calea biruintei- si parca mi-am castigat acel bilet de calatorie (iesire) din acea vale in care ma aflu de aproape 5 ani.

 Ultimele 2 luni de viata, soacra mea le-a petrecut in spital pe fondul unei suferinte, iar eu am fost alaturi de ea si am ajutat-o cum am putut mai bine, asa cum ma invata Cuvantul Domnului, in Romani12:21...."biruie raul prin bine"....Cu ea la spital si cu socrul meu acasa pentru ca si el avea nevoie de ajutor.

    Am experimentat acea bucurie pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand  afli si cauti voia Lui, acordand iertare, ce pentru mine a insemnat eliberare, instalarea bucuriei si a pacii in mijlocul furtunii.

   Laudat sa fie Domnul!

Atitudinea si comportamentul meu a fost socant pentru familia lor, prieteni de ai lor, vecini care cunosteau situatia, dar si dintre cei care ma cunosteau pe mine.

    Pentru ca bucuria  iertarii sa fie deplina si beneficiile ei, Domnul mi-a acordat un bonus si anume: sa aud din gura sotului meu(inaintea Domnului este inca sotul meu- pe acte suntem divortati) urmatoarea afirmatie ..."daca nu erai credincioasa nu faceai ce ai facut pentru mama mea".... ba mai mult de atat, nasa sotului meu si prietena soacrei mele a facut urmatoarea afirmatie...

"mi-a dat o lectie sa nu mai judec pe nimeni in viata mea"...

   Ii multumesc Domnului ca mi-a dat taria sa pot  fi .... "sarea si lumina pamantului "....asa cum El ne invata in Matei 5:13-14 sa aud aceste afirmatii de la persoane la care te astepti cel mai putin si in mod special a sotului meu, in privinta caruia nu odata m-am intrebat : oare, cum ii va capta Domnul atentia?  Ulterior am aflat ca relatia sotului meu cu acea femeie este deja consumata insa mai este un drum de parcurs….. atat pentru mine cat si pentru el…… inca pasim pe cai diferite pentru a avea acea casa zidita pe stanca la care cred din toata inima ca Domnul lucreaza!

    Desigur ca astept biruinta deplina si implinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu in viata mea si a familiei mele in privinta careia nu mai am nici o indoiala ca o va face, mai am de castigat batalii, insa El are ultimul cuvant in toate si ma incred in modul Lui minunat de a lucra.

    In speranta ca va aduce bucurie si motivatie altor suflete .....va doresc : 
 Multa binecuvantare !

Nu imi ramane decat sa spun: Domnul sa te binecuvinteze, prietena mea draga, Corina!

Hrana ta zilnica !

16 Aprilie
2 Samuel 7.18-29
David dorise să facă ceva pentru Domnul. Dar răspunsul divin a fost: «Eu sunt acela care am făcut totul pentru tine». Iată lecţia pe care fiecare dintre noi se cuvine s-o înveţe.
Dumnezeu însuşi a preluat deplina responsabilitate pentru mântuirea noastră, pentru odihna noastră şi pentru tot ceea ce priveşte viitorul nostru (v. 19). Minunate planuri la care n-am avut nici o contribuţie! „Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!" (Romani 11.33).

 Cu adevărat, aceasta nu este „legea omului"! (v. 19).
Apoi ce-i mai rămâne lui David să facă? Simplu, să-I mulţumească lui Dumnezeu. În prezenţa divină, împăratul intră, se pleacă şi adoră întocmai cum credinciosul poate face astăzi în adunarea celor răscumpăraţi, în jurul Domnului, cu siguranţa liniştită că este îndreptăţit să se afle acolo şi să se bucure deja de această odihnă divină. „Cine sunt eu ... şi ce este casa mea?" (v. 18). Nici David, simplul păstor (v. 8), nici Israelul scos din Egipt (v. 6) n-au vreun merit al lor sau vreun drept să ocupe o asemenea poziţie!

 Numai harul i-a „adus până aici" pe David şi pe poporul său (v. 18). Rugăciunea împăratului, expresie a comuniunii perfecte, se rezumă astfel: „... lucrează cum ai spus! Şi mărit să fie Numele Tău pentru totdeauna" (v. 25, 26). In momentul acesta particular am pune în mod fericit Psalmul 23 pe buzele lui, în special v. 5 şi 6.

Hrana ta zilnica !

2 Samuel 6.1-17
15 Aprilie
„Când îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el" (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia într-un simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde să-Şi plece capul.
David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: «Mi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăi».
Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

De ce traiesc...?

Cand vad atatea in jur, cand vad atat indolenta fata de tot ceea  ce Dumnezeu a lasat in jurul nostru, cand vad atatea si atatea ...de multe ori m-am intrebat, care este scopul unor oameni de acest fel ? Pentru ce traiesc pe pamant? Iata ca pastorul Vladimir Pustan a avut cateva cuvinte referitoare la aceasta intrebare si  toate acestea le-am citit pe http://www.ciresarii.ro/

................................

Ca să-i fac umbră. Ca să aibă cine tăia frunză la câini. Ca să consum alcoolul produs în distilerii, salamul produs în carmangerii și aerul bun produs de pădurile tăiate.

Ca să aibă cine merge la școală, facultate, mall. Ca să aibă pământul omul potrivit pentru a lăsa în urmă, în văi și munți PET-uri, cutii de conserve și pahare de unică folosință.

Tata a zis că am venit pe lume dintr-o simplă nebăgare de seamă.

Atunci înseamnă că trăiesc ca să aibă cine munci pământul acesta. Și apoi cine muri. Până la urmă,  învinge pământul. Dacă e doar atât înseamnă că nu sunt cu nimic superior bernardului Barry. Și el va îngrășa pământul într-o zi.

Eu zic că am fost creat ca să aibă pe cine iubi Dumnezeu. De nu eram eu nu avea cui îi zice El: ”Te iubesc cu o iubire veșnică”. Nu contează cât de bun sunt sau cât de rău, El mă iubește pentru că nu poți trăi fără să iubești. Chiar dacă ești Dumnezeu.

Trăiesc pe pământul acesta ca să aibă cine-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa, cugetul și lacrima. De nu L-am iubi noi ar râmăne neiubit. Îngerii nu pot iubi pentru că sunt un fel de mașini.

Trăiesc pe pământ ca să le spun și altora de bunătatea lui Dumnezeu. Sunt mântuit pentru a sluji. Adică să nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Trăiesc pe pământ ca să aibă cine pleca în cer. Pământul pentru mine nu-i decât un mare aeroport. Atunci începe să mi se pară chiar frumos.

Iubiți pământul că-i trecător. Ca voi…

V l a d i m i r _ P u s t a n – ciresarii.ro

Hrana ta zilnica !

14 Aprilie
2 Samuel 6.12-23
Imagine impresionantă a Domnului Isus prezent în casa celui credincios, chivotul este ţinut trei luni în casa lui Obed-Edom, aducând binecuvântare acestui om şi familiei lui. Faptul acesta n-a rămas neobservat (v. 12). Dacă trăim într-o legătură constantă cu Domnul, cei care ne cunosc nu vor întârzia să ia notă de faptul acesta. Vor dori şi ei să se bucure de binecuvântările pe care ni le acordă El.
Acum David, care a învăţat lecţia dată de Domnul, acţionează potrivit gândurilor Lui: chivotul este purtat de leviţii care s-au sfinţit pentru aceasta şi el însuşi se dezbracă de măreţia imperială şi îşi exprimă bucuria dansând înaintea acestuia. Acum nu chivotul, ci Evanghelia ni-L arată pe Domnul Isus în persoană, făcându-Şi intrarea în aceeaşi cetate a Ierusalimului, în mijlocul bucuriei celor care-L aclamau (Matei 21.9).
„Când cei care purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras" (v. 13). Aceasta ne aminteşte despre mersul şi închinarea celui credincios. Amândouă provoacă dispreţul celor fără credinţă, pentru care Mical reprezintă o tristă imagine. 

Lumea apreciază pompa şi fastul. Dar credinciosul este fericit să se smerească, să se arate „şi mai de nimic" (v. 22), pentru ca privirile să nu se îndrepte asupra sa, ci să se oprească numai asupra Domnului Isus (compară cu Ioan 3.30).