O zi minunata !

Pe pamant, unii lupta, iar altii ajuta, unii jertfesc, iar altii indraznesc.

Nimeni nu se poate furisa pe langa aceasta lupta !

Un inceput de saptamana alaturi de Domnul !

Unde vrei sa mergi...cu TOTI ?

 Ascultand mesajul aseara, m-a facut sa imi amintesc de o expresie pe care am auzit-o din gura multor persoane cu care am stat de vorba in privinta vietii viitoare. Multi din cei cu care am discutat referitor la viata vesnica, majoritatea aveau acelasi raspuns...

"Dumnezeu stie ce-o fi dincolo", sau...."unde merg TOTI, acolo ma duc si eu".

Acum  am inteles parca mai mult ca niciodata un verset care arata locul unde vor merge TOTI.

Luca 17: 26-29

"Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe TOTI.
 Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe TOTI"

Iata locul unde  merg TOTI... !

Asa cum au pierit cei din zilele lui Noe, asa cum au pierit cei din vremea lui Lot, tot in acelasi mod vor pieri  TOTI cei care nu cred in fagaduinta lui Dumnezeu.

Exista o deosebire  intre cele doua versete pe care multa vreme nu am sesizat-o.

Daca in vremea lui Noe, printre celelalte preocupari era si casatoria, in zilele lui Lot aceasta preocupare lipsea deja, asemeni zilelelor noastre. Tot mai multi tineri nu mai doresc o familie in ziua de azi. Preocuparea zilelor noastre se asemana foarte mult cu cea din vremea lui Lot.Mai mult ca oricand oamenii mananca si beau pana nu mai pot, vand si cumpara tot ce se poate, cultiva si zidesc mai mult ca oricand....oare nu se implinesc toate aceste lucruri azi...???

Ce s-a intamplat cu toti?

Au pierit !!!!

Ce se v-a intampla cu "toti" cei din ziua de azi?

VOR PIERI !

Dumnezeu nu a murit la Calvar doar pentru o anumita categorie de persoane, ci pentru NOI TOTI.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,

pentru ca oricine  (pentru toti)

crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Ioan 3 :16

Hrana ta zilnica !

25 Februarie
1 Samuel 10.13-27
Acum, după ce Dumnezeu i-a făcut cunoscut împăratul pe care îl va da poporului Său, Samuel strânge pe Israel pentru a-L prezenta. Dar trebuie să arate că această alegere vine cu adevărat de la Domnul; de aceea va confirma înaintea întregului popor prin tragere la sorţi. Saul este ales şi poporul îl aclamează cu un strigăt puternic: „Trăiască împăratul!" Zi de sărbătoare şi de bucurie? 

Ah, mai degrabă este o zi tristă în istoria lui Israel!

 „Voi aţi lepădat astăzi pe Dumnezeul vostru" - le spune profetul (v. 19). Scena aceasta ne poartă de-a lungul multor secole, mai târziu, spre un moment când acelaşi popor IL va respinge pe Fiul lui Dumnezeu, spunându-i lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!" (Ioan 19.15); sau, din nou, cum este scris în Luca 19.14, „Nu vrem ca acesta să împărătească peste noi". Israel IL va înălţa pe Mesia al său nu pe un scaun de domnie, ci pe o cruce purtând următoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, regele iudeilor". Dar acest Rege, care a fost atât de dispreţuit, insultat şi încoronat cu spini, va apărea în curând ca „împăratul gloriei" (expl: Psalmul 24), nu doar ca Mesia al lui Israel.
A spune NU lui Dumnezeu înseamnă a da dovadă de o îndrăzneală fără seamăn. De trei ori poporul a pronunţat acest mic cuvânt (8.19; 10.19; 12.12).

 Nu sunt şi pentru noi atâtea moduri şi ocazii în care riscăm să procedăm la fel?

Hrana ta zilnica !

24 Februarie
1 Samuel 10.1-9
Samuel îndeplineşte cu credincioşie actul care încheie slujba sa de judecător. El toarnă untdelemnul pe capul lui Saul, pentru a-1 unge împărat. Apoi îi arată drumul, întocmai cum sperase tânărul (9.6). Nu mai este nici o problemă cu măgăriţele, pentru că au fost găsite. Dar Saul trebuie să parcurgă acum numeroase etape care-1 vor pregăti pentru ocuparea tronului. Va merge întâi la mormântul Rahelei: Moartea, sfârşitul omului firesc şi al tuturor avantajelor lui, constituie prima lecţie importantă pentru fiecare tânăr credincios. Dar locul mormântului Rahelei era şi cel al naşterii lui Beniamin, seminţie căreia Saul îi aparţinea. Beniamin, „fiul dreptei" tatălui, este o imagine a lui Hristos, în care cel răscumpărat se poate bucura atunci când îl socoteşte mort pe omul cel vechi.

A doua întâlnire, la Betel (casa lui Dumnezeu), ne vorbeşte despre închinare, cea la care tânărul credincios este invitat să ia parte împreună cu cei doi sau trei martori. In final, în compania profeţilor şi în prezenţa vrăjmaşilor, Saul devine o mărturie oferită prin puterea Duhului Sfânt.
Saul pare că a trecut prin lecţiile acestea fără a învăţa ceva din ele, cum ne va arăta istoria lui în continuare. Aceasta constituie o dovadă că există posibilitatea ca cineva să se afle „între profeţi", să ia parte la toate binecuvântările lui Dumnezeu, fără să fie cu adevărat unul dintre ei.

Hrana ta zilnica !

23 Februarie
1 Samuel 9.15-27
Samuel a aşteptat ca Domnul să i-1 arate pe împăratul cerut. Şi toate împrejurările sunt conduse providenţial pentru ca el să-1 întâlnească. Invitat la sărbătoare, Saul îl va auzi pe „văzător" spunându-i tot ce se află în inima lui (v. 19; 1 Cor. 14.25). Ce dorinţe purtăm în străfundul inimilor noastre? Oare dorim să devenim „cineva", să facem lucruri mari? Sau mai degrabă avem dorinţa umilă de a plăcea Domnului Isus?
Potrivit instrucţiunilor lui Samuel, bucătarul a păstrat cea mai bună porţie pentru Saul; este spata (umărul), imagine a puterii de care avea nevoie pentru a purta poporul. Să remarcăm că, în contrast cu porţia dublă a preoţilor (vezi Levitic 7.31,32,34), nu se pune problema ca el să primească şi pieptul, imagine a afecţiunilor necesare pentru a-L iubi pe Domnul şi pe poporul Lui. Sunt acestea absente din inima lui Saul?
În ziua următoare, Samuel reuşeşte să-1 ia deoparte pe viitorul împărat. „Opreşte-te acum (sau: un moment)", îi spune el, „şi te voi face să auzi cuvântul lui Dumnezeu" (v. 27). Această solicitare poate fi adresată păcătosului care merge pe propriul drum, ca să-1 invite să-L accepte pe Hristos acum în viaţa lui. Dar ea este şi pentru creştin. Să ştim să ne oprim şi să rămânem liniştiţi pentru un moment, ca să-L ascultăm pe Domnul vorbindu-ne, constituie, în mod particular, în viaţa agitată de astăzi, o necesitate.

Hrana ta zilnica !

21 Februarie
1 Samuel 8.1-22
Fiii lui Samuel, ca şi cei ai lui Eli, n-au călcat pe urmele tatălui lor. Copiii părinţilor credincioşi să ia în considerare în mod serios lucrul acesta! Ca să se bucure de favoarea lui Dumnezeu, nu este suficient, aşa cum gândeau iudeii, să-1 aibă pe Avraam ca tată (Matei 3.9).
Acum poporul se înfăţişează cu o cerere care pe profet îl întristează profund.

 Vor un împărat pentru a fi şi ei ca toate celelalte naţiuni. A dori să fii ca toată lumea: în esenţă aceasta este adesea şi dorinţa noastră, pentru că nu ne place câtuşi de puţin să atragem atenţia. Dacă nu ne comportăm ca şi cei din jur, atragem de obicei asupra noastră ironie, neînţelegere şi acuzaţii că suntem mândri. Totuşi, dacă „suntem copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3.2), chiar faptul acesta statuează o diferenţă fundamentală între noi şi asociaţii noştri lumeşti, diferenţă care va antrena multe altele: cel neîntors la Dumnezeu nu acceptă autoritatea lui Dumnezeu, în timp ce credinciosul, pe de altă parte, îl recunoaşte pe Isus Hristos ca pe Stăpânul şi Domnul său.
Samuel are misiunea să prezinte poporului avertismentul acesta: în timp ce Domnul era un Suveran care i-a umplut din plin pe ai Săi cu lucrurile Sale bune, împăratul pe care îl doresc va cere de la ei şi domnia lui va fi aspră.

Esti crestin

Sunt oameni mulţi în lumea asta,
Cari stăruiesc în greu păcat.
Ucid şi-njur, sunt răi la suflet,
Şi totuşi de i-ai întreba,
Să spună care li-e credinţa,
Ei îţi răspund uşor, senini,
Pe-un ton de superioritate,
"Fireşte că suntem creştini".

Ehei! De-ar şti sărmanii oameni,
Cât se înşală de amar,
Că nu-s creştini cum nu e gâsca,
Un struţ sau lebădă măcar.
La ei e totul vorbă goală,
Credinţă însă n-au un pic,
De rostul jertfei de pe cruce,
Ei n-au habar, nu ştiu nimic.

De vrei să ştii dacă eşti vrednic,
Să te numeşti al lui Hristos,
Atunci încearcă de răspunde,
Cu NU, la cele de mai jos:
Ţi-e greu să rabzi în sărăcie,
Doar ca dreptăţii să slujeşti,
Când ai putea servi minciuna,
Ca alții, să te-mbogățești?

Ţi-e greu să ierţi pe unul care
Te-a umilit sau ţi-a greşit,
Sau când te ştii un om de seamă
Să nu te-ngâmfi, să fii smerit.
Ţi-e greu să rabzi o nedreptate,
O pagubă sau un afront,
O palmă fără să te superi,
Fără să-ntorci măcar un ghiont.

Ţi-e greu să ocoleşti iubirea,
În cale când o întâlnești,
Doar ca s-asculţi pe Domnul care,
A spus cândva „Să nu pofteşti”.
Ţi-e greu să îţi iubeşti vrăjmaşul,
Să nu-invidiezi pe cel bogat,
Să dai săracului în lipsă,
Şi-atunci când eşti înstrâmtorat?

Ţi-e greu în mijlocul durerii,
În inimă când ai un spin,
Să cânți spre cer un imn de slavă?
Ţi-e greu? Atunci nu eşti creştin.
Dar când în viaţa ta predată,
Din sfântul Nume faci un crez,
Şi nu un titlu pe hârtie,
Înscris cândva la un botez,

Când porţi mereu în amintire,
Jertfirea Lui, adâncu-I chin,
Atunci le faci uşor pe toate,
Şi-ai dreptul să te chemi creştin.

Că nu-i destul să spui din gură,
Ducând o viaţă de păgân,
Purtarea ta doar ea ne spune,
În viaţă cine ţi-e stăpân.
Dacă Isus îţi e Stăpânul,
Fii bun și blând, ca El, smerit,
Goneşte ura și trufia,
Ce pân' acum te-au stăpânit.

Căci dacă-njuri, eşti rău, porţi ură
Zadarnic porţi Numele Său,
Isus de tine se dezice,
Satana e stăpânul tău.
Zadarnic vrei cu acte scrise,
Să dovedeşti că eşti creştin;
De-ai fi creştin, ţi-ai pune viaţa,
În slujba Fiului Divin.

Ai merge tot pe-aceeaşi cale,
Ai împlini al Său Cuvânt,
N-ai duce-o viață-atât de tristă,
N-ai pângări Numele-I sfânt.
A fi creştin, nu-i o hârtie,
Un nume moştenit cândva,
Ci e titlu sfânt şi nobil,
Plătit cu însăşi viaţa Sa,

Plătit cu lacrimi multe, grele,
Cu renunţare, sânge, chin,
Cum a plătit Isus odată
Faci astfel: te numeşti creştin.

                          Valentin Popovici

Hrana ta zilnica !

21 Februarie
1 Samuel 8.1-22
Fiii lui Samuel, ca şi cei ai lui Eli, n-au călcat pe urmele tatălui lor. Copiii părinţilor credincioşi să ia în considerare în mod serios lucrul acesta!

 Ca să se bucure de favoarea lui Dumnezeu, nu este suficient, aşa cum gândeau iudeii, să-1 aibă pe Avraam ca tată (Matei 3.9).
Acum poporul se înfăţişează cu o cerere care pe profet îl întristează profund. Vor un împărat pentru a fi şi ei ca toate celelalte naţiuni. A dori să fii ca toată lumea: în esenţă aceasta este adesea şi dorinţa noastră, pentru că nu ne place câtuşi de puţin să atragem atenţia. Dacă nu ne comportăm ca şi cei din jur, atragem de obicei asupra noastră ironie, neînţelegere şi acuzaţii că suntem mândri. Totuşi, dacă „suntem copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3.2), chiar faptul acesta statuează o diferenţă fundamentală între noi şi asociaţii noştri lumeşti, diferenţă care va antrena multe altele: cel neîntors la Dumnezeu nu acceptă autoritatea lui Dumnezeu, în timp ce credinciosul, pe de altă parte, îl recunoaşte pe Isus Hristos ca pe Stăpânul şi Domnul său.
Samuel are misiunea să prezinte poporului avertismentul acesta: în timp ce Domnul era un Suveran care i-a umplut din plin pe ai Săi cu lucrurile Sale bune, împăratul pe care îl doresc va cere de la ei şi domnia lui va fi aspră.